DECIZIE Nr. 34
din 22 septembrie 2008
cu privire la interpretarea
si aplicarea dispozitiilor art. 132 din Codul penal in cazul infractiunilor
pentru care punerea in miscare a actiunii penale s-a facut la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, iar asistenta juridica este obligatorie conform
art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 11 martie 2009
Dosar nr. 15/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 132 din
Codul penal in cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii
penale s-a facut la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar asistenta
juridica este obligatorie conform art. 171 alin. 2 si 3 din Codul de procedura
penala.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 81 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat
de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili
că, în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale
este condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi asistenţa
juridică este obligatorie, instanţa poate lua act de voinţa de împăcare a
părţilor şi să dispună încetarea procesului penal numai în prezenţa unui
apărător ales sau desemnat din oficiu.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
Instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere
unitar cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 132 din Codul penal în cazul
infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar asistenţa
juridică este obligatorie potrivit art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură
penală.
Astfel, unele instanţe au considerat că în cauzele în
care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate şi asistenţa juridică este obligatorie conform dispoziţiilor
art. 171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, se poate lua act de voinţa
de împăcare a părţilor chiar şi în situaţia în care acestea nu sunt asistate de
apărător ales sau desemnat din oficiu.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, în cazul
infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de plângerea prealabilă a persoanei vătămate, se poate lua act de
voinţa de împăcare a părţilor numai în prezenţa apărătorului ales sau desemnat
din oficiu.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin art. 9 din Codul de procedură penală,
reglementându-se obiectul şi exercitarea acţiunii penale, s-a prevăzut cu
valoare de principiu, la alin. 3, că „acţiunea penală se poate exercita în tot
cursul procesului penal".
In legătură cu exercitarea acţiunii penale, este de
observat că, potrivit art. 131 alin. 1 din Codul penal, „în cazul
infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana
vătămată lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală".
Tot astfel, prin art. 132 alin. 1 din Codul penal se
mai prevede că „împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură
răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă".
In această privinţă, faţă de caracterul definitiv al
manifestării de voinţă comună a părţilor de a se împăca, în cuprinsul alin. 2
al aceluiaşi articol s-a instituit principiul potrivit căruia împăcarea
operează in personam, stabilindu-se
totodată că aceasta produce efecte numai dacă intervine până la rămânerea
definitivă a hotărârii.
Este semnificativă grija legiuitorului pentru
asigurarea unei manifestări de voinţă reale şi în deplină concordanţă cu
interesele legitime ale celor implicaţi, în care scop s-a prevăzut, în cadrul
alin. 3 din articolul menţionat, că „pentru persoanele lipsite de capacitate de
exerciţiu împăcarea se face numai de reprezentanţii lor legali", iar „cei
cu capacitate de exerciţiu restrânsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor
prevăzute de lege".
De aceea, în raport cu această preocupare a
legiuitorului de a se înlătura orice posibilitate de neînţelegere de către
părţi a semnificaţiei şi consecinţelor actului comun al împăcării, se impune să
fie respectate cu stricteţe şi dispoziţiile cu caracter procedural menite să
garanteze asigurarea apărării şi a unei contradictorialităţi reale în timpul
desfăşurării procesului.
In acest context, ţinându-se seama de dispoziţiile art.
171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, prin care sunt reglementate
cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie, precum şi de prevederile
alin. 4, 41, 5 şi 6
ale aceluiaşi articol, referitoare la modul cum trebuie să se procedeze atunci
când asistenţa juridică este obligatorie, apare neîndoielnică îndeplinirea
cerinţei privind prezenţa apărătorului ales sau desemnat din oficiu, ori de
câte ori survine împăcarea părţilor în cazul infracţiunilor pentru care punerea
în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri
prealabile de către persoana vătămată şi asistenţa juridică este obligatorie.
Ca urmare, în astfel de situaţii, instanţa sesizată cu
judecarea infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este
condiţionată de introducerea plângerii prealabile de către persoana vătămată,
iar asistenţa juridică este obligatorie potrivit art. 171 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură penală nu poate dispune încetarea procesului penal ca efect
al împăcării părţilor decât dacă împăcarea a intervenit în prezenţa
apărătorului ales sau a apărătorului desemnat din oficiu.
A considera altfel ar însemna să fie încălcate
dispoziţiile cu caracter obligatoriu relative la asistarea inculpatului de
către apărător, ceea ce ar atrage, potrivit art. 197 alin. 3 din Codul de
procedură penală, nulitatea necondiţionată a hotărârii.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, precum şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii, în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In interpretarea dispoziţiilor art. 132 din Codul penal
stabilesc:
In cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare
a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile de
către persoana vătămată şi asistenţa juridică este obligatorie potrivit art.
171 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, instanţa dispune încetarea
procesului penal ca urmare a împăcării părţilor numai în prezenţa apărătorului
ales sau a apărătorului din oficiu.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 septembrie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei