DECIZIE Nr.
411 din 3 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta
Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii
electronice si la infrastructura asociata, precum si interconectarea acestora
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 342 din 21 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii
electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România" - Ş.A. în
Dosarul nr. 28.209/2/2004 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei,
avocat Ciprian Donţu. Partea Autoritatea Naţională pentru Reglementare în
Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei este reprezentată prin consilier juridic
Elena Creţu.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea
Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia
Informaţiei a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost
formulată, dezvoltând argumentele expuse în motivarea acesteia.
Consilierul juridic Elena Creţu
solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 28.209/2/2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002
privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la
infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România" -
Ş.A. în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine, în esenţă, că stabilirea, prin textul legal criticat, a
dreptului Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii, instituţie
aflată în subordinea Guvernului, de a aplica sancţiuni operatorilor pentru
faptele prevăzute de lege echivalează cu a conferi acesteia dreptul de a înfăptui
justiţia, în contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin.
(1) din Constituţie. Calificarea acţiunilor sau inacţiunilor operatorilor drept
acte ilicite, precum şi aplicarea unei amenzi administrative fără o procedură
contradictorie contravin, în opinia autoarei excepţiei, şi dispoziţiilor art.
24 din Constituţie. In sfârşit, se arată că dreptul conferit unei autorităţi
administrative de a aplica sancţiuni administrative pentru fapte care nu sunt
calificate de lege drept contravenţie sau abatere disciplinară încalcă şi
principiul legalităţii, deoarece agentul puterii executive nu creează legea, ci
doar o aplică.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece textul atacat
este constituţional.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege
criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia este neîntemeiată, arătând că raţiunea reglementării criticate
vizează modalitatea de constrângere a operatorilor de reţele de comunicaţii electronice de a respecta cadrul legislativ
în care această autoritate are responsabilităţi, iar sancţionarea cu amendă a
refuzului de a furniza în mod complet şi corect informaţiile prevăzute de
această ordonanţă reprezintă o opţiune a Parlamentului, ca unică autoritate
legiuitoare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002
privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la
infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 527/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002, având
următoarea redactare:
- Art. 19 alin. (1) lit. a): „(1 ) Autoritatea de
reglementare poate obliga, prin decizie, operatorii la plata unor amenzi administrative în sumă de până la 30.000.000 lei pentru fiecare zi
de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i
determina:
a) să furnizeze în mod complet şi corect, în
conformitate cu solicitarea scrisă a autorităţii de reglementare, informaţiile
care le-au fost cerute conform prevederilor art. 11 alin. (3), art. 13 alin.
(3) sau ale art. 17 alin. (1), precum şi orice alte informaţii cerute în mod
neechivoc de autoritatea de reglementare în aplicarea prevederilor prezentei
ordonanţe."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat,
ale art. 24 privind Dreptul la apărare şi ale art. 126 referitor la Instanţele
judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că textul de lege criticat în prezenta cauză a mai fost supus
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme
constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare
similară.
Astfel, prin Decizia nr. 160 din 28 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006, instanţa de contencios constituţional a
statuat, pentru argumentele acolo reţinute, că dispoziţiile art. 19 alin. (1)
lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele
publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi
interconectarea acestora nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 1
alin. (4) referitoare la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, ale art. 24
privind dreptul la apărare şi ale art. 126 referitoare la instanţele
judecătoreşti.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
modifica jurisprudenţa Curţii în materie, soluţia şi considerentele ce au stat
la baza deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul
la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată,
precum şi interconectarea acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Orange România" - Ş.A. în Dosarul nr. 28.209/2/2004 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta