DECIZIE   Nr. 345 din 18 septembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 746 din 24 octombrie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Paula C. Pantea          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996, exceptie ridicata de Eugen Hutanu in Dosarul nr. 4.203/2002 al Tribunalului Botosani - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca exercitarea drepturilor cu privire la gestionarea fondului cinegetic se realizeaza cu respectarea dreptului de proprietate al titularului fondului. Se arata ca, in cazul in care s-ar aduce prejudicii folosintei de baza a terenului, proprietarul este indreptatit sa ceara in justitie daune-interese, in temeiul dreptului comun.
    Pe de alta parte, se considera ca eventualele lacune ale legii nu pot face obiectul controlului de constitutionalitate, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala pronuntandu-se numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 martie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.203/2002, Tribunalul Botosani - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996, exceptie ridicata de Eugen Hutanu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul invoca definitia dreptului de proprietate prevazuta de art. 480 din Codul civil, potrivit careia proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si de a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. Asa fiind, se arata ca art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 aduce atingere caracterului inviolabil al proprietatii private, deoarece nu reglementeaza un drept corelativ obligatiei proprietarului fondului de vanatoare de a permite exercitarea vanatorii, respectiv dreptul acestuia de a fi incunostintat in prealabil de actiunile ce urmeaza a se desfasura pe proprietatea sa. Astfel, se apreciaza ca sunt incalcate doua dintre atributele dreptului de proprietate: jus utendi, prerogativa ce permite titularului dreptului sa stapaneasca in fapt bunul, si jus fruendi, care se refera la facultatea conferita proprietarului de a utiliza bunul in interesul sau propriu. Autorul considera ca ingradirea sau limitarea nelegala a acestor doua atribute "transforma proprietatea intr-o simpla utopie", iar pe proprietar intr-un detinator al unui titlu lipsit de eficienta juridica.
    Pe de alta parte, in sustinerea exceptiei autorul invoca si argumente de ordin practic, aratand ca, daca proprietarii de terenuri pe care se arondeaza fonduri de vanatoare ar cunoaste din timp data la care reprezentantii ocolului silvic organizeaza vanatoarea, ar lua masuri de protectie de natura a evita producerea unor consecinte iremediabile.
    Tribunalul Botosani - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca, potrivit prevederilor art. 1 si 2 din Legea nr. 103/1996, vanatul, impreuna cu biotopurile acestuia, constituie fondul cinegetic al Romaniei, reprezentand un bun public de interes national. Asa fiind, exercitarea drepturilor cu privire la administrarea fondului cinegetic si gestionarea fondurilor de vanatoare se face in conditiile legii, cu respectarea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care sunt arondate fondurile de vanatoare, coexistenta celor doua categorii de drepturi fiind posibila in regimul constitutional rezultat din prevederile art. 41 si 135 din Constitutie.
    Se considera ca dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 sunt constitutionale cu atat mai mult cu cat eventualele prejudicii ce s-ar aduce folosintei de baza a terenului ar putea fi acoperite prin despagubirea corespunzatoare a detinatorului acestuia, in conditiile legii.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul retine ca, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, limitele garantarii dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar art. 135 din Constitutie prevede, in alin. (6), ca proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii.
    Sub acest aspect, prin dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 a fost stabilita o limitare a dreptului de proprietate a detinatorilor de terenuri pe care se arondeaza fonduri de vanatoare, respectiv s-a instituit obligatia de a permite exercitarea vanatorii pe aceste terenuri, avand in vedere ca, potrivit legii, vanatul este considerat bun public de interes national si constituie resursa naturala regenerabila de interes national si international. Legea prevede, de asemenea, conditiile in care se pot desfasura astfel de actiuni, si anume sa nu se afecteze folosinta de baza a terenurilor, in caz contrar, proprietarul putand solicita instantei, potrivit dreptului comun si in concordanta cu principiul constitutional al garantarii proprietatii, daune-interese.
    In consecinta, se considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 este neintemeiata.
    In raport cu prevederile art. 480 din Codul civil, exceptia este inadmisibila, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci "numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei".
    Pe de alta parte, se considera ca, in fapt, autorul contesta lipsa din textul de lege a dispozitiei referitoare la dreptul proprietarului de a fi incunostintat in prealabil cu privire la actiunile de vanatoare ce urmeaza sa se desfasoare pe terenurile sale. Or, Curtea Constitutionala se pronunta, potrivit art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. Prin urmare, si sub acest aspect exceptia apare ca fiind inadmisibila.
    Presedintele Camerei Deputatilor arata ca Legea nr. 103/1996 reprezinta legea-cadru in domeniul fondului cinegetic. Din interpretarea sistematica a prevederilor acestei legi rezulta ca vanatul Romaniei, care este bun public de interes national, este administrat si gestionat in scopul conservarii biodiversitatii faunei salbatice, mentinerii echilibrului ecologic, exercitarii vanatorii si al satisfacerii altor cerinte social-economice. In vederea indeplinirii obligatiilor prevazute la art. 15 alin. (1) din lege, detinatorii terenurilor sunt in drept sa beneficieze, conform alin. (5) al aceluiasi articol, de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionarii fondurilor de vanatoare, nereglementarea obligatiei de instiintare prealabila a proprietarului nefiind de natura a contraveni prevederilor constitutionale ale art. 41 si 135, in conditiile in care limitele si continutul dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    Se constata ca invocarea art. 480 din Codul civil in motivarea exceptiei nu prezinta relevanta juridica in solutionarea acesteia, deoarece Curtea Constitutionala nu este abilitata sa se pronunte cu privire la corelarea actelor normative.
    In acelasi timp, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului, asa cum pretinde autorul exceptiei.
    In consecinta, Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si propune respingerea acesteia.
    Avocatul Poporului considera ca textul criticat reprezinta o modalitate de ingradire a proprietatii, in conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constitutie, precum si cu cele ale art. 480 din Codul civil, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. In redactarea art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, legiuitorul a avut in vedere conservarea biodiversitatii faunei salbatice, mentinerea echilibrului ecologic, exercitarea vanatorii si satisfacerea altor cerinte social-economice. Obligatia mai sus amintita se fundamenteaza pe dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. e) si ale art. 41 alin. (6) din Constitutie, conform carora statul trebuie sa asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator si mentinerea echilibrului ecologic. De altfel, caracterul de bun public al vanatului justifica ingradirea proprietatii private in vederea permiterii exploatarii unei resurse naturale de interes national si international.
    In privinta necesitatii incunostintarii prealabile a proprietarilor de terenuri cu privire la desfasurarea vanatorii, anexa nr. 1 la Legea nr. 103/1996 stabileste "fauna salbatica de interes vanatoresc la care vanarea este permisa", precum si "perioadele de vanare", astfel incat exista posibilitatea de a cunoaste intervalul de timp in care va avea loc activitatea de vanatoare.
    In ceea ce priveste eventualele prejudicii care pot fi create, in urma activitatilor de vanatoare, proprietarilor de terenuri pe care se arondeaza asemenea fonduri, se arata ca acestia au la dispozitie actiunea specifica in dreptul civil, prin care isi pot recupera paguba suferita. Astfel, nu sunt incalcate dispozitiile constitutionale privind inviolabilitatea proprietatii private, art. 15 alin. (1) precizand ca prin actiunile de vanatoare nu trebuie sa se afecteze folosinta de baza a terenurilor.
    Prin urmare, se apreciaza ca dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, modificata si completata, sunt constitutionale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, asa cum a fost invocat de autorul exceptiei, il constituie art. 16 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996. Prin republicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 328 din 17 mai 2002, data anterioara sesizarii Curtii, legea a fost renumerotata, textul de lege criticat devenind art. 15 alin. (1), care are urmatorul continut:
    - Art. 15 alin. (1): "Detinatorii, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se arondeaza fonduri de vanatoare, persoane fizice sau juridice, sunt obligati sa permita exercitarea vanatorii, aplicarea masurilor de protectie a vanatului, precum si amplasarea instalatiilor si amenajarilor vanatoresti provizorii, daca prin actiunile respective nu se afecteaza folosinta de baza a terenurilor."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale:
    - Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (5) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
    - Art. 135: "(1) Statul ocroteste proprietatea.
    (2) Proprietatea este publica sau privata.
    (3) Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    (5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.
    (6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 instituie o sarcina care greveaza terenurile pe care se arondeaza fonduri de vanatoare. Aceasta sarcina consta in obligatia detinatorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a permite exercitarea vanatorii, aplicarea masurilor de protectie a vanatului, precum si amplasarea instalatiilor si amenajarilor vanatoresti provizorii, cu conditia ca prin actiunile respective sa nu se afecteze folosinta de baza a respectivelor terenuri.
    Chiar daca in acest mod titularul dreptului de proprietate sufera o ingradire in exercitarea atributelor dreptului sau, avand in vedere ca, pe aceasta cale, se asigura valorificarea fondului cinegetic - bun public de interes national si, totodata, resursa naturala regenerabila de interes international -, si intrucat, potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, stabilirea continutului si a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, reglementarea legala in sine nu releva nici o contradictie cu textele constitutionale de referinta.
    Imprejurarea ca in practica, asa cum arata autorul exceptiei, pot aparea abuzuri cu consecinte prejudiciabile pentru proprietarul fondului aservit constituie exclusiv o problema de fapt, asupra careia urmeaza a se pronunta instantele judecatoresti ordinare, Curtea Constitutionala nefiind competenta a decide cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale criticate. De altfel, Curtea retine ca, pentru indeplinirea obligatiilor prevazute la art. 15 alin. (1) din lege, detinatorii terenurilor sunt in drept sa beneficieze, conform alin. (5) al aceluiasi articol, de venituri atrase din tarifele anuale de atribuire a gestionarii fondurilor de vanatoare, iar in ceea ce priveste eventualele prejudicii care pot fi create in urma activitatilor de vanatoare, proprietarii terenurilor pe care se arondeaza asemenea fonduri au la dispozitie actiunea in justitie prin care isi pot recupera paguba suferita, potrivit dreptului comun.
    In ceea ce priveste critica autorului exceptiei, referitoare la necesitatea incunostintarii prealabile a proprietarilor de terenuri cu privire la perioadele de desfasurare a vanatorii, Curtea constata ca anexa nr. 1 la Legea nr. 103/1996 stabileste fauna salbatica de interes vanatoresc la care vanarea este permisa, perioadele de vanare, precum si cuantumul despagubirilor in cazul nerespectarii acestora. Asa fiind, persoanele interesate, proprietare ale terenurilor pe care s-au arondat fonduri de vanatoare pot lua la cunostinta, in functie de specia de vanat care se gaseste pe respectivul fond, de intervalul de timp in care va avea loc activitatea de vanatoare.
    Curtea constata ca excede competentei sale, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, examinarea oricaror alte pretinse lacune ale textului de lege dedus controlului de constitutionalitate. De asemenea, nu pot fi primite sustinerile autorului exceptiei privind contrarietatea dintre textul de lege criticat si dispozitiile Codului civil. In acest sens este jurisprudenta constanta a Curtii, care a statuat ca instanta constitutionala nu se poate pronunta asupra neconcordantelor dintre diferite norme juridice legale, ci numai asupra intelesului dispozitiilor legale criticate in raport cu prevederile si principiile constitutionale. Cu titlu de exemplu poate fi amintita Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (1) din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996, exceptie ridicata de Eugen Hutanu in Dosarul nr. 4.203/2002 al Tribunalului Botosani - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 septembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu