DECIZIE Nr.
427 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea si completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 350 din 7 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roşia Montană Gold
Corporation" - S.A. din comuna Roşia Montană în Dosarul nr. 1.303/57/2007
al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi
de Societatea Comercială „Unimet - Cug" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul
nr. 1.430/33/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal, cauze înregistrate la Curtea Constituţională sub nr.
1.796D/2007 si, respectiv, nr. 1.803D/2007.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25
martie 2008, când aceste cauze au fost conexate, astfel cum rezultă din
încheierea de la acea dată, iar Curtea, în urma deliberărilor, a dispus
amânarea pronunţării pentru data de 10 aprilie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 5 decembrie 2007 si 7 noiembrie
2007, pronunţate în dosarele nr. 1.303/57/2007 şi nr.
1.430/33/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Cluj - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III
din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială
„Roşia Montană Gold Corporation" - S.A. din comuna Roşia Montană şi,
respectiv, Societatea Comercială „Unimet - Cug" - S.A. din Cluj-Napoca în
cauze de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei cereri de
revizuire având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv
soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act
administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 1.796D/2007 al Curţii Constituţionale, autorul
excepţiei susţine că art. III din Legea nr. 262/2007 încalcă prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii, art. 21
alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin.
(2), potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
Astfel, dispoziţiile legale criticate impun instanţei de judecată adoptarea
unei soluţii stabilite de către legiuitor, magistratul fiind obligat la
revizuirea hotărârii pronunţate sub imperiul vechilor prevederi ale Legii nr.
554/2004, fără a mai pune în discuţia părţilor admisibilitatea cererii de
revizuire, ca şi cale extraordinară de atac. Astfel, reclamantul se găseşte
într-o poziţie mai favorabilă faţă de partea adversă. Or, principiul
egalităţii, precum şi principiile esenţiale ale procesului civil, printre care
accesul liber la justiţie, dreptul părţilor la un proces echitabil şi dreptul
la apărare, impun ca în
cadrul procesului toate părţile să aibă dreptul de a formula cereri, de a
propune şi administra probe şi de a pune concluzii cu privire la toate
problemele de fapt şi de drept, hotărârea judecătorească fiind pronunţată în
condiţii depline de egalitate şi imparţialitate.
In Dosarul nr. 1.803D/2007 al Curţii Constituţionale
autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine în mod flagrant
prevederilor art. 1 alin. (4), coroborat cu art. 124 din Constituţie, în sensul
că este încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi celor ale
art. 15 alin. (2) din aceasta, referitoare la principiul neretroactivităţii
legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, exprimându-şi
punctul de vedere în Dosarul nr. 1.803D/2007, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă, în lipsa unei motivări a autorului,
fără de care este imposibil a se bănui aspectele vizate prin ridicarea
excepţiei. In aceste condiţii, menţionează, pe de o parte, că este „dificil a
se presupune" raţionamentul care a justificat invocarea în cauză a principiului
separaţiei puterilor în stat, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte
principiul neretroactivităţii legii, pretins a fi încălcat, arată că textul de
lege criticat conţine norme de procedură, care sunt de imediată aplicare,
astfel că nu se poate reţine încălcarea acestui principiu. Totodată, arată că o
hotărâre judecătorească devenită irevocabilă fără soluţionarea pe fond a
excepţiei de nelegalitate, prin respingerea ei ca inadmisibilă, nu are
autoritate de lucru judecat, pentru a se putea susţine că textul de lege are
caracter retroactiv.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. III din Legea nr. 262/2007 sunt neconstitutionale. Acestea
contravin art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124
alin. (2) din Constituţie, deoarece permit formularea de cereri de revizuire în
termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a acestei legi împotriva tuturor
hotărârilor judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004, rămase
definitive şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de
nelegalitate. Se permite astfel revenirea asupra unor soluţii definitive şi
irevocabile şi, implicit, înlăturarea caracterului obligatoriu pe care îl
capătă o hotărâre irevocabilă, ceea ce creează o inegalitate între
justiţiabili, încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi atinge
însăşi substanţa dreptului la un tribunal.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului şi
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:
„III. Hotărârile judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004,
rămase definitive şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de
nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei
cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea
în vigoare a prezentei legi."
Autorii excepţiei consideră că textul legal menţionat
contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) care consacră
principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul
la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia
este unică, imparţială şi egală pentru toţi".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele
considerente:
Prevederile art. III din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004
instituie un nou caz de revizuire, potrivit căruia partea interesată poate
formula o astfel de cerere împotriva acelor hotărâri judecătoreşti pronunţate
în baza Legii nr. 554/2004 rămase definitive şi irevocabile, fără soluţionarea
însă, pe fond, a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca
inadmisibilă. O astfel de cerere se poate înainta instanţei de judecată
competente în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr.
262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Normele legale criticate au,
prin urmare, caracter procedural, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege". Aşadar, legiuitorul are competenţa
exclusivă de a reglementa în aceste domenii, cu
respectarea, evident, a principiilor fundamentale.
Curtea Constituţională constată că nu poate reţine
critica de neconstituţionalitate potrivit căreia textul de lege examinat
contravine principiului egalităţii şi, îndeosebi, dreptului la un proces
echitabil, prin aceea că favorizează revizuientul, admisibilitatea cererii de
revizuire nefiind pusă în discuţia părţilor din litigiu deoarece instanţa este
obligată să o analizeze pe fond, prin însuşi efectul legii.
Or, o asemenea concluzie nu
este cuprinsă şi nici nu poate fi desprinsă din conţinutul juridic al normelor
criticate. Sigur că dispoziţiile
art. III din Legea nr. 262/2007 instituie un nou caz de revizuire, în
considerarea actului normativ vizat care are un caracter special, respectiv
Legea contenciosului administrativ, însă, potrivit art. 28 din acest act
normativ, dispoziţiile aici cuprinse se completează cu prevederile Codului de
procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul
raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi
persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de
instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei.
Prin urmare, instanţa de
judecată, şi nu legea, este cea care va analiza în concret cererea de revizuire
şi va hotărâri asupra admisibilităţii ei, pentru a trece apoi la examinarea pe
fond şi încuviinţarea ei sau nu, după caz. Cauzele de admisibilitate decurg din
însăşi specificul acestui nou caz de revizuire, unele dintre ele fiind, de
exemplu, verificarea existenţei unei hotărâri de respingere ca inadmisibilă a
excepţiei de nelegalitate sau depunerea cererii de revizuire în termen de 3
luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că
nu se poate reţine nici pretinsa contrarietate a dispoziţiilor de lege
criticate faţă de prevederile art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi
echilibrului puterilor în stat şi ale art. 124 alin. (2) din Constituţie,
potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi".
Cât priveşte invocarea principiului neretroactivităţii
legii, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate conţin norme de
procedură care sunt, totodată, de imediată aplicare. Mai mult, aplicarea
acestora se limitează pe o perioadă de 3 luni de la intrarea în vigoare a Legii
nr. 262/2007, iar în cazul examinării unei excepţii de nelegalitate care
vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cauzele de nelegalitate vor fi
analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii
actului administrativ, astfel cum dispun art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si art. II alin. (2) din Legea nr. 262/2007.
In plus, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii textelor de lege aici examinate, respingând, prin
Decizia nr. 426 din 10 aprilie 2008, nepublicată încă, excepţia de
neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. II alin. (2) şi art. III din Legea nr.
262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Roşia Montană Gold Corporation" - S.A. din comuna
Roşia Montană în Dosarul nr. 1.303/57/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială
„Unimet - Cug" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.430/33/2007 al
Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi