DECIZIE   Nr. 399 din 21 octombrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 779 din  6 noiembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita in dosarele nr. 436/2003 si nr. 596/2003 ale Tribunalului Ialomita - Sectia civila.
    La apelul nominal lipsesc toate partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata in dosarele nr. 286C/2003 si nr. 287C/2003 are un continut identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere art. 164 din Codul de procedura civila, nu se opune conexarii dosarelor.
    Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 287C/2003 la Dosarul nr. 286C/2003, care este primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 20 mai 2003 si 29 mai 2003, pronuntate in dosarele nr. 436/2003 si nr. 596/2003, Tribunalul Ialomita - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002. Exceptia a fost ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita, intimata in doua cauze ale caror obiecte sunt recursurile formulate impotriva sentintelor civile nr. 3.817 din 12 decembrie 2002 si nr. 144 din 28 ianuarie 2003, pronuntate de Judecatoria Slobozia.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 contravin art. 15 alin. (2) din Constitutie, care consacra principiul neretroactivitatii legii, cu exceptia legii penale mai favorabile. Astfel, considera ca textul de lege criticat instituie un caz de retroactivitate a dispozitiilor legale referitoare la constatarea si sanctionarea contraventiilor, desi aceste dispozitii nu sunt, potrivit sistemului de drept romanesc, norme de drept penal. In acest sens este invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 90/1999, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 12 alin. (1) din Legea nr. 32/1968. Potrivit acestor dispozitii, "daca printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotita contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ, iar sanctiunea aplicata si neexecutata pana la aceasta data nu se mai executa". Acest text de lege, asa cum arata autorul exceptiei, a fost abrogat prin aparitia Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, dar solutia sa legislativa a fost preluata de art. 12 alin. (1) din ordonanta. In continuare, in sprijinul ideii ca normele ce reglementeaza raspunderea contraventionala nu sunt norme de drept penal, sunt invocate dispozitiile Legii nr. 180/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, care, in art. 1, precizeaza ca "Legea contraventionala apara valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala", iar in art. 8 alin. (1) arata ca "amenda contraventionala are caracter administrativ". De asemenea, arata ca art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, potrivit caruia "dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila", nu face trimitere la normele procedurale penale.
    Instanta de judecata apreciaza ca argumentele invocate de autorul exceptiei in sprijinul acesteia sunt intemeiate. In consecinta, art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 este considerat ca fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Astfel, se arata ca, "desi, potrivit art. 141 din Codul penal roman, prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete, in sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului ilicitul penal poate avea o sfera mai larga, in functie de anumite criterii cum ar fi: natura sau scopul dispozitiei sanctionatorii ori natura si gravitatea pedepsei". In acest sens sunt amintite spetele Lauko contra Slovaciei si Nolkenbockhoff contra Germaniei, precum si art. 20 alin. (1) din Constitutie, conform caruia "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte". Astfel, Guvernul considera ca, potrivit acestei interpretari, contraventia poate fi asimilata infractiunii si, prin urmare, legile care reglementeaza raspunderea contraventionala pot retroactiva. In acelasi sens retine si ca, in temeiul art. 58 alin. (1) din Constitutie, "Parlamentul poate oricand sa adopte legi prin care fie sa nu mai sanctioneze anumite fapte considerate contraventii, fie sa desfiinteze sanctiuni contraventionale aflate in curs de executare, fie sa prevada chiar neexecutarea acestora". De asemenea, este invocata si jurisprudenta Curtii Constitutionale, care, in Decizia nr. 236/1999, a statuat ca, "de vreme ce Parlamentul poate, in virtutea prerogativelor sale, sa manifeste o clementa totala fata de cei sanctionati cu inchisoarea contraventionala, nu ar fi rational sa se considere ca legiuitorul nu ar putea sa ia o masura, dispusa in mod expres, de inlocuire a unei sanctiuni mai grave cu una mai usoara". Prin aceeasi decizie s-a retinut si ca Parlamentul poate interveni, prin legile adoptate, pentru inlocuirea unei sanctiuni cu o alta sanctiune si poate dispune sa beneficieze de aceste dispozitii si contravenientii care nu au executat inca sanctiunea aplicata prin dispozitiile legale anterioare, fara ca prin aceasta sa se incalce principiul neretroactivitatii legii. In caz contrar, s-a aratat in decizia amintita, "s-ar putea pune in discutie o ultraactivare a legii vechi si deci o executare a unor sanctiuni contraventionale care au fost desfiintate complet sau care au fost inlocuite prin noua lege".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele intocmite in cauze de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002.
    Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
    - Art. 12 alin. (1): "Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege se invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile."
    Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea, printr-o interpretare sistematica, atat prin prisma normelor constitutionale, cat si a conventiilor internationale la care Romania este parte, a statuat, in Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, ca prevederile art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 sunt constitutionale.
    Cu acel prilej, Curtea a observat ca textul de lege criticat, care reglementeaza raspunderea contraventionala, instituie o solutie similara celei existente in dreptul penal cu privire la aplicarea retroactiva a legii penale mai favorabile. Aceasta exceptie este consacrata atat in art. 15 alin. (2) din Constitutie, cat si in art. 13 din Codul penal. Potrivit prevederilor constitutionale ale art. 20 alin. (1), art. 15 alin. (2) trebuie interpretat insa in acord cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Conventia, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu impiedica statele sa stabileasca sau sa mentina o distinctie intre contraventii si infractiuni, fapt pentru care mai multe state europene (de exemplu, Germania, Cehia si Slovacia) au scos o serie de fapte de sub incidenta legii penale si le-au supus pe acestea unui regim administrativ. Legislatia romaneasca s-a inscris si ea acestei tendinte. Cu toate acestea, asa cum s-a aratat si in Decizia nr. 197/2003, in cauza Ozturk impotriva Germaniei (1994), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca aceste fapte intra sub incidenta art. 6 din conventie. In acest sens s-au avut in vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei in dreptul national; 2. natura faptei; 3. natura si gradul de gravitate ale sanctiunii care ar putea fi aplicata persoanei in cauza. Solutii asemanatoare au fost pronuntate si in cauzele Garyfallou AEBE impotriva Greciei (1997), Lauko impotriva Slovaciei si Kadubec impotriva Slovaciei (1998).
    Examinand aceste criterii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca modul de definire a faptelor de catre dreptul intern nu are decat o valoare relativa, esentiala fiind natura faptei si a sanctiunii. Cu toate acestea, a fost apreciata ca pozitiva initiativa statelor de a incrimina infractiuni mai putin grave, pentru a se ocroti "interesul individului". Intr-adevar, in argumentarea pozitiei Curtii Europene a Drepturilor Omului in legatura cu aceasta chestiune, s-a invocat faptul ca sanctiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adreseaza tuturor cetatenilor in vederea realizarii scopului preventiv si represiv al sanctiunii, aspect ce confera faptei natura penala. In aceste conditii, din perspectiva art. 6 din conventie, distinctia dintre contraventii si infractiuni nu este operanta, toate aceste fapte fiind considerate ca avand caracter penal. Mai mult, potrivit acestei interpretari, reiese ca, indiferent de calificarea faptei in dreptul intern, art. 6 garanteaza oricarui "acuzat" dreptul la un proces echitabil.
    Curtea Constitutionala, tinand cont de toate aceste argumente, dar si de prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie, a statuat, prin decizia mai sus amintita, ca legislatia contraventionala din Romania, asemanatoare celei germane, intra sub incidenta prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel fiind, o eventuala sanctionare contraventionala a unei persoane pentru o fapta savarsita in trecut, in conditiile in care aceasta fapta nu mai constituie in prezent contraventie, apare ca fiind nejustificata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari prin Legea nr. 180/2002, exceptie ridicata de Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita in dosarele nr. 436/2003 si nr. 596/2003 ale Tribunalului Ialomita - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman