Decizia Nr.400 din 19.07.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Lup Adrian Dumitru în Dosarul nr. 6.309/176/2015 al Judecătoriei Alba Iulia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.398D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că, într-o cauză similară, Curtea Constituţională a reţinut că pretinsa neconstituţionalitate este dedusă dintr-o omisiune de reglementare, respectiv aceea de a nu fi incluse în rândul consumatorilor şi persoanele juridice, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului constată următoarele:4. Prin Încheierea din 22 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.309/176/2015, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Lup Adrian Dumitru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea parţială a unor contracte de credit şi de garanţie imobiliară, precum şi a actelor adiţionale aferente.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece, în sfera consumatorilor, în sensul Legii nr. 193/2000, nu sunt incluse şi persoanele juridice, pentru a fi susceptibile de a avea calitatea de consumator în cadrul unui contract de credit încheiat cu profesionistul, definit la art. 2 alin. (2) din legea menţionată. Astfel, se încalcă egalitatea în faţa legii şi dreptul de a beneficia de un proces echitabil, având în vedere că o acţiune de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale ar fi deschisă, în sensul prevederilor Legii nr. 193/2000, numai consumatorului persoană fizică.6. Judecătoria Alba Iulia opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca lipsită de interes, având în vedere că reclamant în prezenta cauză este o persoană fizică, iar nu un profesionist. În acest context, existenţa vreunei discriminări între persoanele fizice şi cele juridice în cuprinsul definiţiei noţiunii de consumator, constând în restrângerea exerciţiului dreptului de a promova o acţiune în justiţie pentru constatarea caracterului abuziv al unui contract de credit în temeiul Legii nr. 193/2000 doar la sfera persoanelor fizice, nu justifică un interes personal al reclamantului în invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 din Legea nr. 193/2000 din perspectiva enunţată de reclamant.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia principiului egalităţii.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, care au următorul cuprins: „(1) Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. (2) Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia."12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea şi art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, prin raportare la critici relativ asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 621 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012, Curtea a reţinut că autorul acesteia critica modalitatea de redactare a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, susţinând că definiţia noţiunii de „consumator" ar trebui să includă şi persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Aşadar, pretinsa neconstituţionalitate era dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care, însă, Curtea Constituţională nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituţie, „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuţii exclusive ale acestuia. În acest sens a statuat instanţa de contencios constituţional şi prin Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008.14. Totodată, Curtea reţine că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".15. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 773 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, sau Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, legătura cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.16. Or, raportat la speţa de faţă, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate este o persoană fizică, iar nu o persoană juridică pe care doreşte să o includă în sfera consumatorilor, în sensul Legii nr. 193/2000, pentru a avea calitatea de consumator în cadrul unui contract de credit încheiat cu profesionistul, astfel cum este definit la art. 2 alin. (2) din legea menţionată, aşadar nefiind justificată o asemenea critică de neconstituţionalitate pentru desfăşurarea procesului aflat pe rolul instanţei de judecată şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.17. Faţă de această împrejurare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât, chiar şi în eventualitatea unei admiteri a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor criticate, aceasta nu ar prezenta relevanţă pentru autorul acesteia şi nu ar produce efecte în ceea ce îl priveşte, neavând incidenţă în cauză din perspectiva criticii, fapt ce duce la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, excepţie ridicată de Lup Adrian Dumitru în Dosarul nr. 6.309/176/2015 al Judecătoriei Alba Iulia.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu