DECIZIE   Nr. 360 din 2 mai 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 465 din 30 mai 2006

Ioan Vida                               -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Ion Tiucă                               -  procuror

Patricia Marilena Ionea        -  magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dănilă-Florin Galiş în Dosarul nr. 3.581/2005 (30.774/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi partea Daniela Alexandra Zanfirescu. Lipseşte partea Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului - Sector 1 Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia. In acest sens, arată că textul de lege criticat îngrădeşte copilului aflat în plasament libertatea de circulaţie, dreptul la viaţa intimă, familială şi privată şi accesul la cultură, deoarece condiţionează iniţiativele ce privesc minorul aflat în grija sa de obţinerea unui „acord discreţionar" din partea autorităţilor care exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti.

Daniela Alexandra Zanfirescu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că textul de lege criticat urmăreşte protejarea drepturilor copilului, iar problemele ridicate de autorul excepţiei vizează chestiuni de fapt ce ţin de competenţa instanţelor de judecată, iar nu de competenţa instanţei de contencios constituţional. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.581/2005 (30.774/2/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dănilă-Florin Galiş cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 858 din 2 august 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 2.043/2005.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 33 alin. (2) şi art. 49 alin. (1) din Constituţie. In acest sens, arată că delegarea exerciţiului drepturilor şi obligaţiilor părinteşti către una dintre autorităţile indicate de art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 nu serveşte interesul superior al minorului şi aduce grave prejudicii legate de posibilitatea acestuia de a călători în străinătate şi de a avea acces la cultură. De asemenea, arată că pronunţarea de către instanţa de fond a unei hotărâri care să menţină situaţia actuală ar perpetua o ambiguitate în ceea ce priveşte exerciţiul drepturilor şi obligaţiilor părinteşti.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece reglementarea exercitării drepturilor şi obligaţiilor părinteşti într-o situaţie dată nu contravine vreunei norme constituţionale.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, fiind o expresie a dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, care consacră obligaţia statului de a asigura copiilor şi tinerilor condiţiile necesare unei bune dezvoltări. In ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1) şi art. 33 alin. (2), apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, dispoziţii potrivit cărora: „Drepturile şi obligaţiile părinteşti în situaţia copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către preşedintele consiliului judeţean, respectiv de către primarul sectorului municipiului Bucureşti."

In opinia autorului excepţiei textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 25 alin. (1) privind dreptul la liberă circulaţie, art. 26 alin. (1) care ocroteşte dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, art. 33 alin. (2) care garantează accesul la cultură şi art. 49 alin. (1) referitor la asigurarea unui regim special de protecţie şi de asistenţă în vederea realizării drepturilor copiilor şi tinerilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt cuprinse în cap. III, secţiunea a 2-a din Legea nr. 272/2004, secţiune ce reglementează plasamentul ca una dintre măsurile de protecţie specială acordate copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi. In acest context art. 62 alin. (2) se referă la exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti faţă de minorul pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului cu caracter temporar, până când va putea fi instituită tutela.

Curtea constată că din textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu rezultă nici o dispoziţie care ar fi contrară intereselor copilului. Din contră, acesta urmăreşte tocmai acordarea unei protecţii speciale drepturilor copilului lipsit de ocrotirea părintească. In legătură cu aceste dispoziţii legale se pot ridica doar probleme de aplicare, aşa cum este prelungirea excesivă a măsurilor vremelnice, fapt invocat, de altfel, şi de autorul excepţiei atunci când susţine încălcarea unor drepturi sau libertăţi. Potrivit competenţei sale, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa însă asupra acestor aspecte ce intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dănilă-Florin Galiş în Dosarul nr. 3.581/2005 (30.774/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti  - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea