DECIZIE   Nr. 415 din 14 iulie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 679 din 28 iulie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, exceptie ridicata de Gundogdu Mahmut in Dosarul nr. 4.125/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta personal autorul exceptiei si doamna Magda Vasiliu, traducator autorizat. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Aparatorul autorului exceptiei, domnul Iulian Rusu, a depus la dosar o cerere prin care solicita acordarea unui nou termen de judecata, deoarece se afla in imposibilitate de a se prezenta din motive medicale.
    Cu privire la aceasta cerere autorul exceptiei a aratat initial ca si-o insuseste, dupa care a revenit asupra ei precizand ca lasa la aprecierea Curtii sa se pronunte asupra oportunitatii acordarii unui nou termen, cu mentiunea ca nu doreste sa fie extradat din Romania.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii formulate de aparatorul autorului exceptiei, deoarece procedura de extradare este o procedura speciala care impune solutionarea unei asemenea cauze in regim de maxima celeritate.
    Curtea constata ca intreaga procedura reglementata de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala este o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, care impune judecarea cauzei cu celeritate. De altfel, sesizarea Curtii a fost formulata in forma scrisa si a fost motivata de autor prin aparatorul ales, astfel ca instanta de control constitutional are toate datele necesare pentru a se pronunta asupra exceptiei. Celelalte probleme ce tin de solutionarea cererii de extradare excedeaza competentei Curtii Constitutionale, ele fiind atributul exclusiv al instantei de judecata.
    Curtea, in temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 si al art. 156 din Codul de procedura civila, respinge cererea de acordare a unui nou termen.
    Cauza se afla in stare de judecata.
    Autorul exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulata in scris de aparatorul sau.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondata, deoarece prin exercitarea unei cai de atac odata cu fondul nu se impieteaza asupra dreptului la recurs efectiv si asupra dreptului referitor la un proces echitabil, atata vreme cat legiuitorul a oferit partii interesate posibilitatea de a uza de o cale de atac.
    De asemenea, nu poate fi primita, in situatia amanarii predarii, nici critica referitoare la intinderea duratei de arestare provizorie in vederea extradarii, intrucat aceasta procedura este reglementata prin mai multe articole care limiteaza prelungirea masurii arestarii provizorii. Astfel, potrivit art. 45 alin. (7) si (8) din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie inceteaza de drept daca persoana extradata nu este preluata pentru predare de autoritatile competente ale statului solicitant, in termen de 15 sau 30 de zile de la data convenita, conform art. 59. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si sub acest aspect.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 iulie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 4.125/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala.
    Exceptia a fost ridicata de Gundogdu Mahmut in dosarul cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva Sentintei penale nr. 73 din 24 mai 2005 prin care s-a admis cererea de extradare formulata de autoritatile judiciare din Republica Turcia.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 aduc atingere dispozitiilor constitutionale ale art. 23 alin. (7) potrivit carora "Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege". Or, din dispozitia legii speciale rezulta ca recursul impotriva masurii arestarii provizorii dispuse in vederea extradarii este conditionat de judecarea cauzei. Prin urmare, textul criticat nu ofera o cale de atac accesibila si disponibila prin care sa-i fie protejate drepturile garantate de art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale referitor la dreptul la un recurs efectiv.
    In ceea ce priveste art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, autorul exceptiei arata ca in cazul amanarii extradarii care este o procedura ulterioara celei judiciare, persoana arestata nu poate fi pusa in libertate deoarece nu exista un text de lege care sa reglementeze aceasta masura. Prin urmare, persoanei interesate ii este ingradit accesul liber la justitie datorita imposibilitatii exercitarii unor cai de atac.
    Cu privire la celelalte texte invocate in sustinerea prezentei exceptii, autorul nu a aratat in mod concret in ce consta contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu acestea.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Legea nr. 302/2004 reglementeaza, intre altele, procedura extradarii, procedura speciala, care impune judecarea cu celeritate a unor astfel de cereri. De aceea, termenele prevazute pentru sesizarea instantei si judecarea in fond si in recurs sunt limitate la perioade scurte de timp, fara ca prin aceasta sa fie ingradite drepturile constitutionale sau conventionale. Este de remarcat ca in astfel de cauze nu este vorba de o masura preventiva in sensul dispozitiilor Codului de procedura penala, ci de o masura provizorie care sa permita solutionarea cererii intr-o perioada scurta de timp, tocmai pentru ca prin aceasta masura sa nu fie afectata libertatea celui in cauza pe o perioada mai mare de 180 de zile.
    Oricum, hotararea prin care instanta de fond a luat masura arestarii provizorii este supusa recursului odata cu fondul cauzei, stabilindu-se si in aceasta materie o cale de atac de natura a nu ingradi celui in cauza drepturile prevazute de Constitutie sau de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu urmatorul continut:
    - Art. 45 alin. (3) - Arestarea provizorie si sesizarea instantei:
    "Arestarea provizorie in vederea extradarii se dispune si este prelungita de acelasi complet investit cu solutionarea cererii de extradare, printr-o incheiere data in camera de consiliu si care nu poate fi atacata cu recurs decat impreuna cu hotararea pronuntata asupra cererii de extradare.";
    - Art. 60 alin. (4) - Predarea amanata:
    "In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata, instanta emite un mandat de arestare provizorie in vederea extradarii. In cazul in care persoana extradata se afla, la momentul admiterii cererii de extradare, sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor care au justificat amanarea."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii, ale art. 21 privind Accesul liber la justitie coroborat cu ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenta la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament si ale art. 20 referitoare la Tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23 referitoare la Libertatea individuala si ale art. 129 privind Folosirea cailor de atac, precum si ale art. 6 pct. 1 privind Dreptul la un proces echitabil si art. 13 referitor la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie, procedura de judecata este stabilita de lege, iar impotriva hotararilor judecatoresti partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii. Rezulta asadar ca legiuitorul este unica autoritate competenta de a reglementa procedura de judecata, caile de atac si conditiile exercitarii acestora. Or, procedura de solutionare a cererii de recurs impotriva incheierii date in camera de consiliu prin care s-a dispus ori s-a prelungit arestarea provizorie in vederea extradarii face parte integranta din procedura de judecata.
    Lipsa unei cai de atac separate impotriva acestei incheieri nu este contrara dispozitiilor art. 21 din Constitutie si ale art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Imprejurarea ca o asemenea incheiere nu poate fi atacata separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea asigurarii celeritatii procesului in acord cu intreaga reglementare prevazuta de Legea nr. 302/2004 care are drept scop extradarea unei persoane in regim de urgenta, iar pe de alta parte, prin faptul ca respectiva incheiere poate fi atacata cu recurs odata cu hotararea prin care s-a solutionat cererea de extradare, asigurandu-se pe aceasta cale dreptul la un proces echitabil si la un recurs efectiv.
    Sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile legale criticate ar contraveni prevederilor constitutionale ale art. 129 privind folosirea cailor de atac si ale art. 23 referitoare la libertatea individuala este nefondata, dat fiind ca prin textele constitutionale invocate se prevede posibilitatea exercitarii cailor de atac in conditiile legii, inclusiv in ceea ce priveste incheierile instantei de judecata referitoare la masura arestarii preventive, ceea ce nu implica obligativitatea stabilirii unor cai de atac imediate impotriva tuturor actelor indeplinite de judecator in cursul procesului, in speta, incheierea de luare ori de prelungire a arestarii provizorii in vederea extradarii, ci obligativitatea instituirii unei cai de atac impotriva hotararii prin care se solutioneaza fondul procesului. De altfel, prezenta exceptie de neconstitutionalitate a fost ridicata intr-o cauza ce avea ca obiect tocmai solutionarea unei cai de atac.
    De asemenea, nu poate fi primita nici sustinerea autorului exceptiei potrivit careia masura arestarii provizorii in vederea extradarii poate depasi termenul constitutional de 180 de zile, deoarece din textul de lege atacat nu rezulta aceasta situatie. Dimpotriva, in alin. (5) si (6) ale art. 45 din lege se prevede obligativitatea reexaminarii la fiecare 30 de zile a necesitatii mentinerii privarii de libertate, iar prelungirile dispuse nu pot depasi in total 180 de zile.
    In sfarsit, Curtea constata ca in situatia amanarii predarii, prevazuta de art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie emis in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor care au justificat amanarea - existenta unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile romane - ori produce consecinte, asa cum s-a aratat, maximum 180 de zile, perioada inlauntrul careia trebuie sa se realizeze efectiv predarea cu respectarea termenelor prevazute de art. 45 alin. (7) si (8) coroborate cu art. 59 din lege.
    Prin urmare, masura arestarii provizorii dispusa in vederea extradarii constituie o masura privativa de libertate temporara care satisface pe deplin exigentele constitutionale prevazute de art. 21, 23, 129, precum si de art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea constata ca autorul nu a formulat motive prin care sa arate in ce consta contrarietatea dispozitiilor legale criticate cu celelalte articole din Constitutie invocate in sustinerea exceptiei. In aceasta situatie, instanta de control constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei, ea fiind tinuta sa se pronunte in limitele sesizarii ce trebuie facuta in forma scrisa si motivata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (3) si art. 60 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, exceptie ridicata de Gundogdu Mahmut in Dosarul nr. 4.125/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru