DECIZIE Nr.
415 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 87 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 318 din 13 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Horaţiu Moise în Dosarul nr. 2.334/117/2007 al Curţii de
Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.334/117/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Horaţiu Moise.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este „lipsit de
previzibilitate", deoarece incriminează fapta conducătorului unui
autovehicul sau al unui tramvai, conducător care se află sub influenţa unor
substanţe ori produse stupefiante, fără a preciza expres o concentraţie minimă
de substanţe stupefiante în probele biologice, care să atragă incidenţa normei, aşa cum se prevede în
cazul îmbibaţiei alcoolice, unde se fixează o asemenea limită (0,80 g/l alcool
pur în sânge). Or, în condiţiile în care rolul textului de la art. 87 alin. (2)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este acela de a asigura
siguranţa circulaţiei rutiere, iar nu de a sancţiona consumul de stupefiante,
sancţionarea oricărei persoane care a condus un vehicul şi în al cărei sânge se
descoperă urme ale acestor substanţe nu poate fi privită ca fiind compatibilă
cu principiul legalităţii incriminării. Atât timp cât aprecierea existenţei
faptului că o persoană se află sub influenţa unor substanţe stupefiante rămâne
la aprecierea pur subiectivă a organelor de anchetă şi a celor judiciare
penale, principiul legalităţii incriminării cunoaşte o atingere extrem de
importantă.
Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată. Arată că examinarea
textului de lege criticat evidenţiază faptul că este definită în suficientă
măsură infracţiunea prevăzută, comportamentul ilegal incriminat, precum şi
pedeapsa aplicabilă. Stabilirea de către Ministerul Sănătăţii Publice a
medicamentelor interzise, publicarea acestei liste în Monitorul Oficial al
României oferă criterii obiective şi înlătură orice elemente subiective sau
discreţionare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalităţii
incriminării şi al supremaţiei legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu principiul
constituţional şi convenţional european privind legalitatea pedepsei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările
şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Cu pedeapsa prevăzută
la alin. (1) se sancţionează şi persoana care conduce un autovehicul sau un
tramvai şi care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante
sau medicamente cu efecte similare acestora."
Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă
principiul legalităţii incriminării, garantat de art. 23 alin. (12) şi de art.
20 din Constituţie, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului vizează, în esenţă, o
omisiune de reglementare, acesta arătând că dispoziţiile criticate nu stabilesc
o concentraţie minimă de substanţe stupefiante în probele biologice, care să
determine incriminarea faptei de conducere a unui autovehicul sau a unui
tramvai sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante, aşa cum se
prevede o limită minimă a îmbibaţiei alcoolice (0,80 g/l alcool pur în sânge),
în cazul normei de incriminare prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi text de
lege.
Asemenea critici nu pot fi reţinute, întrucât
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea
acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care
România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi
nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei
interne. Tot astfel, examinarea criticii de neconstituţionalitate având ca
obiect omisiuni legislative excedează competenţei Curţii Constituţionale, care,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Horaţiu Moise în Dosarul nr. 2.334/117/2007 al Curţii de
Apel Cluj - Secţia penală şi de minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta