DECIZIE Nr.
362 din 25 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei
nr. 21/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 328 din 18 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea
concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „D.R.I.M. Daniel" - S.R.L.'din Piteşti în Dosarul nr.
997/2/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Secţia
contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal răspunde inspectorul de
concurenţă Loredana Criveanu, pentru Consiliul Concurenţei, cu
delegaţie la dosar, lipsă fiind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului
Concurenţei, care solicită, în principal, respingerea ca
inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate şi, în
subsidiar, respingerea acesteia ca neîntemeiată, întrucât accesul liber al
persoanei la o activitate economică se exercită „în condiţiile
legii".
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
textul de lege criticat asigură cerinţele de accesibilitate şi
previzibilitate ale normelor juridice.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 997/2/2006, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „D.R.I.M. Daniel" - S.R.L, din
Piteşti în cadrul soluţionării unui recurs declarat împotriva
unei sentinţe civile a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins
acţiunea în anulare a deciziei Consiliului Concurenţei de
sancţionare, în baza art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece normele pe care le instituie sunt
imprecise şi pot da naştere la interpretări extensive în
defavoarea comerciantului. Astfel, „orice înţelegere între agenţii
economici poate avea ca obiect restrângerea concurenţei", dar „ceea
ce este esenţial este cât de mult afectează piaţa această
restrângere, or legea nu distinge aici".
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că art. 5 alin. (1) din
Legea nr. 21/1996 asigură atât accesibilitatea normei juridice, cât
şi previzibilitatea acesteia, condiţii impuse de Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă,
deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi
nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare
a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr.
21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742
din 16 august 2005, având următorul conţinut: „Sunt interzise
orice înţelegeri exprese sau tacite între operatorii economici ori
asociaţiile de operatori economici, orice decizii luate de
asociaţiile de operatori economici şi orice practici concertate, care
au ca obiect sau au ca efect restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei
pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care
urmăresc:
a) fixarea concertată, în mod direct sau
indirect, a preţurilor de vânzare ori de cumpărare, a tarifelor, a
rabaturilor, a adaosurilor, precum şi a oricăror alte condiţii
comerciale;
b) limitarea sau controlul producţiei,
distribuţiei, dezvoltării tehnologice ori investiţiilor;
c) împărţirea pieţelor de desfacere
sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de
vânzări şi achiziţii ori pe alte criterii;
d) aplicarea, în privinţa partenerilor
comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente,
provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia
concurenţială;
e) condiţionarea încheierii unor contracte de
acceptare de către parteneri a unor clauze stipulând prestaţii
suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor
comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;
f) participarea, în mod concertat, cu oferte trucate
la licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
g) eliminarea de pe piaţă a altor
concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă
şi a libertăţii exercitării concurenţei de către
alţi operatori economici, precum şi înţelegerile de a nu
cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiţi operatori
economici fără o justificare rezonabilă."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 11 referitoare la
dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 45 privind
libertatea economică, precum şi dispoziţiile art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la principiul legalităţii
incriminării şi cel al neretroactivităţii legii penale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului Curţii Constituţionale, prin raportare la
dispoziţiile art. 45 din Legea fundamentală, constatându-se
constituţionalitatea acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 959/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007, Curtea
a statuat că, prin sancţionarea cu amendă a
societăţilor comerciale pentru practici anticoncurenţiale,
interzise de Legea nr. 21/1996, nu se aduce atingere valorilor apărate de
Constituţie, ci, dimpotrivă, se descurajează comportamentul
contrar normelor adoptate în activitatea economică şi financiară
şi se asigură mediul concurenţial loial între
societăţile comerciale, aceasta constituind expresia concretă a
obligaţiei statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine reconsiderarea
jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi
soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art.
45 din Legea fundamentală, este garantată exercitarea „în
condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o
activitate economică, iar textul de lege criticat nu face decât să
sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale. Accesul
liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă,
implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii
economice, statul având obligaţia să impună reguli de
disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să
stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea
acestora.
In ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa
de precizie şi de previzibilitate a art. 5 alin. (1) din Legea nr.
21/1996, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată,
deoarece norma juridică contestată este suficient de accesibilă
şi formulată cu destulă precizie pentru a permite reglarea
conduitei celor interesaţi, avându-se în vedere şi prevederile art.
51 din Legea nr. 21/1996 potrivit cărora se sancţionează cu
amendă de până la 10% din cifra de afaceri totală realizată
în anul financiar anterior sancţiunii încălcarea prevederilor art. 5
alin. (1). In realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate
este nemulţumit de interpretarea dată de instanţa de
judecată textului de lege criticat, ceea ce excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „D.R.I.M.
Daniel" - S.R.L, din Piteşti în Dosarul nr. 997/2/2006 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 martie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean