DECIZIE Nr. 35
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (3) si art. 11 alin.
(1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 28 ianuarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (3) şi art. 11 alin.
(1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie
ridicată de Asociaţia PAS „Danubiana" în Dosarul nr. 37.461/3/2005 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 37.461/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (3) şi
art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Asociaţia PAS „Danubiana" într-o cauză
comercială.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate creează
o situaţie de inegalitate între părţile participante la procesul civil ce are
ca obiect o cerere evaluabilă în bani. Astfel, partea care a fost pârât în faza
judecării în fond a dosarului nu poate exercita calea de atac a apelului sau
recursului, deoarece trebuie să achite o taxă de timbru care, de multe ori,
este semnificativă. Autorul excepţiei consideră, de asemenea, că textele de
lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1),
(2) şi (3), art. 53 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5).
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile de lege criticate nu sunt incompatibile cu prevederile
constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) şi art. 11 alin. (1) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997. Nivelul taxelor judiciare de
timbru prevăzute de art. 2 alin. (1) a fost actualizat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1.514/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006. Art. 11 alin. (1) a fost modificat prin art.
I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 511 din 28 august 2001, ordonanţă aprobată prin
Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
807 din 17 decembrie 2001.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 se referă la
nivelul taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile evaluabile în
bani, introduse la instanţele judecătoreşti, iar alin. (3) are următorul
conţinut: „Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată
în acţiune sau în cerere. Dacă această valoare este contestată sau apreciată de
instanţă ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice
prevăzute la art. 28 alin. (2) din prezenta
lege.";
- Art. 11 alin. (1): „Cererile
pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti
se taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru
cererea sau acţiunea neevaluabilă în bani, soluţionată de prima instanţă;
- taxa datorată la
suma contestată, în cazul cererilor şi acţiunilor evaluabile în bani."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
privind liberul acces la justiţie, art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 alin.
(5) privind proprietatea privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la
taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos
nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie
la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetăţenii au
obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile
publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie
constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este
integrat în valoarea cheltuielilor
stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză,
plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.
In acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa
Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a
principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut
(cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere
prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul
unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, în
sensul că ar putea exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de
timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se
poată adresa justiţiei, Curtea constată că legiuitorul a instituit, prin
dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, posibilitatea instanţei de
judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata
taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii
în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei
mijloacelor materiale, constituind, contrar susţinerii autoarei excepţiei, o
garanţie a liberului acces la justiţie.
In ceea ce priveşte constituţionalitatea art. 2 alin.
(1) şi (3) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în raport cu principiul
constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea constată că textul de lege
criticat nu aduce atingere acestui principiu, deoarece nu face niciun fel de
diferenţiere între contribuabili.
In acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin
numeroase decizii, spre exemplu, Decizia nr. 284 din 22 martie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Cât priveşte critica textelor de lege prin raportare la
prevederile constituţionale ale art. 53 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5),
Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, întrucât
stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru, plată ce constituie o
obligaţie, iar nu un drept, reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe
care acesta îl exercită în considerarea anumitor situaţii determinate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1)şi (3) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Asociaţia PAS
„Danubiana" în Dosarul nr. 37.461/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman