DECIZIE Nr.
382 din 4 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 505 din 12 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Borcan în Dosarul nr.
27.774/2/2005 al Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi Institutul
Naţional de
Cercetare-Dezvoltare în Informatică - I.C.I. din Bucureşti, prin avocat Eugenia Haida.
Cauza fiind în stare de judecată, Gheorghe Borcan solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că formularea unei cereri de recuzare în faza procesuală a recursului este lipsită de efecte juridice atât timp cât
încheierea prin care a fost soluţionată o astfel de
cerere nu mai poate fi atacată
la instanţa superioară.
Avocatul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică - I.C.I. din Bucureşti solicită
respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că dispoziţiile art.
34 din Codul de procedură
civilă nu instituie un
tratament discriminatoriu şi
nici nu îngrădesc liberul
acces la justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât critica autorului are în vedere modificarea şi completarea textului de lege supus
controlului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 14 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. unic 27.774/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Gheorghe Borcan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi accesul
liber la justiţie, întrucât,
în condiţiile în care
încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul, iar cererea de recuzare este
formulată în faza procesuală a recursului, partea interesată este lipsită de calea de atac împotriva unei astfel de încheieri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări
sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare
a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, textul de
lege criticat fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii
celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2) şi ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie art. 34 din Codul de procedură civilă. Textul
legal criticat are următorul
conţinut: „Incheierea prin
care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai o dată cu fondul.
Când instanţa superioară de fond constată că
recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea cetăţenilor
în faţa legii şi în art. 21 referitor la accesul liber la
justiţie. De asemenea, sunt
nesocotite şi prevederile
cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra constituţionalităţii art. 34
din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 547/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005. Cu acel prilej, instanţa constituţională a reţinut că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau
recunoaşterea unui drept
subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată
procesului în curs de judecată,
al cărei scop este tocmai
asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la
justiţie. Tocmai în
considerarea acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare,
spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se
respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Totodată, Curtea constată că dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a
procedurii de judecată, care,
potrivit dispoziţiilor art.
125 alin. (3) din Constituţie,
este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa
sa, accesul liber la justiţie
nu presupune accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de
atac prevăzute de lege,
deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în
considerarea unor situaţii
speciale, poate institui reguli speciale.
In ceea ce priveşte invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu,
ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii
procesuale diferite.
De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile
legale criticate nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluţionarea
în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter
derogatoriu, astfel cum este recuzarea.
Raţiunile
care au stat la baza adoptării
soluţiei anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în prezent,
astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 34 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Gheorghe Borcan în Dosarul nr. 27.774/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2006.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu