DECIZIE   Nr. 39 din  9 martie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 213 din 16 mai 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila si Gheorghe Giurgiulescu in Dosarul nr. 6.420/P/1999 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penala.
    La apelul nominal raspund Marin Petre, Mircea Bodeanu, Domitian Misaila si Ioan Ispas, prin avocat Viorel Pasca. Se constata lipsa partilor Gheorghe Giurgiulescu, Societatea Comerciala "Solventul" Timisoara, Directia regionala vamala Timisoara si Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat Timisoara, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, aparatorul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia, aratand ca teza finala a art. 12 din Legea nr. 87/1994, prin formularea sa evaziva si foarte larga, contravine prevederilor art. 23 si art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata. Se arata ca sintagma "efectuarea oricaror alte operatiuni", criticata ca fiind neconstitutionala, a fost determinata de varietatea fenomenului infractional in materie fiscala, iar operatiunile la care se refera textul sunt determinabile.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 decembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 6.420/P/1999, Curtea de Apel Timisoara - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila si Gheorghe Giurgiulescu intr-o cauza in care acestia au fost condamnati pentru savarsirea infractiunii prevazute de textul criticat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994, care incrimineaza efectuarea oricaror alte operatiuni, in afara de nedeclararea veniturilor ori ascunderea sursei impozabile, in scopul sustragerii de la plata impozitelor, "contravin art. 23 si art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutia Romaniei, prin care se consacra cu valoare constitutionala principiul legalitatii incriminarilor (nullum crimen sine lege)". Se arata ca formularea textului criticat permite aplicarea prin analogie a legii penale si incalca astfel principiul enuntat, intrucat actiunile sau inactiunile care realizeaza elementul material al infractiunii trebuie sa fie precis si explicit prevazute de norma de incriminare. Se apreciaza ca analogia in aplicarea legii genereaza arbitrarul si lezeaza grav drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului.
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca dispozitia legala criticata ar putea fi apreciata ca o incriminare prin analogie numai in masura in care teza finala a art. 12 din Legea nr. 87/1994 nu s-ar raporta la tezele anterioare ale textului, precis reglementate, si anume nedeclararea veniturilor si ascunderea sursei de venituri impozabile.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca modul in care este redactat art. 12 din Legea nr. 87/1994, pentru incriminarea faptei de sustragere de la plata obligatiilor fiscale, nu incalca principiul legalitatii incriminarii, deoarece faptele vizate prin sintagma "efectuarea oricaror alte operatiuni in acest scop", desi nedeterminate, sunt determinabile prin cerinta esentiala care le este atasata, anume ca operatiunile, oricare ar fi acestea, sa fie efectuate in scopul sustragerii de la plata obligatiilor fiscale. Datorita imposibilitatii de a descrie toate modalitatile de realizare a sustragerii de la plata obligatiilor fiscale, legea a recurs la o formulare generica, pe care insa a corelat-o cu scopul ilicit mentionat. Argumentul exprimat de autorii exceptiei, in sensul ca textul criticat ar ingadui aplicarea prin analogie a legii, nu poate fi sustinut, deoarece analogia presupune inexistenta unui text incriminator, ceea ce nu este cazul in speta.
    In punctul de vedere al Guvernului se considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Teza finala a art. 12 din Legea nr. 87/1994, criticata ca fiind neconstitutionala, se refera la efectuarea oricaror alte operatiuni, in afara nedeclararii sau ascunderii veniturilor ori sursei impozabile sau taxabile. Ratiunea includerii in textul criticat a expresiei "efectuarea oricaror alte operatiuni" este data de dinamica deosebita a fenomenului infractional din sfera fiscala, in special in ceea ce priveste gasirea unor noi mijloace de savarsire a infractiunilor, precum si de dorinta legiuitorului de a sanctiona faptele astfel comise. In aceste conditii, sustinerea ca art. 12 din Legea nr. 87/1994 permite aplicarea legii penale prin analogie este neintemeiata. Analogia reprezinta extinderea legii penale asupra unor fapte neprevazute de lege, dar asemanatoare cu cele incriminate; in speta insa aceasta ipoteza nu este aplicabila, intrucat elementul material al infractiunii este bine determinat si consta in sustragerea de la plata obligatiilor fiscale. In concluzie, se apreciaza ca textul criticat nu contravine principiului legalitatii incriminarii, asa cum este consacrat prin dispozitiile constitutionale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente si concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, care prevad: "Sustragerea de la plata obligatiilor fiscale, in intregime sau in parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricaror alte operatiuni in acest scop se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi." Critica de neconstitutionalitate priveste teza finala a textului, si anume cea potrivit careia "efectuarea oricaror alte operatiuni in acest scop" constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare. Se sustine ca aceasta norma de incriminare, neavand un continut precis si expres determinat, permite aplicarea prin analogie a legii penale si, in consecinta, contravine prevederilor constitutionale ale art. 23 privind "libertatea individuala" si ale art. 72 alin. (3) lit. f), conform carora "Prin lege organica se reglementeaza: [...] f) infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
    In art. 12 din Legea nr. 87/1994, prin care se incrimineaza fapta de sustragere de la plata obligatiilor fiscale, dupa ce se arata, cu titlu de exemplu, doua mijloace prin care se poate realiza sustragerea, respectiv prin nedeclararea veniturilor impozabile si prin ascunderea obiectului sau a sursei impozabile ori taxabile, se continua cu teza "sau efectuarea oricaror alte operatiuni in acest scop". Prin aceasta legiuitorul intelege orice operatiuni, altele decat cele aratate explicit, cu conditia-cerinta esentiala de a fi efectuate cu scopul de a se sustrage de la plata obligatiilor fiscale si, deci, caracterizarea faptei ca infractiune este precis realizata.
    Nu poate fi considerata incriminare prin analogie tehnica legislativa a indicarii generice a unor modalitati de savarsire a faptei, subordonate conditiei-cerinta esentiala a unui anumit scop sau a unei anumite urmari imediate, tehnica ce este folosita curent in practica legislativa, atat in sistemul nostru de drept, cat si in alte sisteme. Astfel, in dreptul romanesc, art. 166^1 din Codul penal, cu denumirea marginala Actiuni impotriva ordinii constitutionale, introdus in 1996 prin Legea nr. 140 pentru modificarea si completarea Codului penal, prevede in alin. 1: "Initierea, organizarea, savarsirea sau sprijinirea de actiuni care pot pune in pericol sub orice forma ordinea constitutionala, caracterul national, suveran, independent, unitar si indivizibil al statului [...]", iar in alin. 4: "Intreprinderea oricarei actiuni pentru schimbarea prin violenta a ordinii constitutionale se pedepseste [...]". Indeosebi in acest ultim alineat actiunile nici macar nu sunt determinate, ci sunt caracterizate prin scopul urmarit. Tot astfel, la art. 215 alin. 2 din acelasi cod se prevede ca inselaciunea este mai grava daca este savarsita "prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori de alte mijloace frauduloase [...]".
    De altfel, aceeasi tehnica legislativa, de indicare generica a unor modalitati de savarsire a faptei, subordonate unei cerinte esentiale, se regaseste si in Codul penal francez din 1994, care, in art. 322-6, defineste infractiunea de distrugere calificata ca fiind si fapta ce poate fi comisa prin orice mijloc, cu conditia ca aceasta sa fie de natura sa creeze un pericol pentru persoane.
    Fata de cele aratate, rezulta ca teza "efectuarea oricaror alte operatiuni in acest scop" prevazuta la art. 12 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale nu contravine dispozitiilor constitutionale ale art. 23 si ale art. 72 alin. (3) lit. f).

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, exceptie ridicata de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila si Gheorghe Giurgiulescu in Dosarul nr. 6.420/P/1999 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 martie 2000.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                        LUCIAN MIHAI

                               Magistrat asistent,
                               Gabriela Dragomirescu