DECIZIE Nr.
398 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) si (4), art. 15 si art.
28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 26 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4), art.
15 şi art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Oviforest" - S.R.L, din comuna Bistra în Dosarul nr. 2.320/107/2009 al
Tribunalului Alba - Secţia comercială şi contencios
administrativ, care formează obiectul Dosarului Curţii
Constituţionale nr. 7.833D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că
partea Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba a transmis un document
prin care solicită judecarea în lipsă şi prin care
precizează că achiesează la criticile formulate de autorul
excepţiei în motivarea acesteia.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
7.954D/2009 având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr.
2.321/107/2009 al Tribunalului Alba - Secţia comercială şi
contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură
civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 7.954D/2009 la Dosarul nr.
7.833D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate, precizând, în acest sens, că prevederile
criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu sunt de
natură să aducă atingere vreunuia dintre drepturile fundamentale
invocate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile nr. 853/CAF/2009 şi 868/CAF/2009
din 14 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.320/107/2009 şi
nr. 2.321/107/2009, Tribunalul Alba - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin.
(1) şi (4), art. 15 şi art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Excepţiile au fost ridicate de Societatea
Comercială „Oviforest" - S.R.L, din comuna Bistra într-o cauză
având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unui
act administrativ.
In motivările excepţiilor de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate instituie o inegalitate
între poziţia părţilor, întrucât se distinge între dispunerea
aceleiaşi măsuri, respectiv suspendarea executării actului
administrativ atacat, în funcţie de modalitatea de introducere a cererii,
prin acţiune separată sau prin acţiune principală. Se
arată că „suspendarea executării actului administrativ până
la pronunţarea instanţei de fond nu este suficientă şi nici
oportună, deoarece nu se pot exercita căile de atac care să
conducă la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a
fondului cauzei şi afectează astfel exercitarea dreptului la
apărare".
Tribunalul Alba - Secţia comercială
şi contencios administrativ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Autorităţile menţionate nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, susţinerile
părţilor, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) şi (4), art. 15 şi art.
28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7
decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi
completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au
următorul cuprins:
-Art. 14 alin. (1) şi (4): „(1) In cazuri bine
justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea,
în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul
sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana
vătămată poate să ceară instanţei competente
să dispună suspendarea executării actului administrativ
unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în
care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea
actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi
fără nicio formalitate.
........................................................................................................................................................................ .........................................................
(4) Hotărârea prin care se pronunţă
suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen
de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.";
- Art. 15: „(1) Suspendarea executării actului
administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele
prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente
pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, In acest caz,
instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până
la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea
de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau
printr-o acţiune separată, până la soluţionarea
acţiunii în fond.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare
este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin.
(4), nu suspendă executarea.";
- Art. 28 alin. (1): „(1) Dispoziţiile
prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură
civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul
raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte,
şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor
legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de
procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul
soluţionării cauzei."
In opinia autorului excepţiilor, textele de lege
criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 15 alin. (1) privind universalitatea legii, art. 16
alin. (1)şi (2) referitor la egalitatea în drepturi a
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la
justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 consacrat
dreptului de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57
referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor, art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea
justiţiei şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege
criticate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
din perspectiva unor critici identice. Astfel, prin Decizia nr. 673 din 10 octombrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20
noiembrie 2006, a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate, pentru argumentele expuse în considerentele acestei
decizii. Intrucât nu au fost prezentate elemente noi, care să justifice
reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată cu
acel prilej îşi păstrează valabilitatea si în cauzele conexate
de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4), art. 15 şi art. 28 alin. (1)
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Oviforest" - S.R.L, din
comuna Bistra în dosarele nr. 2.320/107/2009 şi nr. 2.321/107/2009 ale
Tribunalului Alba - Secţia comercială şi contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu