DECIZIE Nr. 423 din 13 noiembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2004

Costica Bulai - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Mures in
Dosarul nr. 3.752/2002 al Tribunalului Mures.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Presedintele dispune a se face apelul si in dosarele nr. 300C/2003, nr.
316C/2003, nr. 317C/2003 si nr. 334C/2003, care au ca obiect aceeasi exceptie
de neconstitutionalitate, ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice
Sibiu, respectiv de Directia Generala a Finantelor Publice Mures, in Dosarul
nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu, respectiv in dosarele nr. 1.190/2003, nr.
1.194/2003 si nr. 806/2003 ale Tribunalului Mures.
La apelul nominal in aceste dosare se constata lipsa partilor, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor sus-mentionate,
avand in vedere continutul identic al exceptiilor ridicate. Reprezentantul
Ministerului Public arata ca nu se opune conexarii, fata de dispozitiile art.
164 din Codul de procedura civila.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicata, si ale art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila,
dispune conexarea dosarelor nr. 300C/2003, nr. 316C/2003, nr. 317C/2003 si nr.
334C/2003 la Dosarul nr. 266C/2003, care este primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, avand in vedere continutul art. 15 alin. (2) din Constitutia
revizuita si republicata si, de asemenea, jurisprudenta constanta a Curtii
Constitutionale in aceasta materie, de exemplu Decizia nr. 197/2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 21 mai 2003, respectiv din 20 iunie 2003, din 9 mai
2003, din 16 mai 2003 si din 9 mai 2003, pronuntate in dosarele nr. 3.752/2002,
respectiv nr. 5.560/2002, nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr. 806/2003,
Tribunalul Mures, respectiv Tribunalul Sibiu, a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Directia
Generala a Finantelor Publice Mures, respectiv de Directia Generala a
Finantelor Publice Sibiu, in cadrul solutionarii unor plangeri impotriva unor
procese-verbale de constatare a unor contraventii, emise de autorii exceptiei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 incalca principiul
neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie,
deoarece dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea
contraventiilor nu sunt, in sistemul de drept romanesc, norme de drept penal.
Avand in vedere, pe de-o parte, ca din dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.
2/2001 reiese caracterul administrativ al raspunderii contraventionale si, pe
de alta parte, ca singura exceptie admisa de la principiul neretroactivitatii
legii este legea penala mai favorabila, considera ca dispozitiile criticate
sunt neconstitutionale.
Tribunalul Mures opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este intemeiata,
intrucat dispozitiile legale referitoare la constatarea si sanctionarea
contraventiilor nu sunt norme de drept penal in sistemul de drept romanesc, iar
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
considerata legea generala in materie, pastreaza caracterul administrativ al
raspunderii contraventionale, caracter consacrat prin art. 1 si art. 8 din
ordonanta. De asemenea, avand in vedere ca art. 47 din ordonanta prevede ca
"dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului
de procedura civila", rezulta ca legiuitorul a inteles sa excluda sub
toate aspectele caracterul penal in domeniul stabilirii si sanctionarii
contraventiilor.
Tribunalul Sibiu opineaza in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 12 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este neintemeiata,
deoarece aplicarea unei legi mai favorabile reprezinta vointa legiuitorului,
iar Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 contine dispozitii similare cu cele ale
Codului penal.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale,
intrucat acestea instituie in materia contraventiilor o solutie similara celei
existente in dreptul penal cu privire la aplicarea retroactiva a legii penale
mai favorabile.
Prevederea constitutionala conform careia "legea dispune numai pentru
viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile" trebuie interpretata,
potrivit art. 20 din Constitutie, in acord cu Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, iar conform jurisprudentei
Curtii Europene a Drepturilor Omului, contraventia poate fi asimilata
infractiunii, sub anumite aspecte. "Astfel s-a retinut de catre Curte ca
distinctia infractiuni-contraventii existenta in dreptul intern al mai multor
state parti este irelevanta din punctul de vedere al respectarii garantiilor
art. 6 din conventie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atata
vreme cat natura dispozitiei sanctionatorii o cere (cazul Lauko contra
Slovaciei). Caracterul general al normei si scopul in acelasi timp preventiv si
represiv al sanctiunii sunt suficiente pentru a se stabili natura penala a
faptei, astfel ca si in cazul savarsirii unei <<contraventii
administrative>> este aplicabil art. 6 din conventie care nu face
distinctie intre fapte in functie de gravitatea lor (cazul Nolkenbockhoff
contra Germaniei)."
Astfel, desi potrivit art. 141 din Codul penal roman prin "lege
penala" se intelege "orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in
legi sau decrete", in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor
Omului ilicitul penal poate avea o sfera mai larga, in functie de anumite
criterii cum ar fi natura sau scopul dispozitiei sanctionatorii ori natura si
gravitatea pedepsei.
De altfel, in temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul, fiind
unica autoritate legiuitoare a tarii, "poate oricand sa adopte legi prin
care fie sa nu mai sanctioneze anumite fapte considerate contraventii, fie sa
desfiinteze sanctiuni contraventionale aflate in curs de executare, fie sa
prevada chiar neexecutarea acestora".
Totodata, invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in materia inlocuirii
inchisorii contraventionale, in cazul in care nu s-a inceput executarea, cu
sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul
comunitatii. Astfel, prin Decizia nr. 236/1999, Curtea a retinut ca, "de
vreme ce Parlamentul poate, in virtutea prerogativelor sale, sa manifeste o
clementa totala fata de cei sanctionati cu inchisoarea contraventionala, nu ar
fi rational sa se considere ca legiuitorul nu ar putea sa ia o masura, dispusa
in mod expres, de inlocuire a unei sanctiuni mai grave cu una mai usoara.
Parlamentul poate interveni, prin legile adoptate, pentru inlocuirea unei
sanctiuni cu o alta sanctiune si poate dispune sa beneficieze de aceste dispozitii
si contravenientii care nu au executat inca sanctiunea aplicata prin
dispozitiile legale anterioare, fara ca prin aceasta sa se incalce principiul
constitutional enuntat (principiul neretroactivitatii legii). In caz contrar
s-ar putea pune in discutie o ultraactivare a legii vechi si deci o executare a
unor sanctiuni contraventionale care au fost desfiintate complet sau care au
fost inlocuite prin noua lege".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este
neintemeiata, intrucat prevederile legale criticate au ca obiect
dezincriminarea cu titlu general a faptei savarsite si produc efecte pentru
viitor incepand cu momentul intrarii in vigoare a actului normativ si, prin
urmare, efectele care s-au produs sub imperiul actului normativ anterior raman
castigate cauzei si inceteaza de la data aparitiei noului act normativ.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
12 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, apreciaza ca aceasta este
intemeiata, deoarece dispozitiile legale referitoare la constatarea si
sanctionarea contraventiilor nu sunt, in sistemul de drept romanesc, norme de
drept penal.
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 reglementeaza cadrul juridic general al
sanctionarii faptelor contraventionale, pastrand caracterul administrativ al
acestei raspunderi, asa cum reiese din prevederile art. 8 alin. (1) si ale art.
47 din acest act normativ, si, pe cale de consecinta, principiul legii penale
mai favorabile nu poate fi aplicat in domeniul sanctionarii contraventiilor, ci
doar in materie penala.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii
Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorii-raportori,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992,
republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
12 din Ordonanta Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al
contraventiilor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001), aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
180/2002 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 268 din 22
aprilie 2002), care au urmatorul continut:
- Art. 12: "(1) Daca printr-un act normativ fapta nu mai este
considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost
savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ.
(2) Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va
aplica aceasta. In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai
grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor
actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciaza
ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile
constitutionale ale art. 15 alin. (2), care, in urma republicarii Constitutiei
Romaniei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie
2003, au urmatorul continut: "Legea dispune numai pentru viitor, cu
exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, ulterior
sesizarii, dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei au fost
completate prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie
2003, in urma careia s-a republicat Constitutia Romaniei in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Astfel, continutul art.
15 alin. (2) a fost completat in sensul ca exceptie de la principiul
neretroactivitatii legii o constituie si legea contraventionala mai favorabila,
alaturi de legea penala mai favorabila.
Pe de alta parte, dispozitiile legale criticate au mai facut in numeroase
cazuri obiectul controlului de constitutionalitate, raportat la prevederile
constitutionale ale art. 15 alin. (2), Curtea respingand ca neintemeiata
exceptia de neconstitutionalitate a acestora prin Decizia nr. 197 din 13 mai
2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29
iulie 2003, prin Decizia nr. 399 din 21 octombrie 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 779 din 6 noiembrie 2003, precum si prin
Decizia nr. 408 din 4 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 825 din 21 noiembrie 2003.
Neexistand elemente noi de natura sa determine reconsiderarea
jurisprudentei Curtii in aceasta materie, considerentele si solutia acestor
decizii raman valabile si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiile art. 12 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata
de Directia Generala a Finantelor Publice Mures in Dosarul nr. 3.752/2002 al
Tribunalului Mures, respectiv de Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu
in Dosarul nr. 5.560/2002 al Tribunalului Sibiu si de Directia Generala a
Finantelor Publice Mures in dosarele nr. 1.190/2003, nr. 1.194/2003 si nr.
806/2003 ale Tribunalului Mures.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 noiembrie 2003.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiorean