Decizia Nr.353 din 03.06.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirela Alina Constantinescu în Dosarul nr. 6.275/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 554D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar o cerere de judecare a cauzei şi în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că se critică o instituţie juridică fără a se arăta însă motivele de neconstituţionalitate a textului de lege criticat. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând că există jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.275/300/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mirela Alina Constantinescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că stabilirea obligativităţii plăţii cauţiunii ca o condiţie de admisibilitate a judecării cererii duce, cel puţin în mod indirect, la discriminare între cetăţeni raportat la cuantumul ce face obiectul procedurilor de executare silită. Or, problemele de drept asupra cărora judecătorul este chemat să se pronunţe nu sunt influenţate de acest cuantum, nefiind deloc obligatoriu ca o procedură de executare silită ce priveşte un cuantum mai mare să aibă, în mod absolut şi obligatoriu, probleme de drept de o complexitate mai mare. Cererea de suspendare a executării silite este supusă deja taxelor judiciare de timbru, aceasta reprezentând o ingerinţă rezonabilă.7. Arată că stabilirea de către legiuitor a obligativităţii plăţii unei cauţiuni nu încalcă drepturile constituţionale, însă, în măsura în care această obligaţie este o condiţie prealabilă de admisibilitate a cererii, în mod cert, ingerinţa este disproporţionată şi afectează însăşi substanţa dreptului.8. Protecţia pe care legea o are în vedere în scopul acoperirii eventualelor prejudicii şi împiedicării abuzurilor trebuie raportată la luarea măsurii, iar nu la judecata cererii. Simpla judecată a cererii nu poate cauza nici prejudicii şi nu poate fi considerată, a priori, un abuz. Altfel, are loc o îndepărtare de la scopul legiuitorului, iar această condiţie de admisibilitate devine o piedică în calea sesizării instanţei.9. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:a)de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;b)de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;c)de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;d)de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei."15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei sale, instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. 17. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. 18. Curtea a constatat că, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competenţa şi procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizează accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce nicio atingere principiului constituţional pretins a fi încălcat. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia. 19. De asemenea, în legătură cu problema cauţiunii, Curtea a reţinut, prin raportare la dispoziţii legale similare, că jurisprudenţa sa este în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în Hotărârea din 10 mai 2001, pronunţată în Cauza Z şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 93, că accesul liber la justiţie „nu este absolut şi că el poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi, [...]". Important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010). 20. Întrucât nu au apărut elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa în materie, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare între cetăţeni prin raportare la cuantumul ce face obiectul procedurilor de executare silită, Curtea observă că nici această critică nu poate fi reţinută. Dispoziţiile legale criticate reglementează mecanismul de calcul al cauţiunii care este stabilit prin raportare la valoarea obiectului contestaţiei, astfel încât normele legale se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de textul legal criticat, fără a institui privilegii sau discriminări. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mirela Alina Constantinescu în Dosarul nr. 6.275/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin