Decizia Nr.386 din 18.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) teza întâi şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepţie ridicată de Federaţia Naţională Pentru Protecţia Animalelor din Piteşti în Dosarul nr. 1.520/105/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.591D/2017.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, doamna avocat Ana-Carmen Mincic din Baroul Cluj, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Asociaţia Iniţiativa Pentru Responsabilitate Civică din Bucureşti a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, şi o cerere de judecare în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia arătând, în esenţă, că textele de lege criticate, privite atât independent, cât şi coroborate, aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie. Referitor la art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 se arată că acesta încalcă principiul securităţii juridice care decurge din principiul legalităţii prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi cele statuate prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, întrucât nu prevăd explicit aplicarea în mod corespunzător a tuturor soluţiilor alternative eutanasierii, printre care şi soluţia returnării în teritoriu care a fost reglementată de Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală. În dosarul în care a fost ridicată excepţia au fost depuse documente care cuprind opinii ce atestă faptul că metoda returnării în teritoriu este aplicată, dă rezultate, este funcţională şi în termen relativ scurt produce efecte, respectiv împiedică înmulţirea câinilor fără stăpân. Apreciază că sunt încălcate cele reţinute în Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, prin care s-a statuat că măsura eutanasierii este constituţională numai atunci când s-au epuizat celelalte soluţii alternative, una dintre acestea fiind, în opinia sa, returnarea în teritoriu. Este adevărat că prin Decizia nr. 383 din 25 septembrie 2013 Curtea Constituţională a reţinut că adoptarea măsurilor concrete privind fenomenul câinilor fără stăpân ţine de marja de apreciere a statului, însă considerentele acesteia trebuie coroborate cu acelea ale Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2012, rezultând că, deşi adoptarea măsurilor ţine de marja de apreciere a statului, acesta trebuie să reglementeze alternativ toate măsurile, inclusiv aceea a returnării în teritoriu, până să se ajungă la eutanasiere. Art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 este neconstituţional în măsura în care prin sintagma „numărul de câini [...] returnaţi" s-ar înţelege altceva decât „numărul de câini returnaţi în teritoriu", aducând atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi normelor de tehnică legislativă, respectiv art. 8 alin. (4), art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. Enumerarea cuprinsă în art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 corespunde soluţiilor de gestionare a câinilor fără stăpân, astfel că termenii folosiţi nu pot avea acelaşi sens. În punctul de vedere al Guvernului se face trimitere la art. 21 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013, care se referă la câinii revendicaţi. Or, înapoierea câinilor revendicaţi nu este sinonimă cu returnarea. Cele două texte sunt neconstituţionale şi prin coroborarea lor, deoarece art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 face referire la „returnare", pe când art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 nu prevede soluţia returnării în teritoriu.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că legiuitorul a stabilit prin art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 soluţiile alternative eutanasierii, soluţii prioritare, în conformitate cu Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. O eventuală omisiune de reglementare nu poate fi suplinită de Curtea Constituţională, astfel că excepţia este inadmisibilă. Cât priveşte dispoziţiile art. 10 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, se consideră că interpretarea legii este atribuţia legiuitorului, astfel că şi această excepţie este inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.520/105/2016, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2) teza întâi şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Federaţia Naţională pentru Protecţia Animalelor din Piteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost anulată în parte Hotărârea Consiliului Local Ploieşti nr. 502/2015 în ceea ce priveşte dispoziţiile care reglementează reteritorializarea/returnarea (în teritoriu) a câinilor fără stăpân, cuprinse în anexa la hotărâre, respectiv în Regulamentul privind gestionarea câinilor cu şi fără deţinător din municipiul Ploieşti. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată, în esenţă, că prevederile art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 sunt neconstituţionale deoarece încalcă principiul securităţii juridice statuat prin art. 1 alin. (5) din Constituţie şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. În acest sens susţine că textul criticat nu reglementează explicit aplicarea tuturor soluţiilor alternative eutanasierii, respectiv soluţia „returnării în teritoriu" a câinilor care nu sunt agresivi, cuprinsă în art. 7.7.6 „Măsuri de control" din capitolul 7.7 - „Controlul populaţiei de câini fără stăpân" al Codului sanitar pentru animalele terestre adoptat de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor.8. Totodată, autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nu respectă cerinţele art. 6 alin. (1) teza întâi, ale art. 8 alin. (4), ale art. 36 alin. (1) şi ale art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, în măsura în care prin sintagma „numărul de câini returnaţi" se înţelege altceva decât „numărul de câini returnaţi în teritoriu" sau în măsura în care prin această sintagmă se înţelege „numărul de câini revendicaţi". Astfel, dacă serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân nu returnează câinii în teritoriu, invocând faptul că această soluţie nu este prevăzută de art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, atunci este imposibil să respecte prevederile art. 10 din acelaşi act normativ referitoare la consemnarea în registrele speciale a numărului de câini returnaţi. Tot astfel, dacă serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân doresc să returneze câinii în teritoriu, în temeiul art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, această soluţie nu va fi posibilă din cauza dispoziţiilor art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001. Pentru a respecta exigenţa de claritate şi previzibilitate a legii, fie art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 trebuie să prevadă soluţia returnării câinilor în teritoriu, fie din textul art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 trebuie eliminată obligaţia de consemnare a „numărului de câini returnaţi".9. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 este neîntemeiată, deoarece acestea determină în mod clar şi previzibil ipotezele în care se recurge la eutanasiere, prin raportare la art. 7 alin. (1) care reglementează situaţiile în care câinii pot fi revendicaţi sau adoptaţi. Cât priveşte critica potrivit căreia textul legal nu reglementează explicit, clar, recurgerea la toate măsurile de gestionare alternative eutanasierii, respectiv recurgerea la măsura „returnării în teritoriu", arată că aprecierea asupra oportunităţii soluţiilor legislative şi reglementarea asupra metodelor de gestionare a câinilor fără stăpân constituie atributul exclusiv al legiuitorului.10. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, arată că aceasta este întemeiată, deoarece textul de lege criticat face referire la „câinii returnaţi", distinct de câinii prinşi, revendicaţi, adoptaţi şi eutanasiaţi, ordonanţa neexplicând această categorie cu privire la care există obligaţia de a ţine evidenţa în registrele speciale vizate de medicul veterinar de liberă practică, pentru adăposturile publice din cadrul serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, precum şi pentru adăposturile asociaţiilor şi fundaţiilor pentru protecţia animalelor. Se arată că termenul „returnat" nu este definit în ordonanţă şi nu este precizat nici elementul în legătură cu care returnarea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate şi previzibilitate a acestuia. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.12. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 instituie o ordine clară în care trebuie aplicate măsurile de gestionare a problemei câinilor fără stăpân, astfel încât autorităţile publice chemate să o aplice nu sunt puse în situaţia de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre prevederile acesteia. Sunt stabilite condiţii, modalităţi şi criterii clare, precum şi obiective de aplicare, fiind înlăturate viciile de neconstituţionalitate reţinute de Curte prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012. Trebuie avut în vedere şi art. 21 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013, potrivit căruia, pe baza declaraţiei-angajament depuse de proprietar, serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, respectiv operatorii acestora, au obligaţia să înapoieze câinii revendicaţi imediat după înregistrarea şi verificarea veridicităţii cererii de revendicare, potrivit programului de lucru. Rezultă astfel că termenul revendicare are un conţinut mai larg, cuprinzând atât acţiunea de returnare/înapoiere a câinilor către proprietari, cât şi acţiunea de predare către solicitanţi. În aceste condiţii sunt respectate cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului referitor la cerinţele de claritate şi previzibilitate ale legii. Sunt invocate considerentele Deciziei nr. 383 din 25 septembrie 2013, apreciindu-se că în cauză criticile formulate sunt similare şi că legiuitorul s-a conformat celor reţinute în Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (2) teza întâi şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, care au următorul cuprins:– Art. 7 alin. (2) teza întâi: „Câinii nerevendicaţi sau neadoptaţi vor fi eutanasiaţi [...]"– Art. 10: „Adăposturile publice din cadrul serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, precum şi adăposturile asociaţiilor şi fundaţiilor pentru protecţia animalelor ţin registre speciale, vizate de medicul veterinar de liberă practică, organizat în condiţiile legii, în care se menţionează următoarele: data capturării, data şi ora cazării în adăpost, caracteristicile individuale ale animalului, numărul de câini prinşi, revendicaţi, adoptaţi, returnaţi şi eutanasiaţi, motivul eutanasierii, substanţa utilizată şi numele persoanei care realizează eutanasia, numărul de microcip sau al mijlocului alternativ de identificare, stabilit de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, numărul fişei de adopţie, data deparazitării, data vaccinării antirabice, data sterilizării, data predării cadavrelor la societăţile care vor executa incinerarea, precum şi persoanele care au instrumentat manoperele respective." 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul cerinţelor de calitate a legii. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 a fost modificată prin Legea nr. 258/2013, iar prin modificările aduse sa instituit în sarcina consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti obligaţia de a înfiinţa, în funcţie de necesităţi, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân şi de a amenaja şi de a suplimenta din fonduri proprii, în funcţie de necesităţi, adăposturi publice pentru câinii fără stăpân [a se vedea art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001]. Cu privire la câinii capturaţi şi care ajung în adăposturi, din ansamblul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 rezultă că există doar două situaţii în care aceştia pot părăsi adăposturile: prin revendicare sau prin adopţie (art. 7 şi art. 8 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001). 18. În acest context, Curtea reţine că autoarea excepţiei critică art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 din perspectiva faptului că nu reglementează aplicarea tuturor soluţiilor alternative eutanasierii - respectiv soluţia „returnării în teritoriu" a câinilor. Aceasta este nemulţumită de conţinutul eliptic al reglementării deduse controlului, şi nu de reglementare în sine. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Aşa fiind, din această perspectivă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 105 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragraful 15). 19. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001, Curtea reţine că autoarea acesteia este nemulţumită de faptul că textul de lege criticat face referire la „câinii returnaţi", distinct de câinii prinşi, revendicaţi, adoptaţi şi eutanasiaţi, ordonanţa neexplicând semnificaţia acestui termen. O asemenea susţinere vizează o chestiune de interpretare şi aplicare a legii în sensul stabilirii sensului termenului în contextul celor reţinute la paragraful 17 al prezentei decizii. 20. Cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, şi Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25). Printr-o jurisprudenţa constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, şi Decizia nr. 689 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 13 martie 2019, paragraful 23, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 este inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (2) teza întâi şi ale art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepţie ridicată de Federaţia Naţională Pentru Protecţia Animalelor din Piteşti în Dosarul nr. 1.520/105/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu