Decizia Nr.394 din 26.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Poştăriţa şi de Ioana Poştăriţa în Dosarul nr. 27.101/215/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.446D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi de menţinere a practicii Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 27.101/215/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Poştăriţa şi de Ioana Poştăriţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de partaj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că cererea de intervenţie accesorie, deşi sprijină interesele uneia dintre părţi, se fundamentează pe un interes propriu al intervenientului. Or, în măsura în care partea în interesul căreia s-a intervenit nu înţelege să exercite calea de atac a apelului sau a recursului împotriva unei hotărâri pronunţate în cauză, intervenientului îi este îngrădit dreptul la un recurs efectiv şi, prin urmare, dreptul de acces liber la justiţie.Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că prin cererea de intervenţie accesorie terţe persoane participă la procesul civil în scopul apărării drepturilor uneia dintre părţi, nepromovând în justiţie interese proprii, distincte de cele ale părţilor în favoarea cărora intervin. Mai mult, activitatea procesuală a intervenientului este limitată la acte ce nu sunt potrivnice părţii în interesul căreia a intervenit. Astfel, dacă aceasta din urmă nu promovează calea de atac a recursului sau a apelului, promovarea unei astfel de căi de atac de către intervenient se socoteşte a fi neavenită, contravenind intereselor părţii.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată astfel că cererea de intervenţie are un caracter accesoriu cererii principale, fiind menită să sprijine interesele uneia dintre părţi şi nepromovând interese personale distincte ale titularului, motive pentru care apelul sau recursul declarat de acesta este inadmisibil, dacă partea pentru care a intervenit nu a promovat ea însăşi o atare cale de atac, dar că nimic nu împiedică persoana interesată să se prevaleze de toate mijloacele şi garanţiile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a-şi realiza interesele.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 56 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs“.Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 56 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 1.024 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, şi Decizia nr. 628 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, reţinând că prin dispoziţiile criticate nu se limitează drepturile părţilor şi nici ale intervenienţilor, deoarece nimic nu îi împiedică pe aceştia să se adreseze instanţelor judecătoreşti, să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege şi să beneficieze de garanţiile procesului echitabil.Curtea a mai reţinut că intervenţia în interesul altei persoane, având caracter accesoriu în raport cu cererea principală (formulată de partea în interesul căreia s-a făcut intervenţia), permite unei persoane să se alăture şi să susţină interesele unei părţi aflate într-un litigiu pentru a întări poziţia acesteia din urmă. Prin urmare, intervenţia în interesul altei persoane este menită să sprijine reclamarea şi realizarea drepturilor unei părţi din litigiu, dar nu să îndeplinească acte şi fapte în locul titularului parte în proces, din moment ce intervenientul nu poate invoca un interes propriu. Din acest motiv, textul criticat stabileşte cu rigoare că nu poate fi primit apelul sau recursul făcut de către un intervenient în interesul altuia şi introdus în locul apelului sau al recursului celui pentru care s-a făcut intervenţia.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Poştăriţa şi Ioana Poştăriţa în Dosarul nr. 27.101/215/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa din data de 26 aprilie 2012.PREŞEDINTE,PETRE LĂZĂROIUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop