Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, precum şi ale art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Johannes Bax în Dosarul nr. 1.281/250/2015 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.195D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 681A din 8 iunie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.281/250/2015, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, precum şi ale art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Excepţia a fost invocată de Johannes Bax într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5), afectând în acest mod şi demnitatea umană, valoare supremă consacrată la art. 1 alin. (3) din Constituţie. Apreciază că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, iar prevederile art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, precum şi cele ale art. 221 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 fac referire la „titularul permisului de conducere" fără a face distincţie între titularul permisului de conducere eliberat de autoritatea română şi titularul permisului de conducere eliberat de o autoritate străină. Pe de altă parte, dispoziţii speciale cu privire la titularul de permis de conducere eliberat de o autoritate străină se regăsesc la art. 212 alin. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, însă la capitolul „suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule sau tramvaie", şi nicidecum în secţiunea privind „reducerea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce". 6. Autorul excepţiei susţine, totodată, că din compararea prevederilor art. 104 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 cu cele ale art. 219 alin. (3) din Regulament, sintagma „care îl are în evidenţă" este confuză, nefiind clar la ce se referă legiuitorul prin această formulare, şi anume, dacă se referă la serviciul poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta sau la serviciul rutier corespunzător locului în care a fost eliberat permisul de conducere auto de către autoritatea română competentă. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, încălcarea dreptului titularului permisului de conducere eliberat de autoritatea străină (în speţă un stat membru al Uniunii Europene) de a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce reprezintă un tratament discriminatoriu, în condiţiile în care există reguli instituite în acest sens, dar care, aparent, se aplică doar titularilor permiselor de conducere eliberate de autorităţile române. Aceasta în condiţiile în care legislaţia statului membru al Uniunii Europene, emitent al permisului de conducere, nu sancţionează cu interzicerea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile fapta similară săvârşită pe teritoriul său, prin urmare nu prevede şi, în consecinţă, nu poate acorda această facilitate. Totodată, apreciază că textele criticate încalcă şi liberul acces la justiţie, consacrat atât prin art. 21 din Constituţie, cât şi prin art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, precum şi prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.7. Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, precum şi a prevederilor art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, este neîntemeiată, şi arată că, de fapt, criticile formulate nu evidenţiază în niciun fel vicii de neconstituţionalitate ale textelor legale criticate şi nu identifică contrarietatea între dispoziţiile constituţionale invocate şi textele legale criticate. De asemenea, în ceea ce priveşte prevederile criticate din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, învederează faptul că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, acestea nu pot face obiect al controlului de constituţionalitate.10. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, sunt constituţionale şi nu contravin normelor invocate din Legea fundamentală. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, apreciază că aceasta este inadmisibilă.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, precum şi cele ale art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006 şi aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006. Prevederile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, au următorul cuprins:– Art. 104: „La cererea titularului permisului de conducere, perioadele de suspendare se reduc de către şeful poliţiei rutiere a judeţului sau a municipiului Bucureşti pe raza căreia a fost săvârşită fapta ori de către şeful poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române, dar nu mai puţin de 30 de zile, în condiţiile prevăzute în regulament.";
– Art. 106 alin. (1): „Până la expirarea perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier şi tramvai trebuie să se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţă, pentru verificarea cunoaşterii regulilor de circulaţie, după cum urmează: [...]";14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 18 alin. (1) care prevăd că „cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi", precum şi art. 21 privind accesul liber la justiţie. 15. Examinând susţinerile autorului excepţiei, în ceea ce priveşte criticile vizând pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate cu un astfel de obiect este inadmisibilă. O atare soluţie este justificată de împrejurarea că, potrivit art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, instanţa de contencios constituţional „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial". De asemenea, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea „(...) decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă [...]", astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor altor categorii de acte normative decât cele prevăzute expres şi limitativ de norma constituţională, preluată în legea organică a Curţii, este inadmisibilă. 16. În ceea ce priveşte art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, Curtea constată că autorul excepţiei deduce pretinsa neconstituţionalitate a acestor norme legale prin raportare la prevederile art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, considerând că există neconcordanţe în ceea ce priveşte conţinutul normativ al acestora. 17. Referitor la critici de neconstituţionalitate similare, Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa, că acestea urmează să fie respinse ca inadmisibile, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea Decizia nr. 362 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 18 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 823 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 15 februarie 2016). 18. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 şi art. 106 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, precum şi cele ale art. 219 alin. (3)-(5) şi art. 221 alin. (1) din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de Johannes Bax în Dosarul nr. 1.281/250/2015 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora