DECIZIE   Nr. 39 din  7 iulie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 179 din 27 iulie 1993

    Vasile Gionea        - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu - judecator
    Miklos Fazakas       - judecator
    Ion Filipescu        - judecator
    Victor-Dan Zlatescu  - judecator
    Raul Petrescu        - procuror
    Florentina Geangu    - magistrat-asistent.

    Pe rol solutionarea recursurilor declarate de Petrosanu Ionel impotriva deciziilor Curtii Constitutionale nr. 7 si nr. 8 din 2 martie 1993, prin care s-au respins, ca vadit nefondate, exceptiile de neconstitutionalitate vizand Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 privind taxele de timbru si art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 25 iunie 1993, in prezenta recurentului Petrosanu Ionel, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 7 iulie 1993.
    La termenul din 25 iunie 1993, Curtea a pus in discutie din oficiu necesitatea conexarii celor doua recursuri declarate impotriva deciziilor nr. 7 si nr. 8/1993, pronuntate in dosarele nr. 51C si nr. 52C/1992, avand in vedere faptul ca litigiul este intre aceleasi parti, iar dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale si motivele de recurs sunt identice. Tinand seama si de concluziile favorabile ale recurentului si ale procurorului, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea a dispus conexarea, urmand sa se pronunte asupra ambelor recursuri prin decizia de fata.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine, urmatoarele:
    Reclamantul Petrosanu Ionel a invocat exceptiile de neconstitutionalitate vizand Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 si art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, in dosarele nr. 213/1992 si nr. 281/1992 aflate pe rolul Tribunalului Municipiului Bucuresti, Sectia contencios administrativ, motivand ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale deoarece ar veni in contradictie cu urmatoarele dispozitii din Constitutie: art. 16 alin. (2) (nimeni nu este mai presus de lege), art. 21 (accesul liber la justitie), art. 51 (respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie), art. 58 alin. (1) (Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare), art. 107 alin. (2) si (4) (conditiile de emitere a hotararilor si ordonantelor Guvernului), art. 123 alin. (2) (Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii), art. 138 alin. (1) (stabilirea impozitelor, taxelor si altor venituri ale bugetului se face prin lege), art. 150 alin. (1) (legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare in masura in care nu contravin Constitutiei).
    Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin incheierile din 7 octombrie 1992, a sesizat Curtea Constitutionala, completandu-le, la solicitarea Curtii, cu opinia sa in sensul neoportunitatii admiterii exceptiilor, in conditiile in care reclamantul a achitat taxa de timbru prevazuta de lege.
    Curtea, in conditiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, a respins ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate prin deciziile nr. 7 si nr. 8 din 2 martie 1993, retinand, in esenta, urmatoarele:
    - legea, in inteles de act juridic, este supusa regulii "tempus regit actum", adica regimului constitutional din perioada in care a fost adoptata, inclusiv in ce priveste posibilitatea controlului constitutionalitatii sale. Contradictia unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia, fiind un aspect al conflictului de legi in timp, are drept consecinta abrogarea ei, totala sau partiala, in temeiul art. 150 alin. (1) din Constitutie;
    - Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 a fost emisa conform ordinii juridice existente inaintea adoptarii Constitutiei din 1991, in baza abilitarii date Guvernului prin Legea nr. 36/1990, sistemul delegarii legislative fiind pastrat si in Constitutie (art. 114). Este adevarat ca, potrivit art. 138 alin. (1) din Constitutia actuala, impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului se stabilesc numai prin lege, dar Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 nu contravine acestei reguli constitutionale, deoarece delegarea legislativa inseamna de fapt abilitarea temporara si conditionata a Guvernului de a emite norme cu putere de lege, a caror valoare juridica este egala cu a legii, daca sunt emise in conformitate cu prevederile constitutionale si legale existente in momentul emiterii lor. In acest context, invocarea neconstitutionalitatii hotararii fata de art. 16 alin. (2) si art. 51 din Constitutie apare ca fara obiect;
    - hotararea nu contravine nici prevederilor art. 58 alin. (1) din Constitutie, din moment ce textul nu interzice emiterea, in conditii strict determinate, a unor norme juridice si de catre alte autoritati;
    - accesul liber la justitie nu inseamna gratuitatea justitiei, art. 21 din Constitutie neinstituind nici o restrictie cu privire la taxele in justitie, intrucat este legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Asa fiind, si art. 7 din Legea nr. 29/1990, norma de trimitere la legea timbrului, si care stabileste limita maxima a taxei datorate in materia contenciosului administrativ, este constitutional;
    - art. 107 alin. (2) din Constitutie nu are legatura cu situatia analizata, deoarece Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 trebuie apreciata in raport cu ordonantele Guvernului emise in temeiul art. 107 alin (3), iar art. 107 alin. (4), care stabileste conditiile procedurale si formale cerute hotararilor si ordonantelor Guvernului, se aplica unor asemenea acte emise dupa 8 decembrie 1991. Normele emise cu respectarea conditiilor impuse de ordinea juridica existenta in momentul emiterii hotararii nu pot fi considerate astazi neconstitutionale;
    - referirea la art. 123 alin. (2) din Constitutie nu este relevanta in cauza.
    Impotriva deciziilor Curtii Constitutionale nr. 7/1993 si nr. 8/1993, reclamantul Petrosanu Ionel a declarat in termen recursurile de fata, prin care reitereaza motivele pentru care apreciaza ca Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 reprezinta o incalcare flagranta si incontestabila a Constitutiei din 1991, si anume:
    - hotararea nu a fost contrasemnata de ministrii care au obligatia punerii ei in executare, obligatie impusa de art. 107 alin. (4) din Constitutie;
    - hotararea nu a fost emisa pentru organizarea executarii unei legi anumite, dupa cum pretinde art. 107 alin. (2), ci stabileste niste taxe care, potrivit art. 138 alin. (1), se stabilesc numai prin lege, iar legile se emit numai de catre Parlament (art. 58 alin. (1);
    - Parlamentul poate abilita prin lege Guvernul sa emita ordonante si nu hotarari (art. 107 alin. (1) si art. 114 alin. (1), iar pe de alta parte, art. 7 din Legea nr. 29/1990 vorbeste, in legatura cu taxele de timbru, de lege si nu de hotarare;
    - nici o lege nu poate ingradi accesul liber la justitie, iar exercitarea dreptului de petitionare este scutita de taxa (art. 21 alin. (2) si art. 47 alin. (3), or plata anticipata a taxelor de timbru vine sa ingradeasca si sa diminueze posibilitatile de aparare a unor drepturi si interese personale;
    - prevazand o taxa de 150 lei si la recursul pentru litigii de munca (pct. 6), hotararea contravine art. 179 din Codul muncii, care precizeaza ca toate cererile, in fata oricaror instante, in legatura cu solutionarea litigiilor de munca, sunt scutite de taxe de timbru.
    Sunt mentionate, in mod expres, doua critici referitoare la motivarea deciziilor:
    - ideea ca "normele emise cu respectarea conditiilor impuse de ordinea juridica, existente in momentul emiterii hotararii, nu pot fi considerate astazi neconstitutionale" este apreciata ca fiind contrara caracterului democratic si reformator al noii Constitutii;
    - Curtea a apreciat ca justificata trimiterea exceptiei in fata sa si existenta interesului reclamantului in a o sustine, confirmand integral oportunitatea aplicarii art. 150 alin. (1) din Constitutie, dar pana la urma a decis contrariul.
    Pentru toate motivele invocate, avand in vedere si art. 8 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art. 20 alin. (1) din Constitutia Romaniei, recurentul-reclamant solicita:
    - casarea deciziilor nr. 7/1993 si nr. 8/1993, iar in viitoarele decizii sa se respecte si prevederile art. 14 din Legea nr. 47/1992, cat si ale art. 261 pct. 8 din Codul de procedura civila;
    - abrogarea Hotararii Guvernului nr. 1295/1990 si a art. 7 din Legea nr. 29/1990;
    - modificarea art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel incat deciziile referitoare la neconstitutionalitatea legilor sa aiba putere de la data intrarii in vigoare a noii Constitutii;
    - restituirea taxelor de timbru, platite anticipat in fata instantelor judecatoresti.
    Deoarece deciziile atacate cu recurs au fost pronuntate in conditiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, deci fara citarea partilor, Curtea a luat, la data de 10 mai 1993, masura solicitarii punctelor de vedere, astfel cum prevede art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, transmitandu-se incheierile de sesizare si deciziile pronuntate in fond Camerei Deputatilor, Senatului si Guvernului.
    Autoritatile mentionate nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand incheierea de sesizare, decizia atacata, cererile de recurs, raportul intocmit de judecatorul raportor, sustinerile orale ale recurentului, concluziile procurorului prezentate in sedinta publica din 25 iunie 1993 si vazand dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, precum si pe cele ale art. 16, 21, 51, 58, 107, 123, 138, 144, 145 si 150 din Constitutie si ale art. 25 si 26 din Legea nr. 47/1992, retine, cu privire la recursurile declarate, urmatoarele:
    Motivul de recurs vizand incalcarea de catre judecatorii fondului a dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 261 pct. 8 din Codul de procedura civila, motiv inscris intre solicitarile finale ale cererii de recurs si dezvoltat oral, este nefondat. Intr-adevar, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 stabileste regula publicitatii sedintelor de judecata, aratand ca, din motive intemeiate, presedintele Curtii sau al completului de judecata poate hotari sedinta secreta. Textul nu poate fi privit insa izolat, deoarece art. 24 alin. (2) din aceeasi lege precizeaza ca, in cazul in care judecatorul raportor considera exceptia de neconstitutionalitate ca vadit nefondata va instiinta pe presedinte pentru convocarea completului de judecata, care poate hotari, cu unanimitate de voturi, sa respinga exceptia, fara citarea partilor. Este o dispozitie legala de natura sa impiedice incarcarea rolului Curtii cu exceptii vadit nefondate, dar, in acelasi timp, sa evite si pentru parti efectuarea unor cheltuieli inutile. Legiuitorul a prevazut insa si garantii pentru parti: o atare solutie poate fi pronuntata numai cu unanimitate de voturi, iar impotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care se solutioneaza cu citarea partilor si a Ministerului Public. Cat priveste art. 261 pct. 8 din Codul de procedura civila, acesta dispune ca hotararea civila trebuie sa cuprinda mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta si sa fie semnata de judecatori si grefieri. Potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992, procedura jurisdictionala prevazuta de aceasta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale, iar compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte. In temeiul acestui text, ca si al art. 51 alin. (3), care ingaduie Curtii Constitutionale sa-si adopte propriul regulament de organizare si functionare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 1992, s-a stabilit, prin acest regulament, ca rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care se certifica de judecatorii care au participat la sedinta si de magistratul-asistent, iar dupa consemnarea lui in condica de sedinta, presedintele ii va da citire in sedinta publica, daca au avut loc dezbateri orale (art. 31), precum si faptul ca deciziile, hotararile si avizele se certifica de presedintele Curtii sau al completului si de magistratul-asistent care a participat la dezbateri (art. 32 alin. (3). Fata de textele legale invocate nu se poate retine critica adusa deciziilor atacate.
    Si critica care vizeaza existenta unei contradictii in deciziile atacate, prin faptul ca, pe de o parte, s-a apreciat ca justificata trimiterea exceptiilor in fata Curtii si existenta interesului reclamantului de a le sustine, iar, pe de alta parte, s-au respins exceptiile ca vadit nefondate, este neintemeiata. Curtea, examinandu-si competenta de a se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata, a constatat ca Tribunalul Municipiului Bucuresti si-a exprimat opinia in sensul "neoportunitatii admiterii exceptiei de neconstitutionalitate", considerand dispozitiile legale atacate ca fiind in vigoare, astfel incat, in concordanta cu practica anterioara a Curtii, a apreciat ca se justifica sesizarea ei pentru a constata daca respectivele dispozitii legale sunt sau nu neconstitutionale, precum si ca exista interesul reclamantului de a sustine exceptiile. Examinand insa pe fond aceste exceptii, Curtea le-a gasit vadit nefondate si le-a respins ca atare, in conditiile prevazute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
    Referitor la motivele de recurs care vizeaza Hotararea Guvernului nr. 1295/1990, se constata ca, intr-adevar, Constitutia prevede in art. 138 alin. (1) ca impozitele, taxele si orice venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc prin lege, iar art. 114 ingaduie Parlamentului sa adopte o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. In sfarsit, potrivit art. 107 din Constitutie, hotararile (care se emit pentru organizarea executarii legilor) si ordonantele adoptate de Guvern se semneaza de primul-ministru si se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii lor in executare. Aceste cerinte nu existau, insa, la data adoptarii Hotararii Guvernului nr. 1295/1990, astfel incat nu se poate reprosa acestei hotarari ca nu indeplineste cerinte pe care legea nu le pretindea. Ceea ce trebuie observat este daca la adoptarea hotararii s-au respectat dispozitiile legale din acel moment, or se constata din acest punct de vedere ca Guvernul a adoptat Hotararea nr. 1295/1990 in baza abilitarii date de Parlament prin Legea nr. 36/1990. Desigur ca dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, Guvernul ar putea adopta numai o ordonanta in aceasta materie, daca ar avea abilitarea necesara din partea Parlamentului in conditiile art. 114. Sustinerea ca Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 este abrogata, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, ca fiind contrara acesteia, nu poate fi nici ea primita. In vederea asigurarii suprematiei sale, Constitutia a reglementat mai multe mijloace: controlul constitutionalitatii legilor (art. 144); abrogarea actelor normative care contravin Constitutiei (art. 150 alin. (1), examinarea conformitatii legislatiei cu Constitutia de catre Consiliul Legislativ, care va face Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului propuneri corespunzatoare (art. 150 alin. (2). Punerea de acord a intregii legislatii cu actuala Constitutie este un proces complex, de mai lunga durata, care presupune elaborarea de legi organice in domeniile stabilite de art. 72 din Constitutie, inlocuirea unor decrete ale fostului Consiliu de Stat sau a unor hotarari de Guvern prin legi etc. Pana la realizarea acestui obiectiv, actele normative anterioare Constitutiei, adoptate cu respectarea cerintelor legale din acel moment si care nu contravin pe fond Constitutiei, nu pot fi considerate abrogate, astfel incat motivul de recurs nu este intemeiat.
    Si motivul care considera ca Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 si art. 7 din Legea nr. 29/1990 sunt contrare pe fond Constitutiei, deoarece afecteaza accesul liber la justitie, este nefondat. Accesul liber la justitie, inscris in art. 21 din Constitutie, nu presupune gratuitatea acesteia. Justitia este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suporta de la buget, la ale carui venituri contribuie toti cetatenii. Este echitabil ca o parte din cheltuieli sa fie suportate de justitiabili, de cei care recurg la acest serviciu public si acest lucru se realizeaza prin plata taxelor de timbru. Exista insa, tocmai pentru a nu impiedica accesul la justitie, categorii de litigii civile care sunt scutite de taxe sau exista posibilitatea de a obtine, in functie de situatia materiala a partii, scutirea totala ori partiala de taxe sau esalonarea acestora.
    In acest context, Curtea constata ca afirmatia din recurs, in sensul ca Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 prevede o taxa de 150 lei si la recursul pentru litigii de munca, contravenind astfel art. 179 din Codul muncii, nu este exacta deoarece dispozitia din art 4 lit. t) (indicata gresit de recurent pct. 6), care se referea la "recursul prin care se contesta o sentinta ce caracterizeaza un litigiu ca fiind de munca", a fost indepartata prin Hotararea Guvernului nr. 318 din 27 aprilie 1991, iar Hotararea Guvernului nr. 1295/1990 a fost emisa in temeiul unei legi de abilitare. Pe de alta parte, nu se poate retine ca sesizarea instantelor judecatoresti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori incalcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obtine numai pe calea justitiei este un aspect al dreptului de petitionare si, ca atare, exercitarea lui este, potrivit art. 47 alin. (3) din Constitutie, scutita de taxa. Dreptul de petitionare se concretizeaza in cereri, reclamatii, sesizari si propuneri in legatura cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justitiei, la care autoritatile publice au obligatia de a raspunde in termenele si conditiile stabilite potrivit legii (art. 47 alin. (4) din Constitutie), in timp ce cererile de chemare in judecata, care declanseaza procesul civil, se rezolva dupa reguli specifice, proprii activitatii de judecata.
    In sfarsit, Curtea constata ca dispozitia inscrisa in art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, in sensul ca deciziile definitive ale Curtii Constitutionale au putere numai pentru viitor, este conforma cu prevederile Constitutiei, care in art. 145 alin. (2) consacra aceeasi solutie.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A) c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursurile declarate de Petrosanu Ionel, domiciliat in Bucuresti, str. Compozitorilor nr. 16, bloc 16, sc. 4, ap. 1, sectorul 6, impotriva Deciziei nr. 7 din 2 martie 1993 si a Deciziei nr. 8 din 2 martie 1993.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica astazi, 7 iulie 1993.

             PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
             prof. dr. VASILE GIONEA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu