DECIZIE Nr.
345 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciara
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 415 din 15 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Irina Coliban, procuror şef
al Serviciului teritorial Braşov din cadrul Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în Dosarul nr.
2.307/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece
critica autorului excepţiei nu vizează conţinutul reglementării, ci redactarea
eliptică a acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 2.307/2005, Tribunalul
Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, excepţie ridicată de Irina Coliban în
dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de
procurorii din subordine împotriva unor ordonanţe de infirmare a soluţiilor de
netrimitere în judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate instituie
posibilitatea procurorului să conteste la instanţa de judecată măsura
infirmării, fără a stabili care este procedura de judecată într-o asemenea
situaţie. De aceea, lipsa oricăror reguli de procedură referitoare la calitatea
părţilor, la judecată şi la
căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate pe baza dispoziţiilor legale
care formează obiectul excepţiei, încalcă liberul acces la justiţie chiar dacă
priveşte procurori în calitate de reprezentanţi ai Ministerului Public şi
actele emise de aceştia în funcţiile de execuţie sau de conducere pe care le
deţin şi nu ca persoane private.
Tribunalul Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, ci,
dimpotrivă, dau expresie acestora permiţând tuturor persoanelor, indiferent de
calitatea lor - simpli cetăţeni (justiţiabili) sau procurori şi judecători (în
speţă) -, să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor si intereselor lor legitime.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu îngrădesc liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă,
asigură realizarea acestui drept în conformitate cu prevederile art. 21 din
Legea fundamentală. Totodată, principiul liberului acces la justiţie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza „aceste proceduri în
formele şi în modalităţile instituite de lege".
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând Incheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată
că a fost legal sesizată si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146
lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea
nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 827
din 13 septembrie 2005, cu următorul conţinut: „Soluţiile adoptate de
procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când
sunt apreciate ca fiind nelegale. Măsura infirmării este supusă controlului
instanţei competente să judece cauza în fond, la cererea procurorului care a
adoptat soluţia."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, cu trimitere la Decizia
Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul
acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor lor legitime şi ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară sunt neconstituţionale, în sensul celor ce se vor arăta
în continuare.
Potrivit art 132 alin. (1) din Constituţia României, „procurorii
îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al
imparţialităţii şi al controlului ierarhic".
Dintre aceste trei principii pe
care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparţialităţii,
aplicabil şi judecătorilor prin natura activităţii de jurisdicţie exercitate de
aceştia, decurge din apartenenţa procurorilor la autoritatea judecătorească şi
din rolul Ministerului Public,
stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constituţie, de a reprezenta, în
activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii, şi nu exclusiv
interesele anumitor persoane sau categorii de persoane - statul, autorităţile
publice, persoanele fizice, alte persoane.
Principiul legalităţii este, în sensul atribuit de
Legea fundamentală, specific activităţii procurorilor, care, în virtutea
acestuia, au obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege să
urmeze în mod obligatoriu dispoziţiile legii, fără posibilitatea de a
acţiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor
măsuri, fie în alegerea procedurilor. Astfel, acţionând pe baza principiului legalităţii, procurorul nu
poate refuza începerea urmăririi penale sau punerea în mişcare a acţiunii
penale în alte cazuri decât cele prevăzute de lege şi nici nu are dreptul să
solicite instanţei de judecată achitarea unui inculpat vinovat de comiterea
unei infracţiuni, pe motiv că interese politice, economice, sociale sau de altă
natură fac inoportună condamnarea acestuia.
Ca o garanţie a respectării de către procurori a
acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul
unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.
Prin aplicarea principiului controlului ierarhic, se
asigură îndeplinirea de către toţi procurorii din sistemul Ministerului Public
a funcţiei lor de reprezentare a intereselor întregii societăţi, altfel spus,
exercitarea atribuţiilor de autoritate publică de către acesta, fără
discriminare şi fără părtinire. In virtutea acestui principiu, Ministerul
Public este conceput ca un sistem piramidal, în care măsurile de aplicare a
legii adoptate de procurorul ierarhic superior sunt obligatorii pentru
procurorii din subordine, ceea ce conferă substanţialitate principiului
exercitării ierarhice a controlului în cadrul acestei autorităţi publice.
Curtea Constituţională constată că prevederea cuprinsă
în art. 64 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prin
care se instituie controlul judecătoresc asupra măsurii de infirmare a soluţiei
adoptate de procuror, la cererea procurorului care a adoptat soluţia infirmată,
contravine în mod evident principiului controlului ierarhic consacrat prin art.
132 alin. (1) din Constituţie. Contravenind textului constituţional menţionat,
dispoziţia analizată nu se justifică prin nici o altă normă din Legea
fundamentală sau din actele normative internaţionale privind apărarea
drepturilor omului, la care România este parte.
Prin instituirea controlului judiciar prevăzut de
textul de lege citat se desfiinţează, în fapt, controlul ierarhic prevăzut de
Constituţie şi se transferă atribuţia de control în sarcina instanţelor
judecătoreşti, în afara competenţei fireşti a acestora - prevăzută în art. 6
alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi în legile interne - de a soluţiona cererile persoanelor fizice
în cazurile de încălcare a drepturilor subiective şi a intereselor legitime ale acestora.
In acest sens, Curtea Constituţională constată că,
atacând în justiţie măsura de infirmare de către procurorul ierarhic superior a
soluţiei adoptate într-o cauză, procurorul autor al soluţiei infirmate nu îşi
apără un drept subiectiv propriu, pentru că el nu este parte în cauza pe care o
soluţionează, ci autoritate competentă să instrumenteze şi să soluţioneze
cauza.
Menţinerea controlului ierarhic în limitele care
rezultă din textul Constituţiei, adică în cadrul ierarhiei Ministerului Public,
nu ştirbeşte cu nimic drepturile subiective ale părţilor din cauza
instrumentată de autorul soluţiei infirmate de procurorul ierarhic superior, în
condiţiile în care legea le permite persoanelor interesate să atace direct în
justiţie orice act şi orice măsură adoptate de procuror.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Irina Coliban în Dosarul nr. 2.307/2005 al Tribunalului Braşov - Secţia penală
şi constată că dispoziţia cuprinsă în fraza a doua a art. 64 alin. (3) din
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prin care se prevede că „Măsura
infirmării este supusă controlului instanţei competente să judece cauza în
fond, la cererea procurorului care a adoptat soluţia", este
neconstituţională.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru