DECIZIE   Nr. 405 din 13 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila si ale art. I din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 364 din 3 iunie 2010

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Lăzăroiu                                 -judecător

Ion Predescu                                   -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Carmen-Cătălina Gliga                    - procuror

Maria Bratu                                      - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Primăria oraşului Balş în Dosarul nr. 2.411/184/2009 al Judecătoriei Balş.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, Constantin Dinu, secretar al Primăriei oraşului Balş. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul părţii prezente solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.411/184/2009, Judecătoria Balş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată de Primăria oraşului Balş.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21, 53 şi 136 din Constituţie deoarece obligaţia contestatorului de a plăti o cauţiune pentru a i se admite cererea de suspendare a executării constituie o sarcină disproporţionată şi împovărătoare, de natură a limita accesul liber la justiţie, iar dispoziţiile din Legea nr. 110/2007 contravin prevederilor art. 120 din Constituţie întrucât instituie în favoarea creditorilor instituţiilor publice posibilitatea de a-şi valorifica creanţele în condiţiile dreptului comun.

Judecătoria Balş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Examinând excepţia, Curtea observă că, deşi a fost sesizată de instanţa de judecată cu neconstituţionalitatea Legii nr. 110/2007 în integralitatea ei, în realitate, autorul excepţiei critică numai art. I din această lege.

Aşadar, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. I din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";

- Art. I din Legea nr. 110/2007:

„Art. I. - Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, se modifică şi se completează astfel:

1. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 «Art. 1. - Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.»

2. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art. 2. - Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.»

3. Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

«Art.  3. - In cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.»

4. Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 «Art. 4. - (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.

(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.»

5. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 5, cu următorul cuprins:

«Art. 5. - Creditorul şi debitorul pot conveni asupra altui termen decât cel prevăzut la art. 2, precum şi asupra unor alte condiţii de îndeplinire a oricăror obligaţii stabilite prin titlul executoriu.»

Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 120 privind principiile funcţionării administraţiei publice locale şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private în condiţiile legii organice.

Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în numeroase cauze, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză.

De exemplu, prin Decizia nr. 88 din 26 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15  martie 2010, şi Decizia nr. 248 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, Curtea a reţinut că aceste prevederi de lege sunt norme de procedură pe care legiuitorul este abilitat să le instituie în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, evident cu condiţia ca acestea să nu contravină principiilor consacrate de Legea fundamentală şi de normele internaţionale.

De asemenea, a mai reţinut că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.

Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă.

II. Cu privire la art. I al Legii nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, Curtea constată următoarele:

Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate sub aspectul criticat în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16  aprilie 2008, Curtea, făcând referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că această ordonanţă are o evidentă finalitate de protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a derulării în condiţii optime a activităţii acestora şi, prin aceasta, a îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului statului. Curtea a reţinut că ar fi disproporţionat şi inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi valorifica creanţele împotriva acestora în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa perturbării grave a activităţii care constituie însăşi raţiunea de a fi a unor asemenea instituţii.

Aceste considerente reţinute de Curte în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. I din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată  ale  instituţiilor publice,  stabilite  prin  titluri  executorii,  excepţie  ridicată de  Primăria oraşului  Balş în  Dosarul nr. 2.411/184/2009 al Judecătoriei Balş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu