DECIZIE Nr.
394 din 13 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanta
Guvernului nr. 15/1996 privind întarirea disciplinei financiar-valutare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din
Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei
financiar-valutare, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Total" - S.R.L. Reşiţa în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază
că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest
sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodată, se
arată că textul legal criticat protejează interese de ordin
general, şi anume evitarea evaziunii fiscale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 16 septembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.369/290/2008, Tribunalul
Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c)
din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei
financiar-valutare, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Total" - S.R.L. Reşiţa într-o cauză având
ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin
care a fost respinsă plângerea autorului excepţiei cu privire la un
proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei
prevăzute de art. 5 alin. 2 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr.
15/1996.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că
textul legal criticat impune o restricţie nejustificată accesului
liber al persoanei la o activitate economică şi la liberă
iniţiativă. Se ajunge la situaţia ca persoana juridică în
cauză să nu mai poată dispune în mod liber de bunurile sale.
Totodată, se apreciază că, prin stabilirea unui plafon maxim al
plăţilor în numerar pe care le pot efectua persoanele juridice
şi prin sancţionarea cu amenzi disproporţionat de mari a
depăşirii acestui plafon se acţionează în folosul
băncilor şi al statului, încălcându-se principiul
egalităţii în drepturi. In urma acestei discriminări,
băncile câştigă, iar agenţii economici pierd.
Totodată, această reglementare legală împiedică exercitarea
activităţii economice şi libera iniţiativă,
reprimându-se voinţa agentului economic de a-şi stinge
obligaţiile şi de a-şi încasa creanţele în modul pe care îl
consideră cel mai potrivit.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate
formulată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii
Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. c) din
Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei
financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 24 din 31 ianuarie 1996. In realitate, astfel cum rezultă din
motivarea excepţiei, aceasta se referă la art. 5 alin. 2 lit. c) din
Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, text asupra căruia Curtea, potrivit
jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe prin prezenta
decizie. Art. 5 alin. 2 lit. c) are următorul cuprins:
„Prin excepţie de la prevederile alineatului
precedent persoanele juridice pot efectua plăţi în numerar în
următoarele cazuri: [...]
c) plăţi către persoane juridice în
limita unui plafon zilnic maxim de 100.000.000 lei, plăţile
către o singură persoană juridică fiind admise în limita
unui plafon zilnic în sumă de 50.000.000 lei. Sunt interzise plăţile
fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, pentru
facturile a căror valoare este mai mare de 50.000.000 lei. Se admit
plăţi către o singură persoană juridică în limita
unui plafon zilnic în numerar în sumă de 100.000.000 lei, în cazul
plăţilor către reţelele de magazine de tipul Cash &
Carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza
legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plăţile fragmentate în
numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare
este mai mare de 100.000.000 lei."
Textele constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de
proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)
privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea constată următoarele:
Prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 1.067
din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 730 din 28 octombrie 2008, şi Decizia nr. 415 din 3 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 11 iunie
2007, Curtea a constatat constituţionalitatea textului supus controlului
de constituţionalitate prin raportare la argumente similare.
Astfel, Curtea a statuat că dispoziţiile de
lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor juridice care
efectuează plăţi şi încasări în numerar,
fără privilegii şi fără discriminări.
Băncile, ca mijlocitori de plăţi şi încasări între
agenţi economici, nu se află în aceeaşi situaţie cu
celelalte persoane juridice, iar comisionul reprezintă o plată pentru
serviciile efectuate. In ceea ce priveşte pretinsa poziţie
privilegiată a statului, s-a reţinut că art. 5 alin. 2 lit. c)
din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 nu creează o situaţie
privilegiată pentru stat, ci asigură îndeplinirea obligaţiilor
constituţionale ce revin acestuia.
De asemenea, Curtea a stabilit că, potrivit
prevederilor art. 45 din Constituţie, accesul persoanei la o activitate
economică şi libera iniţiativă pot fi exercitate numai în
condiţiile legii. Or, dispoziţiile legale supuse controlului de
constituţionalitate nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul
dreptului de acces la o activitate economică şi nici al liberei
iniţiative, reglementând doar condiţiile în care pot fi efectuate
plăţile şi încasările în numerar.
In fine, Curtea a reţinut că dreptul de
proprietate, aşa cum este consacrat de dispoziţiile art. 44 alin. (1)
din Constituţie, nu este un drept absolut, limitele şi
conţinutul dreptului de proprietate fiind stabilite prin lege. Astfel,
legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic
pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât
să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte
limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Prevederile de lege criticate nu fac decât să dea expresie acestui text
din Constituţie, stabilind cadrul exercitării dreptului de
proprietate în acord cu necesitatea stabilirii unei ordini în operaţiunile
financiare desfăşurate de către persoanele juridice, a
căror monitorizare facilitează evidenţa circulaţiei
monetare, între altele, şi pentru a preveni eventualele acte de evaziune
fiscală.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi
soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 lit. c) din
Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei
financiar-valutare, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Total" - S.R.L. Reşiţa în Dosarul nr. 2.369/290/2008 al
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 13 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly