DECIZIE Nr.
409 din 16 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 lit. b) si ale art. 287 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 510 din 13 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 lit. b) şi ale art. 287 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ciprian Alin Belean în Dosarul
nr. 4.846/2005 al Tribunalului Mureş.
La apelul nominal se prezintă partea Societatea
Naţională de Gaze Naturale „ROMGAZ" - S.A. din Târgu Mureş, prin consilier
juridic Andrei Popescu, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr.
394D/2006, nr. 395D/2006 şi nr. 396D/2006, având ca obiect excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate de Ioan Socol, Cătălin Vasile Manoilă şi Liviu
Vasile Haiduc în dosarele nr. 4.847/2005, nr. 4.848/2005 şi nr. 4.853/2005 ale
Tribunalului Mureş.
La apelul nominal se prezintă partea Societatea
Naţională de Gaze Naturale „ROMGAZ" - S.A. din Târgu Mureş, prin consilier
juridic Andrei Popescu. Lipsesc autorii excepţiilor, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate
ce fac obiectul dosarelor nr. 393D/2006, nr. 394D/2006, nr. 395D/2006 şi nr.
396D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Societăţii Naţionale de Gaze Naturale
„ROMGAZ" - S.A. din Târgu Mureş este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 394D/2006,
nr. 395D/2006 şi nr. 396D/2006 la Dosarul nr. 393D/2006, care este primul
înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Societăţii Naţionale de Gaze Naturale
„ROMGAZ" - S.A. din Târgu Mureş solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată. In acest sens arată că textele de lege criticate nu împiedică
accesul liber la justiţie, de vreme ce autorii excepţiilor de
neconstituţionalitate se află în cursul judecării unor cauze în care îşi pot
susţine drepturile. De asemenea, nu este încălcat nici dreptul la muncă, întrucât
autorii excepţiilor exercită o profesie. In ceea ce priveşte noţiunea de „creştere a activităţii
angajatorului" arată că aceasta este la libera apreciere a instanţei
judecătoreşti. In sfârşit, aminteşte că instanţa de contencios constituţional
s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 287 din Codul
muncii în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate ca
neîntemeiate.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
întrucât în cauză nu se ridică probleme de constituţionalitate, ci de aplicare
a textelor de lege criticate, aspect ce intră în competenţa instanţei de
judecată iar nu a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 7 februarie 2006, pronunţate în
dosarele nr. 4.846/2005, nr. 4.847/2005, nr. 4.848/2005 şi nr. 4.853/2005, Tribunalul
Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 81 lit. b) şi ale art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii. Această excepţie a fost ridicată de Ciprian Alin Belean, Ioan
Socol, Cătălin Vasile Manoilă şi Liviu Vasile Haiduc cu prilejul soluţionării
unor litigii de muncă în contradictoriu cu Societatea Naţională de Gaze
Naturale „ROMGAZ" - S.A. din Târgu Mureş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi
între cetăţeni, accesul liber la justiţie şi dreptul la muncă. In acest sens
arată că dispoziţiile art. 81 lit. b) din Codul muncii, care prevăd
posibilitatea încheierii contractului individual de muncă pe durată
determinată, în situaţia creşterii temporare a activităţii angajatorului, sunt
neclare şi incomplete, întrucât nu stabilesc criteriile de apreciere a
existenţei ori a inexistenţei unei creşteri temporare a activităţii. De
asemenea, nici dispoziţiile art. 287 din acelaşi cod nu sunt în mod corespunzător
redactate. Astfel, consideră că acestea ar trebui să conţină norme imperative
privind obligativitatea prezentării probelor la solicitarea contestatorului,
precum şi instituirea unor sancţiuni. In acest sens arată că angajatorul nu a
depus dovezi privind creşterea temporară a activităţii, iar autorii excepţiei,
în calitate de contestatori, s-au aflat în imposibilitatea administrării
acestor probe.
Tribunalul Mureş apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece creşterea
temporară a activităţii angajatorului se reflectă în mod neechivoc în
parametrii economico-financiari, iar obligaţia angajatorului de a depune
dovezile în apărarea sa nu exclude dreptul salariatului de a propune propriile
probe.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că
dispoziţiile art. 81 lit. b) din Codul muncii constituie o adevărată măsură de
protecţie a salariatului în situaţia când locul acestuia de muncă se
desfiinţează conform art. 65 din acelaşi cod. De asemenea, angajatul are
posibilitatea de a contesta în justiţie măsura desfacerii contractului de muncă
încheiat pe o perioadă determinată. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 287
din Codul muncii, invocă Decizia nr. 494/2004 prin care Curtea Constituţională
s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea acestui text de lege.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că
salariatul şi angajatorul sunt două părţi ale conflictului de muncă, situate pe
poziţii opuse şi cu interese contrare, fapt ce justifică instituirea unui
tratament juridic diferenţiat. De asemenea, arată că legiuitorul poate stabili
reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor
procesuale, astfel încât accesul liber la justiţie să nu fie încălcat. In
sfârşit, consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului la
muncă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin.
(2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu
care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 81 lit. b) şi ale art. 287 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003,
dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 81 lit. b): „Contractul
individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată numai în
următoarele cazuri: [...]
b) creşterea temporară a activităţii
angajatorului;";
- Art. 287: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului,
acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare."
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi nediscriminarea cetăţenilor,
ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi
la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 41 referitoare la dreptul la
muncă şi protecţia socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că în realitate autorii excepţiei nu au evidenţiat aspecte de
contrarietate a textelor de lege criticate cu prevederile Constituţiei. Astfel,
argumentele invocate se rezumă la critica modului de aplicare a textelor de
lege, precum faptul că, în timpul dezbaterilor, angajatorul nu a depus dovezi
privind creşterea temporară a activităţii, iar apoi îşi exprimă părerea cu
privire la modul cum ar trebui modificate şi completate textele de lege.
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului", Curtea constată
că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată de autorii
acesteia, este inadmisibilă.
De altfel, această constatare trebuia făcută şi de
instanţa judecătorească şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992, să respingă excepţia ca fiind inadmisibilă, printr-o
încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 lit. b) şi ale art. 287 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ciprian Alin Belean, Ioan
Socol, Cătălin Vasile Manoilă şi Liviu Vasile Haiduc în dosarele nr.
4.846/2005, nr. 4.847/2005, nr. 4.848/2005 şi nr. 4.853/2005 ale Tribunalului
Mureş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea