Decizia Nr.374 din 24.09.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (2), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 717 din 21 noiembrie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (2), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Alexandru Geamănă în Dosarul nr. 16.654/225/2012 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 185D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate prin pronunţarea unei decizii interpretative. În acest sens arată că viciul de neconstituţionalitate a survenit ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Legiuitorul nu a intervenit pentru punerea de acord a textelor de lege ce fac obiectul prezentei excepţii cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 500 din 15 mai 2012. Astfel, potrivit normei generale, respectiv art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, modificată prin art. IX din Legea nr. 202/2010, la momentul pronunţării deciziei anterior menţionate, plângerea contravenţională era suspensivă de executare până la soluţionarea recursului. Or, din această perspectivă, norma specială cuprinsă în art. 118 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 apare ca fiind trunchiată sub aspectul suspendării executării sancţiunilor complementare. La o primă vedere autorul pare să ridice o problemă de interpretare şi aplicare a legii, însă cauza reală este diferenţa de tratament juridic ce rezultă din necorelarea soluţiilor legislative.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 16.654/225/2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (2), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia a fost ridicată de Alexandru Geamănă într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Aceasta deoarece, potrivit textelor de lege criticate, sancţiunea contravenţională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce este suspendată până la pronunţarea instanţei de fond, iar nu până la soluţionarea recursului.În plus, autorul excepţiei arată că libertatea persoanei nu înseamnă doar dreptul de a nu fi arestat şi deţinut, ci şi dreptul la liberă circulaţie. O lege nu poate, prin dispoziţii neclare, echivoce sau insuficient de cuprinzătoare, să oblige la executarea aceleiaşi sancţiuni, fie chiar şi contravenţionale, de două ori. Din această perspectivă prevederile art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 aduc atingere textelor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea excepţiei.Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate instituind norme de procedură în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, astfel cum a statuat şi Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.015 din 8 iulie 2010. Textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate atâta timp cât instanţele de judecată, în exercitarea rolului activ, respectă garanţiile unui proces echitabil şi prezumţia de nevinovăţie a contravenienţilor.Sunt invocate, de asemenea, considerentele de principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 254 din 20 martie 2012.Cât priveşte art. 118 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, opinia instanţei este în sensul că textele de lege criticate vizează etapa administrativă ulterioară soluţionării fondului cauzei de către prima instanţă şi raporturile cu serviciul poliţiei rutiere corespunzătoare acestei etape.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 254 din 20 martie 2012 şi nr. 1.315 din 4 octombrie 2011.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece aspectele învederate de autorul excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar eventuala omisiune de reglementare intră în sarcina legiuitorului, excedând competenţei Curţii Constituţionale, astfel cum rezultă din art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 118 alin. (2), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut:

– Art. 118 alin. (2), (4) şi (5): „(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. [...]
(4) În termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere.(5) Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (4), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.“Autorul excepţiei apreciază că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracterul statului român, art. 15 referitor la universalitate, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, dispoziţiilor art. 5 paragraful 1 referitor la dreptul la libertate şi siguranţă din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiilor art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: I. 1. Prevederile art. 118 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 57 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, aveau următorul conţinut: Art. 118: „(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti. [...](4) În termen de 15 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere.“2. Prin art. X pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, a fost introdus alin. (3¹) la art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi modificate alin. (2) şi (4) ale art. 118, în scopul corelării cu alin. (3¹). Astfel, alin. (2), (3¹) şi (4) ale art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 aveau următorul cuprins: „(2) Plângerea suspendă executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. (3¹) Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă.(4) În termen de 15 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este obligat să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă pentru a preda permisul de conducere.“3. Prin Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, Curtea a admis excepţia şi a constatat că dispoziţiile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt neconstituţionale. Curtea observă că efectul imediat al Deciziei nr. 500 din 15 mai 2012, după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, a constat în posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie de către conducătorii auto sancţionaţi contravenţional în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Aceasta deoarece, potrivit art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dacă prin prezenta ordonanţă de urgenţă nu se dispune altfel.“ Recursul se întemeia pe prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu modificările aduse la acel moment prin art. IX din Legea nr. 202/2010, având următorul conţinut: „(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.“ Astfel, în situaţia în care plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ar fi fost respinsă, declararea recursului ar fi avut ca efect suspendarea executării hotărârii, respectiv suspendarea executării amenzii şi a sancţiunilor contravenţionale complementare, până la soluţionarea acestei căi de atac. 4. Curtea constată însă că legiuitorul nu a corelat prevederile art. 118 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu acelea ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aplicabile ca efect al deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Or, lipsa intervenţiei legiuitorului nu poate restrânge efectele deciziei Curţii Constituţionale, aşa cum s-a reţinut, de principiu, şi prin Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013. Prin urmare, Curtea reţine că, în cauzele ce sunt soluţionate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, înainte de modificarea acestora prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care se completau cu prevederile Codului de procedură civilă din 1865, sintagma „hotărâre judecătorească“ cuprinsă în art. 118 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se referă la hotărârea judecătorească pronunţată în recurs. II. Curtea constată că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate s-au aplicat art. 109 alin. (9) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, astfel cum acesta a fost modificat prin art. IX din Legea nr. 202/2010 care, în ultima teză, prevedea că „recursul suspendă executarea hotărârii“. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate ce are ca obiect prevederile art. 118 alin. (2), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este motivată pornind de la o premisă greşită, şi anume încălcarea drepturilor constituţionale şi convenţionale invocate prin aceea că declararea recursului nu ar avea ca efect suspendarea executării amenzii şi a sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce. Or, prin perspectiva considerentelor anterior expuse, Curtea observă că susţinerile autorului excepţiei sunt lipsite de temei, urmând a fi respinse. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Geamănă în Dosarul nr. 16.654/225/2012 al Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin şi constată că dispoziţiile art. 118 alin. (2), (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu