DECIZIE   Nr. 363 din 14 octombrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 341 din  4 decembrie 1997

    Ioan Muraru           - presedinte
    Mihai Constantinescu  - judecator
    Nicolae Popa          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Victor Dan Zlatescu   - judecator
    Raul Petrescu         - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Chereches Maria impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997*).
-------------
    *) Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 202 din 21 august 1997.

    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 septembrie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 14 octombrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 24 octombrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila, ridicata de Chereches Maria.
    Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca art. 330 din Codul de procedura civila este constitutional.
    Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1996 a declarat recurs, in termen legal, Chereches Maria, pentru urmatoarele motive: decizia nu este convingatoare in raport cu speta, respectiv cu faptul ca imobilul in litigiu era exceptat de la nationalizare conform art. 1 din Decretul nr. 92/1950; art. 330 si art. 330^1 din Codul de procedura civila si insasi Curtea Suprema de Justitie ingradesc accesul liber la justitie, reglementat de art. 21 din Constitutie; argumentele din decizia Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civila, prin care se motiveaza ca acest text este neconstitutional numai in masura in care el se aplica hotararilor pronuntate inainte de data de 26 iulie 1993, nu sunt convingatoare, intrucat nici o prevedere din Constitutie nu interzice posibilitatea reexaminarii unei decizii a Curtii. Recurenta apreciaza ca se impune ca dispozitiile referitoare la recursul in anulare sa fie reglementate intr-o noua conceptie, prin care sa se stabileasca ca orice hotarare judecatoreasca irevocabila sa poata fi atacata cu aceasta cale de atac de catre procurorul general numai pentru cazuri strict prevazute de lege.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Senatul, prin Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari, apreciaza ca exceptia este vadit neintemeiata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este nefondat, intrucat, cu privire la constitutionalitatea acestor dispozitii legale, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.
    Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului si Senatului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Recursul este neintemeiat si urmeaza a fi respins.
    Primul motiv de recurs, prin care se sustine ca Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 nu este convingatoare in raport cu speta, nu poate fi retinut, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, aceasta se pronunta numai asupra problemelor de drept. Acest motiv de recurs priveste fondul litigiului care este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
    Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se sustine ca dispozitiile art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila ingradesc accesul liber la justitie, nu poate fi retinut. Dispozitiile constitutionale mentionate au ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit o categorie sau un grup social. Dar el poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac, deoarece competenta si procedura sunt stabilite de lege. In acest sens sunt si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, si Decizia Curtii Constitutionale nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
    Si motivul de recurs referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civila urmeaza a fi respins, deoarece aceasta a fost ridicata pentru prima data in recurs.
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste "asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
    Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu poate fi primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti, partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa sesizeze, prin incheiere, Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
    Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni exercitarea abuziva a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
    In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. De altfel argumentele invocate in sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii privesc exclusiv art. 330^1 din Codul de procedura civila, asupra caruia Curtea s-a pronuntat prin prezenta decizie.
    Cat priveste aprecierea recurentei in legatura cu necesitatea unei noi conceptii de reglementare a instantei recursului in anulare, aratam ca, in exercitarea atributiilor sale, Curtea Constitutionala se pronunta asupra constitutionalitatii dispozitiilor legale existente, neputand impune legiuitorului o anume conceptie legislativa.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Chereches Maria impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 14 octombrie 1997.

                 PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                    prof. univ. dr. IOAN MURARU

                             Magistrat-asistent,
                             Gabriela Dragomirescu