Decizia Nr.4 din 17.01.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 385², art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Liviu Negreanu Arboreanu în Dosarul nr. 12.634/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 49D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, aceasta este nemotivată şi, pe de altă parte, textele legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.634/301/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 385², art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Liviu Negreanu Arboreanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui apel în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. Astfel, arată că textul criticat a abrogat Legea nr. 301/2004 - Codul penal, lege care abrogase în mod tacit Codul penal din 1968 în vigoare până la apariţia sa.Aşa fiind, ca efect al abrogării Codului penal din 2004, sunt implicit abrogate şi dispoziţiile Codului penal din 1968. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 sunt neconstituţionale în măsura în care sunt înţelese că au făcut să reintre în vigoare prevederile Codului penal din 1968.Totodată, se apreciază că prevederile art. 362 alin. 1 lit. a), art. 385², art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) referitor la cetăţenii care beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate de Constituţie şi alte legi şi care au obligaţiile prevăzute de acestea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, motivând că aceasta ar echivala cu o antepronunţare. În acest sens arată că autorul excepţiei susţine că apelul declarat de procuror este inadmisibil, neavând justificare şi nici temei constituţional, sens în care a solicitat achitarea sa, întrucât, dată fiind abrogarea Codului penal din 1968 ca urmare a abrogării Codului penal din 2004 prin art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, fapta pentru care a fost cercetat nu mai este prevăzută de legea penală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţi celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 362 alin. 1 lit. a) - Persoanele care pot face apel, art. 385² - Persoanele care pot face recurs, art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 - Cazurile în care se poate face recurs şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) - Soluţiile în recurs, toate din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile art. 446 alin. (2) - Intrarea în vigoare, din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, care au următorul conţinut:– Art. 362 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: „Pot face apel:a)procurorul, în ce priveşte latura penală şi latura civilă;“;– Art. 385² din Codul de procedură penală: „Pot face recurs persoanele arătate în art. 362, care se aplică în mod corespunzător.“; – Art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 din Codul de procedură penală: „Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: [...]18. când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare;“; – Art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală: „Instanţa, judecând recursul, pronunţă una din următoarele soluţii: [...]2. admite recursul, casând hotărârea atacată şi: [...] d)dispune rejudecarea de către instanţa de recurs în cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. 1 pct. 11-20, precum şi în cazul prevăzut în art. 385⁶ alin. 3.“;– Art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal: „(2) Legea nr. 301/2004 - Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, cu modificările ulterioare, şi Legea nr. 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 1 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se abrogă.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 - Universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: 1. În primul rând, se observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui apel în materie penală. Pe cale de consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385² - Persoanele care pot face recurs, art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) - Soluţiile pronunţate în recurs şi art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 - Cazurile în care se poate face recurs, toate din Codul de procedură penală, este inadmisibilă, deoarece art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, impune cerinţa ca prevederile astfel contestate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei. Or, această exigenţă nu este îndeplinită, deoarece dosarul se află în etapa procesuală a apelului şi nu a recursului. 2. În cel de-al doilea rând, este de observat că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a) - Persoanele care pot face apel, art. 385² - Persoanele care pot face recurs, art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) - Soluţiile pronunţate în recurs şi art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 - Cazurile în care se poate face recurs, toate din Codul de procedură penală, a fost invocată în bloc, apreciindu-se că încalcă mai multe prevederi constituţionale şi convenţionale, fără a se arăta în concret în ce constă contrarietatea astfel reclamată. Aşa fiind, Curtea constată că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie să fie scrise şi motivate. Or, autorul excepţiei nu a respectat această ultimă cerinţă, sens în care excepţia este, de asemenea, inadmisibilă, instanţa de contencios constituţional neputându-se substitui acestuia în formularea unor critici de neconstituţionalitate. 3. În sfârşit, Curtea analizând cauza în care a fost invocată prezenta excepţie constată că dispoziţiile art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, autorul excepţiei Alexandru Liviu Arboreanu Negreanu a fost trimis în judecată la data de 9 octombrie 2007 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei. În sarcina sa s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea pedepsită de art. 26 raportat la art. 18¹ alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000. Prin Sentinţa penală nr. 215 din 16 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 12.634/201/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, interzicându-i-se pe o perioadă de 5 ani drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua, lit. b) şi lit. c) din Codul penal. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât inculpaţii, cât şi procurorul. Prezenta excepţie a fost invocată în etapa procesuală a apelului, iar în acest cadru inculpatul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Or, dispoziţiile din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal nu au legătură cu soluţionarea cauzei, nerespectând exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, deoarece autorul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni prevăzute într-o lege penală specială, respectiv Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 362 alin. 1 lit. a), art. 385², art. 385⁹ alin. 1 pct. 18 şi art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Liviu Negreanu Arboreanu în Dosarul nr. 12.634/301/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru