DECIZIE Nr. 353 din 23 septembrie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin.
5 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 759 din 29 octombrie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 184 alin. 5 din Codul penal, exceptie ridicata de Marian
Ponov in Dosarul nr. 81/2003 al Tribunalului Militar Bucuresti.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, asistat de avocat Teodor
Nita, lipsind celelalte parti, pentru care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei arata
ca dispozitiile art. 184 alin. 5 din Codul penal sunt neconstitutionale,
deoarece incalca prevederile art. 16 si ale art. 22 alin. (1) din Constitutie,
referitoare la egalitatea in drepturi si dreptul la integritate fizica si
psihica. Astfel, se mentioneaza ca se creeaza o inegalitate a cetatenilor in
fata legii cata vreme dispozitia criticata permite doar pentru faptele
incriminate in alin. 1 si 3 ale art. 184 din Codul penal punerea in miscare a
actiunii penale la plangerea prealabila a persoanei vatamate, precum si
impacarea partilor, care inlatura raspunderea penala. Totodata, se precizeaza
ca aceasta facultate nu este recunoscuta si in cazul faptelor prevazute in
alin. 2, 4 si 4^1 ale art. 184 din Codul penal, solutionarea conflictului de
drept penal nefiind lasata la indemana partilor, desi valorile sociale ocrotite
de lege (integritatea corporala si viata personala) sunt aceleasi, fiind
garantate distinct si de catre Legea fundamentala.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 182 din Codul
penal nu incalca prevederile constitutionale. In procesul penal principiul
oficialitatii constituie regula, iar legiuitorul este suveran sa stabileasca,
cu titlu de exceptie, situatiile in care vointa persoanei vatamate ar duce la
stingerea actiunii penale. In cazul dispozitiilor criticate legiuitorul nu a
stabilit o astfel de exceptie datorita gravitatii faptei incriminate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 mai 2003, pronuntata in Dosarul nr. 81/2003 Tribunalul
Militar Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 5 din Codul penal,
exceptie ridicata de Marian Ponov, inculpat in dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca aceste
dispozitii sunt neconstitutionale, deoarece prevad ca actiunea penala pentru
infractiunea de vatamare corporala din culpa se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, numai pentru vatamarea corporala simpla, prevazuta
in art. 184 alin. 1 si 3 din Codul penal, nu si in cazul in care s-a provocat
din culpa o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii, prevazuta
in alin. 2 al aceluiasi articol, cum a fost cazul in speta, in care autorul a
impuscat din imprudenta o alta persoana, careia i-a cauzat o vatamare corporala
grava. In opinia autorului exceptiei, o astfel de fapta ar trebui sa fie
urmarita la plangerea prealabila a persoanei vatamate, care are dreptul sa
dispuna de integritatea corporala si de sanatatea sa. Dispozitiile legale
criticate sunt contrare, de aceea, prevederilor constitutionale ale art. 16,
referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, precum si
celor ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la integritate fizica si psihica.
Instanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
deoarece dispozitiile art. 184 alin. 5 din Codul penal nu numai ca nu contravin
prevederilor constitutionale ale art. 16, dar reprezinta chiar o aplicare a
acestora. Excluderea de la procedura plangerii prealabile a vatamarii corporale
prevazute in art. 184 alin. 2, 4 si 4^1 nu constituie o problema de
constitutionalitate, ci o optiune legislativa, urmarirea din oficiu a
infractorilor in cazul vatamarii corporale din culpa in varianta agravata
constituind o garantie pentru apararea integritatii corporale si sanatatii
persoanei.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece legiuitorul, prin atributul
sau exclusiv de legiferare, poate admite exceptii de la principiul
oficialitatii procesului penal, permitand solutia impacarii partilor din
proces, dar numai intr-o sfera restransa a domeniului infractional, prin
aceasta nefiind incalcate prevederile art. 16 din Constitutie.
Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata. In
argumentarea acestui punct de vedere se arata ca legiuitorul are competenta
exclusiva de a stabili regulile de desfasurare a procesului penal, caile de
atac impotriva hotararilor judecatoresti, precum si reguli speciale de procedura
si modalitati de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii
plangerii prealabile. Totodata, din ratiuni de politica penala, legiuitorul
poate stabili infractiunile pentru care actiunea penala se pune in miscare
numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate si la care impacarea
partilor inlatura raspunderea penala. Criteriul folosit de legiuitor este
gradul de pericol al infractiunilor, in speta intre vatamarea corporala si
vatamarea corporala grava din culpa. De aceea nu poate fi invocata incalcarea
egalitatii in drepturi a cetatenilor, fiind vorba de situatii diferite.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 184 alin. 5 din Codul
penal sunt constitutionale. In legatura cu aceasta se arata ca legiuitorul a
avut motive diferite care au condus la prevederea plangerii prealabile in
cazurile prevazute la art. 184 alin. 1 si 3, fata de celelalte cazuri (art. 184
alin. 2, 4 si 4^1 din Codul penal). In aceste din urma situatii, fata de
imprejurarile in care fapta se comite, dar mai ales fata de rezultatul mai grav
care se produce, prevederea tragerii la raspundere penala, care sa fie
conditionata de un act de vointa al persoanei vatamate, nu se justifica. Nu se
poate vorbi despre incalcarea egalitatii in drepturi, fiind vorba despre
situatii diferite.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
184 alin. 5 din Codul penal, care au urmatorul continut: "Pentru faptele
prevazute la alin. 1 si 3, actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea
penala."
Autorul exceptiei considera aceste dispozitii ca fiind neconstitutionale,
deoarece nu prevad procedura plangerii prealabile si a impacarii partilor si
pentru celelalte variante ale infractiunii de vatamare corporala din culpa.
Aceasta omisiune a legiuitorului este contrara, in opinia autorului exceptiei,
prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in
drepturi si ale art. 22 alin. (1) referitoare la dreptul la integritate fizica
si psihica al persoanei. Referindu-se la situatia din speta, autorul exceptiei
afirma ca, desi s-a impacat cu persoana vatamata, el este totusi tras la
raspundere din oficiu, impotriva vointei persoanei vatamate.
Examinand dispozitiile legale criticate prin raportare la prevederile
constitutionale invocate in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate,
Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. Este
atributul constitutional al legiuitorului de a stabili competenta si procedura
de judecata, inclusiv procedura plangerii prealabile si a impacarii partilor,
ca exceptii de la principiul oficialitatii procesului penal [art. 125 alin. (3)
din Constitutie]. Legiuitorul este acela care stabileste infractiunile pentru care
actiunea penala se pune in miscare numai la plangerea prealabila a persoanei
vatamate si la care impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Selectia se
bazeaza pe gradul de pericol social al infractiunii, in diferitele variante ale
acesteia, precum si pe alte ratiuni de politica penala, in concordanta cu
dispozitiile si principiile Constitutiei.
Cu privire la dispozitiile art. 184 alin. 5 din Codul penal, este de
remarcat distinctia pe care legiuitorul o face intre vatamarea corporala si
vatamarea corporala grava, excluzand pentru aceasta din urma posibilitatea ca
punerea in miscare si exercitarea actiunii penale sa depinda de vointa
persoanei vatamate. Fiind vorba de doua situatii diferite, tratamentul juridic
nu putea fi decat diferit, astfel ca nu se poate invoca incalcarea principiului
constitutional al egalitatii in drepturi.
De altfel, cu privire la aceste critici de neconstitutionalitate, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 65/2002 referitoare la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 din Codul penal, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 17 aprilie 2002. In
motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 din Codul
penal se sustinea, ca si in cazul de fata, ca acestea sunt contrare
prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, pentru aceleasi considerente,
respectiv omisiunea prevederii impacarii partilor drept cauza de inlaturare a
raspunderii penale. Respingand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
Constitutionala a aratat ca, din ratiuni de politica penala, legiuitorul admite
exceptii de la caracterul oficial al actiunii penale in cazul unor infractiuni,
cum este si cea din cauza. Optiunea legiuitorului, in astfel de cazuri, nu este
limitata prin Constitutie.
Solutia adoptata, precum si considerentele pe care aceasta se intemeiaza
isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au fost evocate
imprejurari noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale in aceasta materie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 184 alin. 5
din Codul penal, exceptie ridicata de Marian Ponov in Dosarul nr. 81/2003 al
Tribunalului Militar Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 septembrie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu