DECIZIE Nr. 364 din 28 septembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2000 privind repartizarea profitului
la Regia Autonoma "Locato"
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1011 din 2 noiembrie 2004

Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 644/2001 pentru aprobarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 27/2000, exceptie ridicata de Maria Chelaru in Dosarul
nr. 9.306/LM/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte
de munca si litigii de munca.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca textele legale criticate nu cuprind
prevederi cu caracter retroactiv si ca dreptul salariatilor regiilor autonome
de participare la profit nu este un drept de natura constitutionala, nefiind
prevazut nici de tratatele internationale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
9.306/LM/2003, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca
si litigii de munca - a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 644/2001 pentru
aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 27/2000 privind repartizarea
profitului la Regia Autonoma "Locato", exceptie ridicata de Maria
Chelaru intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unui conflict de munca.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca prevederile art. 1 din
Legea nr. 644/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
27/2000 contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 15, art. 16 alin. (1),
art. 20, art. 41 alin. (5), precum si celor ale art. 53. Autorul exceptiei de
neconstitutionalitate considera ca sunt incalcate si "principiile de drept
al muncii, indeosebi in ceea ce priveste drepturile salariale, dar si normele
Declaratiei Universale a Drepturilor Omului".
Se considera ca "prin art. 1 al Legii nr. 644/2001 [...] se aduce o
serioasa atingere validitatii unor acte juridice incheiate anterior intrarii ei
in vigoare". In ceea ce priveste incalcarea art. 16 alin. (1) din
Constitutie, republicata, autorul exceptiei de neconstitutionalitate arata ca
"legiuitorul manifesta o preferinta doar pentru drepturile unor colective
de munca, in detrimentul salariatilor de la R.A. <<Locato>>",
astfel incat "nu se asigura egalitatea", ajungandu-se la o
"discriminare nefondata". Cu referire la incalcarea textului
constitutional al art. 41 alin. (5), se arata ca dispozitiile art. 1 al Legii
nr. 644/2001 exclud "intregul personal muncitor al R.A.
<<Locato>> de la acordarea drepturilor salariale stabilite prin
contractul colectiv de munca - lege a partilor semnatare".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru conflicte de munca si litigii
de munca, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate, considera ca aceasta este neintemeiata. Instanta arata ca
dispozitiile criticate nu incalca principiul neretroactivitatii legii prevazut
de art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicata. De asemenea, se considera
ca, in ceea ce priveste eliminarea dispozitiei privind acordarea cotei de 10%
din profit salariatilor in conformitate cu art. 1 din Legea nr. 644/2001, nu
sunt incalcate dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicata.
Instanta mai retine ca "acordarea cotei de 10% din profit salariatilor
este o posibilitate a angajatilor in speta, conditionata de existenta
profitului si prevazuta in contractul colectiv de munca la nivel de
unitate", astfel ca nu este de natura a incalca textele constitutionale
ale art. 15 alin. (1) si ale art. 20. Referitor la celelalte texte
constitutionale invocate de catre autorul exceptiei, instanta apreciaza ca
acestea nu au legatura cu cauza.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 19 din
Legea nr. 35/1997, republicata, a fost solicitat punctul de vedere al
institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este
inadmisibila. In argumentarea punctului de vedere, Guvernul arata ca, "de
fapt, nu este vorba despre o problema de constitutionalitate, ci despre stricta
interpretare si aplicare a legii, de competenta exclusiva a instantelor
judecatoresti, care nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate
[art. 2 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, republicata]". In
acest sens, se invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale.
In punctul de vedere prezentat, Guvernul, referindu-se la temeiurile
exceptiei, sustine ca nu sunt incalcate textele constitutionale ale art. 15,
art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (2), art. 41 alin. (5) si ale art.
53, "unele din aceste dispozitii [...] neavand legatura cu obiectul
exceptiei". De asemenea, se mai considera ca, potrivit art. 135 alin. (2)
din Constitutie, statul are obligatia crearii cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie in activitatea economica si
financiara, astfel incat acordarea unei cote din profit pentru stimularea
salariatilor nu poate fi privita ca o masura obligatorie pentru toti agentii
economici, aceasta fiind in stransa corelare cu factorii interni de finantare
si crestere a productiei".
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata
este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului
arata ca dispozitiile in cauza nu contravin principiului neretroactivitatii
legii, intrucat "dispun numai pentru perioada care urmeaza intrarii lor in
vigoare", iar "efectele care s-au produs sub imperiul actului
normativ anterior inceteaza de la data aparitiei noului act normativ".
Potrivit punctului de vedere prezentat in cauza, se pune in discutie o problema
de aplicare a legii in timp, ceea ce nu reprezinta o problema de
constitutionalitate, ci una de legalitate, care excedeaza competentei Curtii
Constitutionale.
In ceea ce priveste invocarea incalcarii dispozitiilor art. 15 alin. (1)
din Constitutie, republicata, se arata ca aceasta sustinere nu poate fi
retinuta, intrucat "nu se poate pune problema ca salariatii R.A.
<<Locato>> nu mai beneficiaza de un anumit drept, atat timp cat
acesta nu mai este prevazut in textul legal a carui neconstitutionalitate se
invoca", iar solutia legislativa "nu incalca principiul
universalitatii drepturilor si libertatilor fundamentale, sub cele doua aspecte,
si anume cel privind vocatia fiecarui cetatean la toate drepturile si
libertatile consacrate prin Constitutie si alte legi, precum si cel referitor
la faptul ca toti cetatenii, fara exceptie, se bucura de toate drepturile si
libertatile".
Totodata, Avocatul Poporului arata ca nu exista neconcordante intre
dispozitia legala criticata si prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor
Omului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si celor
ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata. In mod gresit
autorul exceptiei a indicat ca obiect al acesteia art. 1 al Legii nr. 644/2001,
lege care nu are decat un articol unic, prin care aproba Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 27/2000, stabilind totodata cuprinsul art. 1 al ordonantei de
urgenta pe care l-a modificat.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in realitate,
dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2000 privind
repartizarea profitului la Regia Autonoma "Locato", publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000, astfel
cum a fost aprobata cu modificari prin Legea nr. 644/2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 756 din 28 noiembrie 2001. Textul criticat
pentru neconstitutionalitate are urmatorul cuprins:
"Prin derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) lit. e) si f) si ale
alin. (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea
profitului la societatile nationale, companiile nationale si societatile
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la regiile
autonome, Regia Autonoma <<Locato>> va retine, pentru constituirea
surselor proprii de finantare, profitul ramas dupa plata impozitului pe profit
si deducerea sumelor aferente destinatiilor stabilite prin acte normative
speciale, prevazute la art. 1 alin. (1) lit. a) - d) din acelasi act
normativ."
Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt art. 15, art.
16 alin. (1), art. 20, art. 41 alin. (5) si art. 53, care au urmatorul cuprins:
- Art. 15: "(1) Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile
consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de
acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau
contraventionale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 41 alin. (5): "Dreptul la negocieri colective in materie de
munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective sunt
garantate.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
Curtea constata ca, in esenta, critica de neconstitutionalitate se refera
la faptul ca, prin eliminarea dispozitiei privind acordarea cotei de pana la
10% din profitul contabil ramas pentru stimularea salariatilor, cota prevazuta
si prin contractul colectiv de munca, se aduce atingere principiilor
universalitatii, egalitatii in drepturi si neretroactivitatii legii, precum si
dispozitiilor constitutionale ale art. 41 alin. (5) privind garantarea
caracterului obligatoriu al conventiilor colective. De asemenea, se mai sustine
si faptul ca dispozitiile criticate incalca si "principiile de drept al
muncii, indeosebi in ceea ce priveste drepturile salariale, dar si normele
Declaratiei Universale a Drepturilor Omului."
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca prin textul
criticat au fost stabilite, pentru Regia Autonoma "Locato",
dispozitii speciale, derogatorii de la normele generale privind repartizarea
profitului la societatile nationale, companiile nationale si societatile
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum si la regiile
autonome.
Conform acestei reglementari, in cazul Regiei Autonome "Locato",
profitul ramas dupa plata impozitului pe profit si dupa deducerea sumelor
aferente destinatiilor stabilite prin acte normative speciale va fi retinut
pentru constituirea surselor proprii de finantare. In cauza, referindu-se la o
regie autonoma, legiuitorul avea deplina legitimare sa reglementeze in modul
aratat repartizarea profitului, chiar daca prin aceasta era afectata o
componenta a drepturilor salariale ale personalului regiei.
Curtea retine ca textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art.
15 alin. (1) din Constitutie, republicata, intrucat in cauza nu se pune
problema incalcarii unor drepturi sau libertati consacrate de Legea
fundamentala sau de alta lege, ci a unei derogari stabilite tot prin lege.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea
principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile, Curtea constata
ca textul de lege criticat nu cuprinde dispozitii referitoare la o eventuala
aplicare pentru perioada anterioara intrarii lor in vigoare.
De asemenea, Curtea observa ca aplicarea unor dispozitii speciale,
derogatorii de la cele comune in materie, in ceea ce priveste repartizarea pe
destinatii a profitului, pentru o anumita regie autonoma, tinandu-se seama de
specificul acesteia, nu are semnificatia incalcarii principiului egalitatii si
al nediscriminarii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata.
Curtea Constitutionala, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor
Omului, a stabilit ca acest principiu nu inseamna uniformitate, iar aplicarea
unui tratament juridic diferit pentru situatii care nu sunt identice este
posibila daca se justifica in mod rational si obiectiv. In speta, derogarea pe
care o face textul criticat se justifica tinandu-se seama de specificul Regiei Autonome
"Locato". De altfel, insusi textul de la dispozitiile caruia se
deroga - art. 1 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 64/2001 - reglementeaza,
in partea finala, posibilitatea ca prin legi speciale sa se prevada o alta
repartizare pe destinatii "a profitului contabil ramas dupa deducerea
impozitului pe profit".
Dispozitia derogatorie criticata pentru neconstitutionalitate, care nu se
refera la un drept de natura constitutionala, nu incalca nici dispozitiile art.
20 din Constitutie, republicata, referitoare la tratatele internationale
privind drepturile omului, intrucat nici unul dintre aceste documente
internationale nu stabilesc dreptul salariatilor regiilor autonome de a
participa la profitul realizat sau modul de repartizare a profitului pe destinatii.
Dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate nu cuprind referiri la
negocierile colective in materie de munca, la eventualele conventii colective
incheiate anterior, astfel ca nu se poate retine ca sunt incalcate dispozitiile
art. 41 alin. (5) din Constitutie, republicata. Pe de alta parte, este de
principiu ca incheierea conventiilor colective nu se poate face decat cu
respectarea legii. Aceste conventii sunt izvor de drept, dar forta lor juridica
nu poate fi superioara legii, in consecinta, conventiile colective sunt
garantate in masura in care nu incalca prevederile legale in materie, in
vigoare la data incheierii lor. In acest sens, Curtea s-a pronuntat prin
Deciziile nr. 65/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
129 din 28 iunie 1995, si nr. 292/2004, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la
incalcarea prevederilor art. 53 din Constitutie, republicata, Curtea retine ca
acest text nu are incidenta in cauza, intrucat participarea salariatilor
regiilor autonome la profitul realizat nu este unul dintre drepturile
fundamentale prevazute in titlul II din Constitutie, republicata, la care se
refera dispozitiile art. 53.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, art.
11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2000 privind repartizarea profitului
la Regia Autonoma "Locato", exceptie ridicata de Maria Chelaru in
Dosarul nr. 9.306/LM/2003 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VIII-a pentru
conflicte de munca si litigii de munca.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 septembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta