DECIZIE Nr.
417 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 si art. 17 alin. (2) din Legea nr.
550/2002 privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului
si a celor de prestari servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene
sau a consiliilor locale, precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome
de interes local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 1 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel
Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi ale art. 17 alin. (2) din Legea
nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a
statului şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor
judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor
autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trium
Prodcom" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.586/117/2006 al
Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.586/117/2006, Tribunalul
Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr.
550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului
şi a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene
sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome
de interes local.' Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Trium Prodcom" - S.R.L. din
Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect obligaţia de a vinde, prin negociere
directă, spaţiul comercial situat în Cluj-Napoca, str. General Eremia
Grigorescu nr. 134, în temeiul Legii nr. 550/2002.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
creează o discriminare evidentă a acestuia faţă de persoanele juridice care
îndeplinesc toate condiţiile Legii nr. 550/2002 pentru a cumpăra, prin
negociere directă, spaţiul comercial pe care îl folosesc. Menţionează că
îndeplineşte toate condiţiile cerute de lege, cu excepţia existenţei unui
contract de asociere valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002.
Susţine că legiuitorul nu a prevăzut această situaţie specifică ce nu poate fi
circumscrisă vreunui text din cuprinsul Legii nr. 550/2002 fără a fi, prin
aceasta, discriminatorie. Totodată, autorul critică prevederile art. 16 şi art.
17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, raportate la dispoziţiile constituţionale
ale art. 15 alin. (2). Face referire, de asemenea, la Decizia nr. 609/2006 prin
care Curtea Constituţională, pronunţându-se asupra excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002,
raportate la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, a respins-o, considerând
că această decizie nu poate fi reţinută în prezenta cauză.
Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că se impune respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 550/2002.
Consideră că prevederile legale criticate nu au nicio legătură cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 15 alin. (2). Referitor la critica de
neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.
16 alin. (1), apreciază că textele de lege criticate nu conţin prevederi prin
care să instituie privilegii şi discriminări în privinţa unor categorii de
persoane aflate în situaţii identice, iar pe de altă parte, acestea stabilesc,
imperativ, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici
pentru a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 550/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 16 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 sunt
constituţionale. In acest sens, arată că acestea nu contravin dispoziţiilor
art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât dispun pentru viitor şi se aplică
unor situaţii juridice în curs de derulare. Totodată, apreciază că prevederile
criticate nu conţin măsuri prin care să se instituie privilegii ori
discriminări în privinţa unor categorii de persoane aflate în situaţii
identice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 16 şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002
privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor
de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de
interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803
din 5 noiembrie 2002, având următorul conţinut:
- Art. 16: „Vânzarea
spaţiilor comerciale, de prestări de servicii şi de producţie către
comercianţii, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice,
care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de
gestiune, asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi
valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea
acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi
persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanţe la plata chiriei
cel puţin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu
vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu
vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri
nepermise), precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii
neachitate faţă de stat la data vânzării spaţiului.";
- Art. 17 alin. (2): „După
expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spaţiile comerciale pentru care nu
s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitaţie publică cu
strigare, în condiţiile prezentei legi."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 15 alin. (2) privind
neretroactivitatea legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că art. 16 din Legea nr. 550/2002 reglementează condiţiile ce trebuie
îndeplinite de către comercianţi, respectiv prestatorii de servicii persoane
fizice sau persoane juridice, pentru a beneficia de cumpărarea, prin negociere
directă, a spaţiilor comerciale pe care le folosesc. Potrivit acestor
dispoziţii, vânzarea, prin negociere directă, a spaţiilor comerciale, de
prestări de servicii şi de producţie se face la solicitarea comercianţilor,
respectiv a prestatorilor de servicii persoane fizice sau juridice, care le
folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locaţie de gestiune,
asociere în participaţiune sau leasing, încheiat în condiţiile legii şi valabil
la data intrării în vigoare a prezentei legi. Cu titlu de excepţie, se prevede
că nu beneficiază de aceste dispoziţii persoanele fizice sau juridice care au
înregistrat restanţe la plata chiriei cel puţin 6 luni consecutive din momentul
încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat
prevederile contractului cu vânzătorul, precum şi persoanele fizice sau juridice care au obligaţii neachitate faţă de
stat la data vânzării spaţiului.
Curtea, în mod constant, a statuat în jurisprudenţa sa
că principiul constituţional al egalităţii în drepturi are semnificaţia
reglementării şi aplicării unui tratament juridic identic sau similar unor
subiecte de drept aflate în situaţii juridice identice sau similare.
Or, în prezenta cauză, Curtea constată că autorul
excepţiei se află într-o situaţie juridică diferită faţă de comercianţii,
respectiv prestatorii de servicii persoane fizice şi juridice, care îndeplinesc
condiţiile imperative reglementate de textul de lege criticat. Cele două
categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite tocmai prin
condiţiile reglementate de art. 16 din Legea nr. 550/2002, pe care autorul
excepţiei nu le îndeplineşte în totalitate. Curtea reţine, în consecinţă, că
textul de lege criticat este conform art. 16 alin. (1) din Constituţie, nefiind
discriminatoriu.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, Curtea observă că acesta
reglementează vânzarea spaţiilor prin licitaţie publică cu strigare numai în
situaţia în care nu s-a depus solicitare de cumpărare, prin negociere directă,
în termenul stabilit de alin. (1) al aceluiaşi articol.
Curtea constată că prevederile art. 17 alin. (2) au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile
art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi prin Decizia nr. 609 din 21 septembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1
noiembrie 2006.
Cu acel prilej, Curtea a statuat că art. 17 alin. (2)
din Legea nr. 550/2002 este constituţional, reţinând că este dreptul statului
să hotărască în privinţa modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa
privată. Astfel, dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate nu
conţin măsuri prin care să se instituie privilegii ori discriminări în privinţa
unor categorii de persoane aflate în situaţii identice. Se are în vedere că
persoanele care pot cumpăra spaţii comerciale prin licitaţie publică cu
strigare nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu cele cărora spaţiile
comerciale le sunt vândute prin negociere directă, acestea din urmă fiind
comercianţi, respectiv prestatori de servicii persoane fizice sau juridice,
care folosesc spaţiile comerciale în cauză în baza unui contract de închiriere,
concesiune, locaţie de gestiune, asociere în participaţiune sau leasing,
încheiat în condiţiile legii şi valabil la data intrării în vigoare a Legii nr.
550/2002. In consecinţă, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 16
alin. (1) din Constituţie.
Curtea observă că autorul excepţiei a indicat, ca temei
constituţional al sesizării, şi dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin.
(2) privind neretroactivitatea. Examinând această susţinere, Curtea constată
că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de
neconstituţionalitate, textul indicat nu este relevant, neavând nicio
concludentă pentru soluţionarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 privind
vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de
prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de
interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trium Prodcom"
- S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 9.586/117/2006 al Tribunalului Cluj -
Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu