DECIZIE Nr. 363 din 14 octombrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 341 din 4 decembrie 1997
Ioan Muraru - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Chereches Maria impotriva
Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997*).
-------------
*) Decizia Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 a fost
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 202 din 21 august
1997.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 30 septembrie 1997,
in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal
citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 14
octombrie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 24
octombrie 1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a art. 330 din Codul de procedura civila, ridicata de
Chereches Maria.
Prin Decizia nr. 2 din 9 ianuarie 1997, Curtea Constitutionala a respins ca
vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330 din
Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe Decizia Curtii
Constitutionale nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca
art. 330 din Codul de procedura civila este constitutional.
Impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1996 a
declarat recurs, in termen legal, Chereches Maria, pentru urmatoarele motive:
decizia nu este convingatoare in raport cu speta, respectiv cu faptul ca
imobilul in litigiu era exceptat de la nationalizare conform art. 1 din
Decretul nr. 92/1950; art. 330 si art. 330^1 din Codul de procedura civila si
insasi Curtea Suprema de Justitie ingradesc accesul liber la justitie,
reglementat de art. 21 din Constitutie; argumentele din decizia Curtii
Constitutionale privind neconstitutionalitatea art. 330^1 din Codul de
procedura civila, prin care se motiveaza ca acest text este neconstitutional
numai in masura in care el se aplica hotararilor pronuntate inainte de data de
26 iulie 1993, nu sunt convingatoare, intrucat nici o prevedere din Constitutie
nu interzice posibilitatea reexaminarii unei decizii a Curtii. Recurenta
apreciaza ca se impune ca dispozitiile referitoare la recursul in anulare sa
fie reglementate intr-o noua conceptie, prin care sa se stabileasca ca orice
hotarare judecatoreasca irevocabila sa poata fi atacata cu aceasta cale de atac
de catre procurorul general numai pentru cazuri strict prevazute de lege.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost
respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere
ale Parlamentului si Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si
validari, apreciaza ca exceptia este vadit neintemeiata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este nefondat,
intrucat, cu privire la constitutionalitatea acestor dispozitii legale, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145
alin. (2) din Constitutie sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.
Camera Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctele de
vedere ale Guvernului si Senatului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
prevederile art. 330 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
Recursul este neintemeiat si urmeaza a fi respins.
Primul motiv de recurs, prin care se sustine ca Decizia Curtii
Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997 nu este convingatoare in raport cu
speta, nu poate fi retinut, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale, aceasta se pronunta numai
asupra problemelor de drept. Acest motiv de recurs priveste fondul litigiului
care este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se sustine ca dispozitiile
art. 330 si ale art. 330^1 din Codul de procedura civila ingradesc accesul
liber la justitie, nu poate fi retinut. Dispozitiile constitutionale mentionate
au ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul
drepturilor procesuale pe care le-a instituit o categorie sau un grup social.
Dar el poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale
de procedura, ca si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, astfel
incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la
toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac, deoarece competenta
si procedura sunt stabilite de lege. In acest sens sunt si Decizia Plenului
Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, si Decizia Curtii
Constitutionale nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.
Si motivul de recurs referitor la exceptia de neconstitutionalitate a art.
330^1 din Codul de procedura civila urmeaza a fi respins, deoarece aceasta a
fost ridicata pentru prima data in recurs.
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, Curtea Constitutionala hotaraste
"asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea legilor si a ordonantelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate ridicate direct in fata ei. Solutia contrara nu poate fi
primita si pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, in sensul carora, in fata instantei judecatoresti,
partile sunt in drept sa dezbata exceptia, depunand dovezile si probele pe care
le cred de cuviinta si exercitandu-si astfel drepturile procesuale ce le
apartin, ca in orice cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti. In
finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta insasi este obligata
sa-si exprime opinia cu privire la exceptia de neconstitutionalitate si sa
sesizeze, prin incheiere, Curtea Constitutionala. Daca aceste reguli se refera
la conditiile in care poate fi sesizata Curtea pentru judecata in fond, este
limpede ca ele nu pot fi eludate in cazul in care Curtea solutioneaza pricina
in recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata in fond nu poate
deveni admisibil ca urmare a exercitarii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca exceptia de neconstitutionalitate
pentru prima data in recursul declarat la Curtea Constitutionala ar inlesni
exercitarea abuziva a caii de atac de acela care, nesocotind legea, ar pune
instanta in situatia de a se pronunta in legatura cu noi probleme litigioase ce
nu au fost avute in vedere la judecata in fond.
In sensul celor aratate sunt si deciziile Curtii Constitutionale nr. 97 din
24 octombrie 1995 si nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 si, respectiv, nr. 165 din 26
iulie 1996. De altfel argumentele invocate in sustinerea neconstitutionalitatii
acestor dispozitii privesc exclusiv art. 330^1 din Codul de procedura civila,
asupra caruia Curtea s-a pronuntat prin prezenta decizie.
Cat priveste aprecierea recurentei in legatura cu necesitatea unei noi
conceptii de reglementare a instantei recursului in anulare, aratam ca, in
exercitarea atributiilor sale, Curtea Constitutionala se pronunta asupra
constitutionalitatii dispozitiilor legale existente, neputand impune
legiuitorului o anume conceptie legislativa.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al
art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Chereches Maria impotriva Deciziei Curtii
Constitutionale nr. 2 din 9 ianuarie 1997.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 14 octombrie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu