DECIZIE Nr.
341 din 18 aprilie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr.
105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de catre
regimurile instaurate in Romania cu incepere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie
1945 din motive etnice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 414 din 12 mai 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia Margareta Niţă
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 din motive etnice,
excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.936/com/2005.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că
dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod unitar tuturor celor vizaţi de
ipoteza normei şi nu contravin, aşadar, principiului egalităţii şi al
nediscriminării, acest principiu presupunând aplicarea unui tratament juridic
diferit unor situaţii deosebite, respectiv a unui regim juridic identic pentru
situaţii egale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 11 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr.
2.936/com/2005, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.
105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice. Excepţia
a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată într-o cauză având ca
obiect o contestaţie împotriva unei decizii a Casei Judeţene de Pensii Suceava
prin care aceasta a anulat decizia prin care reclamantului i s-au acordat
drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor
drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori
constituite în prizonieri.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată arată că textul de lege criticat contravine
prevederilor art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie,
referitoare la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, precum şi celor
ale art. 20 din aceasta, cu raportare la dispoziţiile art. 14 şi 41 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi â libertăţilor fundamentale,
privind interzicerea discriminării şi dreptul la reparaţie echitabilă.
In acest sens se susţine că
textul de lege atacat creează o discriminare, întrucât persoanele aici
enumerate, respectiv cele care au activat în miliţie, securitate sau instanţe
militare, sunt excluse de la beneficiul drepturilor acordate în temeiul
Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 doar pentru „simplul fapt că locul lor de
muncă era la acea instituţie, care, de altfel, funcţiona conform legilor de la
acea vreme" şi independent de funcţia deţinută acolo sau dacă au săvârşit
o faptă culpabilă, care, eventual, să fi fost dovedită şi sancţionată potrivit
legii. Astfel, se introduce o culpabilizare generală, indiferent de vina
personală, încălcându-se „principiile egalităţii pe motive de apartenenţă,
precum şi al nediscriminării".
Mai menţionează că, în speţa dedusă judecăţii,
dispoziţiile de lege criticate „sancţionează o persoană persecutată din motive
etnice pentru aspecte petrecute ulterior şi fără legătură cu drepturile ce i se
cuvin pentru persecuţiile suferite".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a
transmis punctul său de vedere prin care apreciază că
prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 sunt constituţionale,
întrucât acestea nu contravin principiilor egalităţii în drepturi şi
nediscriminării, consacrate de art. 4 alin. (2) şi de art. 16 alin. (1) din
Constituţie, precum şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Pe de o parte, principiul egalităţii în
drepturi impune reglementarea unui tratament juridic egal pentru situaţii care,
în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar pe de altă parte,
instituirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor categorii de persoane
cărora nu li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999
reprezintă opţiunea legiuitorului, care, în considerarea unor situaţii
deosebite în care acestea se află, poate să reglementeze excluderea lor de la
beneficiul acordării unor drepturi.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă
de prevederile art. 41 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
apreciază că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate
în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive
etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Prevederile
prezentei ordonanţe nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni
contra păcii şi omenirii, celor care înainte de 23 august 1944 au desfăşurat o
activitate fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, precum
şi celor care în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au făcut parte din
aparatul de represiune, securitate, miliţie şi din instanţele militare care au
instrumentat şi au judecai procese politice ale opozanţilor regimului
comunist."
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios
administrativ şi fiscal consideră că acest text de lege contravine art. 4 alin.
(2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiul egalităţii în
drepturi a cetăţenilor şi al nediscriminării din motive de apartenenţă
politică, precum şi art. 14 şi 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării,
respectiv dreptul la reparaţie echitabilă, prin raportare la prevederile art.
20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile
omului.
Analizând textul de lege criticat, raportat la
prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele juridice internaţionale
pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională constata următoarele:
Instituirea prin dispoziţiile de lege criticate a unor
categorii de persoane cărora nu li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului
nr. 105/1999, respectiv persoanele condamnate pentru infracţiuni contra păcii
şi omenirii, cele care înainte de 23 august 1944 au desfăşurat o activitate
fascistă în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, precum şi cele
care în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au făcut parte din aparatul
de represiune, securitate, miliţie şi din instanţele militare care au
instrumentat şi au judecat procese politice ale opozanţilor regimului comunist,
nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
In concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a statuat în numeroase rânduri în
deciziile sale în materie că principiul egalităţii în drepturi presupune
instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul
urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune
soluţii diferite pentru situaţii diferite.
In consecinţă, Curtea observă că, în cadrul
competenţelor sale, legiuitorul poate adopta reglementări prin care unele persoane să nu
beneficieze de acordarea unor drepturi, ţinând seama de situaţiile diferite în
care acestea se află şi fără ca astfel să se încalce principiul egalităţii în
drepturi.
In ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia
dispoziţiile de lege criticate „sancţionează o persoană persecutată din motive
etnice pentru aspecte petrecute ulterior şi fără legătură cu drepturile ce i se
cuvin pentru persecuţiile suferite", Curtea constată că aceasta nu se
referă la o problemă de constituţionalitate, ci la o problemă care ţine de
domeniul interpretării şi aplicării legii, care nu intră însă sub incidenţa
controlului de constituţionalitate, fiind de atributul exclusiv al instanţei de
judecata.
Referitor la critica de neconstituţionalitate faţă de
dispoziţiile art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 41 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea
observă că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât reglementează dreptul la
reparaţie echitabilă al părţii lezate în cazul constatării de către Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a unei încălcări a acestei convenţii sau a
protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al statului pârât nu permite decât b
înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România
cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice,
excepţie ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Suceava - Secţia
comercială, contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.936/com/2005 al
acestei instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţă