DECIZIE   Nr. 343 din  5 decembrie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 10/1972 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 930 din 19 decembrie 2002

    Nicolae Popa              - presedinte
    Costica Bulai             - judecator
    Nicolae Cochinescu        - judecator
    Constantin Doldur         - judecator
    Kozsokar Gabor            - judecator
    Petre Ninosu              - judecator
    Serban Viorel Stanoiu     - judecator
    Lucian Stangu             - judecator
    Ioan Vida                 - judecator
    Paula C. Pantea           - procuror
    Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 10/1972 - Codul muncii si in special a dispozitiilor art. 134 alin. (1) din aceasta, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "SELCA" - S.A. Pitesti in Dosarul nr. 2.943/2002 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia civila.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca art. 134 alin. (1) din Codul muncii instituie o garantie in favoarea angajatului al carui contract de munca va fi desfacut, obligandu-l pe angajator sa motiveze in scris decizia de desfacere a acestui contract. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a Codului muncii, in ansamblul sau, Ministerul Public o considera neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 septembrie 2002 Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 10/1972 - Codul muncii, in ansamblu, precum si a dispozitiilor art. 134 alin. (1) din acest cod, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "SELCA" - S.A. Pitesti in Dosarul nr. 2.943/2002 al acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca "Legea nr. 10/1972 si, in special, art. 134 alin. (1) incalca dispozitiile art. 150 alin. (1) din Constitutie, in masura in care se refera la societatile comerciale cu capital privat", intrucat legea a fost elaborata pentru reglementarea raporturilor de munca din cadrul fostelor unitati socialiste de stat, la vremea respectiva neexistand societati comerciale cu capital privat, iar extinderea aplicarii legii si la aceste societati comerciale excede vointei legiuitorului. Invoca, pentru acest argument, Decizia Curtii Constitutionale nr. 82/1997. De asemenea, considera autorul exceptiei, dispozitiile art. 134 alin. (1) din Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie, deoarece, "obligand un comerciant sa faca publice dificultatile financiare care l-au determinat sa-si reorganizeze activitatea, statul isi incalca obligatia de a ocroti proprietatea privata".
    Curtea de Apel Pitesti - Sectia civila considera ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate au rolul de a asigura stabilitatea raporturilor de munca, a locurilor de munca, "protectia legala a raporturilor de munca fiind necesara si valabila si in conditiile economiei de piata". Instanta mai arata ca obligatia legala privind comunicarea in scris a dispozitiei de desfacere a contractului de munca, motivata, reprezinta o garantie pentru ocrotirea salariatilor, iar "comunicarea ulterioara a motivelor, ca si modificarea acestora de catre unitate sau organul de jurisdictie, este inadmisibila, aceasta putand rectifica numai incadrarea legala a desfacerii contractului de munca".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca, potrivit celor statuate in Decizia nr. 40/2001 a Curtii Constitutionale, "prin notiunea de <<unitate>> trebuie inteleasa orice persoana juridica sau fizica ce angajeaza forta de munca, inteles care nu contravine dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie". De asemenea, se arata ca obligativitatea motivarii desfacerii contractului de munca, prevazuta de art. 134 alin. (1) din Codul muncii, nu contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constitutie cu privire la ocrotirea proprietatii private. Aceasta obligatie reprezinta o garantie pentru protectia salariatilor, a stabilitatii lor in munca.
    Guvernul considera ca exceptia ridicata nu este intemeiata, intrucat dispozitiile art. 134 alin. (1) din Codul muncii nu incalca prevederile art. 41 alin. (2) din Constitutie. Cerintele procedurale si de forma ale desfacerii contractului de munca, printre care si motivarea, nu sunt de natura sa produca prejudicii angajatorului, ci "au scopul de a proteja salariatul, de a preveni abuzurile, subiectivismul din partea angajatorului si constituie o garantie importanta a dreptului la munca".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor si cel al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, publicata in Buletinul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972 si, in mod special, dispozitiile art. 134 alin. (1) din aceasta lege, care au urmatorul continut: "Desfacerea contractului de munca, in toate situatiile, se stabileste prin dispozitia scrisa a conducerii unitatii, cu aratarea motivelor, a prevederilor legale pe care se intemeiaza, a termenelor, precum si a organelor la care masura luata se poate ataca."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 150 alin. (1) si ale art. 41 alin. (2), care au urmatorul continut:
    - Art. 150 alin. (1): "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
    - Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, in ansamblul sau, a mai facut obiectul unor exceptii de neconstitutionalitate. Astfel, in Decizia Curtii Constitutionale nr. 40/2001 s-a statuat ca "acest cod, ca ansamblu de norme juridice reunite in considerarea domeniului comun al reglementarii, nu contravine prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Legea nr. 10/1972 - Codul muncii este anterioara Constitutiei din 1991, dar aceasta situatie nu conduce automat la concluzia ca acest act normativ ar fi integral iesit din vigoare, intrucat, potrivit dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie, <<Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii>>. (...) Reglementarea legala a raporturilor de munca, a drepturilor si obligatiilor angajatorilor si ale salariatilor, precum si a modalitatii de exercitare a acestora este necesara si intr-o societate organizata pe baza principiilor economiei de piata. Dispozitiile Codului muncii corespund, in mare parte, acestor cerinte."
    Incepand din anul 1990 Codului muncii i-au fost aduse numeroase modificari si completari, in mod expres sau implicit (spre exemplu, prin Decretul-lege nr. 51/1990, Decretul-lege nr. 95/1990, Decretul-lege nr. 147/1990, Legea nr. 13/1991, Legea nr. 54/1991, Legea nr. 6/1992, Legea nr. 104/1992, Legea nr. 130/1996, Legea nr. 108/1999 sau Legea nr. 168/1999), in scopul punerii de acord a dispozitiilor sale cu prevederile constitutionale. De asemenea, unele articole ale Codului muncii, examinate separat, au fost declarate ca fiind neconstitutionale prin decizii ale Curtii Constitutionale, aceste dispozitii nemaiputand fi aplicate.
    Curtea retine, asadar, ca Legea nr. 10/1972 - Codul muncii, in ansamblul sau, nu poate fi considerata ca abrogata prin simpla intrare in vigoare a Constitutiei din 1991, care, la art. 134 alin. (1), a prevazut ca "Economia Romaniei este economie de piata."
    In ceea ce priveste dispozitiile concrete ale art. 134 alin. (1) din Codul muncii, Curtea constata ca acestea nu sunt de natura sa aduca atingere proprietatii private, indiferent de categoria de titulari ai acesteia. Textul criticat stabileste cerintele procedurale si de forma pe care trebuie sa le indeplineasca, pentru a fi valabila, masura de desfacere a contractului individual de munca, printre care dispozitia scrisa a conducerii angajatorului, aratarea motivelor de fapt si a temeiului legal al masurii luate, a cailor de atac si a conditiilor de exercitare a acestora. Textul criticat instituie, asadar, anumite conditii de valabilitate a deciziei unitatii de incetare a raporturilor juridice de munca dintre aceasta si salariati, care sunt necesare pentru asigurarea stabilitatii raporturilor de munca, precum si a legalitatii si temeiniciei incetarii acestor raporturi, indiferent daca desfacerea contractului de munca are loc prin vointa unilaterala a angajatorului sau din initiativa angajatului. Conditiile de forma instituite prin art. 134 alin. (1) din Codul muncii sunt tot atatea garantii pentru exercitarea efectiva a dreptului la munca prevazut de art. 38 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea nu poate retine, de asemenea, nici sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca prin obligativitatea motivarii masurii de desfacere a contractului individual de munca, intemeiata pe art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, angajatorul s-ar putea confrunta cu consecinte negative de ordin patrimonial, deoarece ar fi obligat sa dea publicitatii greutatile economico-financiare pe care le intampina. Motivarea deciziei de desfacere a contractului unui salariat ca urmare a reorganizarii unitatii, insotita de desfiintarea unor posturi de natura celui ocupat de salariatul al carui contract de munca urmeaza a fi desfacut, nu implica in mod necesar si obligatia angajatorului de a dezvalui dificultatile de ordin economic cu care se confrunta. In lipsa textului criticat, protectia acordata de legiuitor angajatului ar fi golita de continut, deoarece unitatea angajatoare nu ar mai fi obligata sa ii comunice salariatului decizia scrisa de desfacere a contractului de munca, cu aratarea motivelor, a prevederilor legale pe care se intemeiaza, a termenelor, precum si a organelor la care masura luata se poate ataca. O asemenea interpretare este inacceptabila in contextul protectiei acordate salariatilor, atat in legislatia romaneasca, cat si in legislatiile moderne ale altor state. Un exemplu in acest sens il constituie art. L122-14-2 din Codul muncii francez, conform caruia angajatorul este obligat sa comunice salariatului motivele concedierii prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, iar daca desfacerea contractului de munca se datoreaza unor motive economice, scrisoarea amintita trebuie sa mentioneze expres care sunt aceste motive economice sau schimbari tehnologice din cadrul unitatii angajatoare, care determina desfacerea contractului de munca.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 10/1972 - Codul muncii si ale art. 134 alin. (1) din Legea nr. 10/1972, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "SELCA" - S.A. Pitesti in Dosarul nr. 2.943/2002 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 5 decembrie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Madalina Stefania Diaconu