Decizia Nr.374 din 18.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 3.532/62/2017/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 540D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere obiectivul camerei preliminare, astfel cum a fost stabilit şi în deciziile Curţii Constituţionale nr. 838 din 8 decembrie 2015 şi nr. 423 din 16 iunie 2016. Arată că rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanţei de judecată, nefiind probă în cauza penală, iar instanţa nu îşi întemeiază hotărârea pe acesta, ci pe probele administrate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, aflate la dosar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea penală nr. 21/CP din 30 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.532/62/2017/a1, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în procedura camerei preliminare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autorul invocă în mod formal atât prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (11), cât şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a motiva pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile din Legea fundamentală şi Convenţie invocate.6. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală opinează că dispoziţiile art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, în măsura în care nu permit pronunţarea în procedura de cameră preliminară a unei soluţii de restituire a cauzei la parchet pentru a elimina din rechizitoriu pasajele citate din mijloacele de probă excluse în temeiul art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală şi referirile la aceste mijloace de probă.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală. În raport cu cele arătate în încheierea de sesizare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(3) Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii; b) a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale; c) procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii."11. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor procesual penale criticate, potrivit încheierii de sesizare, autorul excepţiei invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (11), cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Încheierea nr. 5/CP din 22 ianuarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 3.532/62/2017/a1, în baza art. 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 347 din Codul de procedură penală, au fost admise contestaţiile formulate de inculpaţi, inclusiv de autorul excepţiei, împotriva Încheierii din 26 octombrie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov în Dosarul nr. 3.532/62/2017/a1, care a fost desfiinţată în parte, şi, rejudecând, în baza art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, s-a constatat neregularitatea Rechizitoriului nr. 187/P/2016 emis la data de 19 iunie 2017 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov privind descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor. În temeiul art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală s-a dispus ca, în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, procurorul să remedieze neregularităţile actului de sesizare şi să comunice judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.13. După comunicarea încheierii mai sus precizate, în termenul de 5 zile indicat în cuprinsul art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov a înaintat judecătorului de cameră preliminară la data de 5 martie 2018 Ordonanţa din data de 2 martie 2018 pentru remedierea neregularităţilor Rechizitoriului nr. 187/P/2016 din 19 iunie 2017, fiind menţinută dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor, inclusiv în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei de neconstituţionalitate.14. Prin Decizia nr. 22 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 februarie 2018, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Codul de procedură penală şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma „excluderea probei" din cuprinsul lor se înţelege şi eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei. Decizia precitată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la o dată ulterioară pronunţării Încheierii nr. 5/CP din 22 ianuarie 2018, prin care s-a dispus excluderea mai multor probe (mijloace de probă). În raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, mijloacele de probă amintite trebuie excluse atât din punct de vedere juridic, cât şi eliminate fizic de la dosar.15. În prezenta cauză, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală prin Încheierea penală nr. 21/CP din 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în Dosarul nr. 3.532/62/2017/a1, după soluţionarea contestaţiilor formulate de către inculpaţi, printre care şi autorul excepţiei, împotriva Încheierii din 26 octombrie 2017, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov în Dosarul nr. 3.532/62/2017/a1 şi după remedierea neregularităţilor Rechizitoriului nr. 187/P/2016 din 19 iunie 2017, prin Ordonanţa din 2 martie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov. Autorul excepţiei a formulat critici referitoare la necesitatea refacerii rechizitoriului, deoarece acesta cuprinde referiri la probe ce au fost excluse, în raport cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, precitată.16. Curtea reţine însă că, în Încheierea penală nr. 21/CP din 30 martie 2018, prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că „[...] Strict această operaţiune de eliminare fizică din dosar poate fi efectuată în faza de cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară sau în faza de judecată de către instanţă, fără a fi necesară trimiterea dosarului la procuror. Se constată însă că în speţă Rechizitoriul nr. 187/P/2016 din 19 iunie 2017 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov cuprinde pasaje întregi din declaraţiile excluse prin încheierea menţionată, pasaje citate şi redate pe larg în rechizitoriu. Astfel, sunt numeroase situaţii în care se face referire la aceste mijloace de probă a căror excludere s-a dispus anterior prin încheiere. Se remarcă şi situaţii în care în rechizitoriu sunt nu numai enumerate şi respectiv analizate mijloacele de probă, cum ar fi firesc, ci sunt copiate pasaje din declaraţiile martorilor sau din declaraţiile date în alte calităţi de diferite persoane în alte dosare de urmărire penală. [...] Ar fi absurd ca, urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, să fie eliminate fizic din dosar mijloacele de probă excluse, dar să fie menţinute în rechizitoriu pasaje întregi din acestea".17. Astfel că, în raport cu consideraţiile menţionate anterior, prin Încheierea penală nr. 21/CP din 30 martie 2018, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară a dispus că, „În baza art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, restituie cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov pentru a fi eliminate din cuprinsul Rechizitoriului nr. 187/P/2016 emis la 19 iunie 2017 pasajele citate din mijloacele de probă excluse prin Încheierea nr. 5/CP din data de 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov şi referirile la aceste mijloace de probă. În temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018 dispune eliminarea din dosarul de urmărire penală a mijloacelor de probă administrate cu încălcarea legii în cursul urmăririi penale a căror excludere a fost dispusă prin Încheierea nr. 5/CP din data de 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov. În baza art. 346 alin. 4¹ din Codul de procedură penală, prezenta încheiere se va comunica de îndată procurorului, părţilor şi persoanelor vătămate". Totodată, prin aceeaşi încheiere, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Aristotel Adrian Căncescu.18. Curtea constată că - în condiţiile în care prin Încheierea penală nr. 21/CP din 30 martie 2018, de sesizare a instanţei de control constituţional, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov - Secţia penală a dispus, în baza art. 346 alin. (3) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 22 din 18 ianuarie 2018, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov pentru a fi eliminate din cuprinsul Rechizitoriului nr. 187/P/2016 emis la 19 iunie 2017 pasajele citate din mijloacele de probă excluse prin Încheierea nr. 5/CP din data de 22 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Braşov şi referirile la aceste mijloace de probă, în sensul solicitat de autorul excepţiei în prezenta cauză - în realitate, acesta din urmă invocă probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii de către judecătorul de cameră preliminară.19. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat constant că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspectele ce ţin de aplicarea legii, acestea intrând în competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Atât interpretarea conţinutului normelor de procedură penală, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, cât şi aplicarea acestora sunt de competenţa organelor judiciare. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a acţiona diferit ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (a se vedea Decizia nr. 779 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 24 mai 2018, paragraful 22, şi Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21).20. Mai mult, în prezenta cauză, deşi autorul excepţiei invocă, în mod formal, atât prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (11) din Constituţie, cât şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în realitate, aceasta nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 146 din Constituţie.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Aristotel Adrian Căncescu în Dosarul nr. 3.532/62/2017/a1 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu