DECIZIE Nr.
402 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 358 din 1 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 alin. (4) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Dorin Stănescu în Dosarul nr. 3.756/89/2007 al Curţii de Apel
laşi - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.756/89/2007, Curtea de Apel Iaşi
- Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 alin. (4)
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Dorin Stănescu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor art. 16, 21, 44, 53 şi 135 din
Constituţie, deoarece prin redactarea lor lapidară şi
lacunară lasă loc la interpretări de natură să
aducă prejudicii patrimoniale grave persoanelor chemate să
răspundă alături de debitor pentru starea de insolvenţă
a acestuia.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercială consideră că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile
de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, text de lege care are următorul
conţinut: „In caz de pluralitate, răspunderea persoanelor
prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca
apariţia stării de insolventa să fie contemporană sau
anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în
care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolventa. Persoanele
în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele
colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele
care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat
insolventa şi au făcut să se consemneze, ulterior luării
deciziei, opoziţia lor la aceste decizii."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt
cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la liberul
acces la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
şi art. 135-Economia.
Examinând excepţia, Curtea constată
următoarele:
Prevederile art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 au
mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la art.
16, 21 şi 44 din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 1.134 din 16
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
783 din 24 noiembrie 2008, Curtea a reţinut că aceste prevederi
instituie răspunderea solidară a membrilor organelor de supraveghere
din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi a
oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolventa a debitorului.
Această răspundere solidară este condiţionată de
împrejurarea ca starea de insolventa să fie contemporană sau
anterioară perioadei de timp în care persoanele respective şi-au
exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut
cauza insolventa.
Curtea a constatat că, în măsura în care
conducerea debitorului este constituită dintr-un organ colegial, în ale
cărui atribuţii intră adoptarea deciziilor referitoare la
activitatea financiară a societăţii comerciale, inclusiv a
deciziilor ce ţin de operaţiunile contabile şi evidenţa în
documente a acestora, instituirea prin lege a răspunderii solidare a
membrilor acestui organ apare ca firească şi pe deplin
justificată. Astfel, date fiind consecinţele grave ale faptelor ce se
impută organului colegial, dacă prin dispoziţiile criticate nu
s-ar fi instituit prezumţia de solidaritate şi nu s-ar fi consacrat
răspunderea tuturor persoanelor ce au participat la adoptarea deciziilor
care au cauzat starea de insolventa, legea ar fi fost susceptibilă de a
crea situaţii arbitrare, contrare principiilor constituţionale. Nimic
nu împiedică însă persoana împotriva căreia a fost
promovată acţiunea în răspundere ca, în cadrul procesului în
faţa instanţei, să utilizeze toate garanţiile procesuale
prevăzute de lege pentru a-şi proba nevinovăţia. Sub acest
aspect, art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 nu conţine nicio
dispoziţie care să constituie o restrângere a dreptului la un proces
echitabil.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că
angajarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere sau conducere nu
are loc în orice condiţii. Prezumţia de solidaritate este
inoperantă dacă persoanele în cauză, diligente fiind în organele
colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele
care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat
insolventa şi au făcut să se consemneze, ulterior luării
deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Prin urmare, adoptarea unei
poziţii contrare deciziei majoritare, formulată neechivoc,
exonerează persoana în cauză de consecinţele grave
prevăzute de lege, astfel încât aceasta nu va mai putea fi obligată
la suportarea unei părţi din pasivul debitorului.
In ceea ce priveşte critica autorilor
excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor
constituţionale care consacră dreptul de proprietate privată
şi inviolabilitatea acesteia, Curtea a constatat că, deşi
membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de
conducere, precum şi persoanele care au cauzat starea de insolventa a
societăţii debitoare suferă o îngrădire în exercitarea
atributelor dreptului lor de proprietate, având în vedere că, pe
această cale, se asigură acoperirea pasivului debitorului insolvabil
şi valorificarea drepturilor creditorilor şi, întrucât, potrivit art.
44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, stabilirea conţinutului
şi a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al
legiuitorului, reglementarea legală în sine nu relevă nicio
contradicţie cu textele constituţionale de referinţă.
Considerentele şi soluţia
pronunţată în această decizie îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 138 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Dorin Stănescu în Dosarul
nr. 3.756/89/2007 al Curţii de Apel laşi - Secţia
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu