Decizia Nr.347 din 24.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Banat Motors“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.991/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 131 din 16 februarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 4 mai 2012.şi Justiţie - Secţia comercială şi care constituie obiectul Dosarului nr. 405D/2011 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 868 din 23 iunie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.991/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Banat Motors“ - S.R.L. din Timişoara într-o cauză comercială având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri prin care Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială a respins cererea de suspendare a executării unei sentinţe civile, precum şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit atacarea cu recurs a încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi peste termenul de 48 de ore de la pronunţare, ţinând cont de faptul că motivele de recurs trebuie precizate în interiorul termenului de recurs. Arată că fostul alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, referitor la suspendarea soluţionării cauzelor în care au fost ridicate excepţii de neconstituţionalitate, a fost abrogat, întrucât conducea la prelungirea excesivă a proceselor. De aceea, nu se mai justifică în prezent păstrarea termenului de recurs de 48 de ore, nemaiputându-se invoca principiul celerităţii soluţionării cauzelor, cuprins anterior în motivările Curţii Constituţionale. Susţine că limitarea duratei acestui termen la 48 de ore, fără a cunoaşte motivele încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate limitează accesul liber la justiţie. De asemenea, cenzurarea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa de judecată, prin respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie, singura instanţă competentă în materia contenciosului constituţional fiind Curtea Constituţională.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială apreciază că textul de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil ori dreptului la apărare. Faptul că termenul de depunere a motivelor de recurs se socoteşte de la pronunţare se justifică prin faptul că, la momentul cunoaşterii soluţiei, partea interesată poate aprecia dacă este util sau nu să declare recurs, criticile aduse hotărârii reprezentând, în sine, poziţia părţii faţă de soluţia pronunţată, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept aduse soluţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, care au următoarea redactare: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, în art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, în art. 129 care consacră posibilitatea exercitării, în condiţiile legii, a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi în art. 146 lit. d) care instituie atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate. De asemenea, invocă şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, anterior republicării Legii nr. 47/1992, când aceleaşi prevederi se regăseau la art. 29 alin. (6) din lege. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite, exemplificativ, Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, Decizia nr. 668 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, Decizia nr. 494 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006, sau Decizia nr. 1.512 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011, Curtea a constatat că textele de lege criticate sunt norme de procedură, pe care instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Aşadar, această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale, instanţa de judecată având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi.Curtea a mai reţinut că natura imperativă a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Curtea a mai observat că pregătirea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să îşi manifeste diligenţa în acest sens.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate, abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, referitor la suspendarea procesului pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind de natură să influenţeze soluţia din cauza de faţă.De altfel, Curtea observă că respingerea cererii de sesizare a sa poate avea loc exclusiv pentru motivele expres şi limitativ enumerate în Legea nr. 47/1992. Acestea sunt pur obiective, fiind strict legate de îndeplinirea unor condiţii procedurale, astfel încât autorul excepţiei, în cererea de recurs pe care o formulează, va trebui să demonstreze că excepţia de neconstituţionalitate, respinsă ca inadmisibilă, îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.În acest sens, recurentul, conform art. 303 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va motiva cererea, fie prin însăşi cererea de recurs, fie înăuntrul termenului de recurs şi va putea ţine seama de temeiurile de drept menţionate în minuta hotărârii judecătoreşti prin care excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca inadmisibilă. Aşadar, recurentul are posibilitatea de a cunoaşte atât soluţia atacată, cât şi motivele de drept care au stat la baza acesteia. Revine instanţei judecătoreşti de recurs competenţa de a analiza îndeplinirea în cauză a condiţiilor de admisibilitate, iar în funcţie de rezultatul analizei sale, aceasta va putea admite recursul şi va face aplicarea art. 304 din Codul de procedură civilă, cu respectarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Banat Motors“ - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 5.991/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2012.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Simina Gagu