DECIZIE   Nr. 34 din  6 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si a dispozitiilor art. 71, art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 193 din 18 aprilie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Nicolae Popa       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Gabriela Ghita     - procuror
    Cristina Radu      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 si a dispozitiilor art. 71, art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999, exceptie ridicata de Emilian Ioan Imbru in Dosarul nr. 1.908/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal se prezinta consilier juridic Carmen Puiu pentru Ministerul Sanatatii, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Consilierul juridic al Ministerului Sanatatii solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, sustinand ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, precum si ale art. 71, art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 sunt constitutionale in ceea ce priveste procedura reglementarii prin ordonante de urgenta in domenii ce apartin legii organice. Se mai arata ca hotararile pronuntate de instantele judecatoresti in materia litigiilor de munca continua sa fie supuse caii de atac a apelului pana ce vor fi infiintate in cadrul instantelor complete de judecata specializate in solutionarea conflictelor de munca si a litigiilor de munca.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei, deoarece, pe de o parte, dispozitiile legale criticate nu contravin art. 114 din Constitutie, iar pe de alta parte, conform practicii jurisdictionale in materie a Curtii Constitutionale, accesul liber la justitie nu inseamna asigurarea acestuia la toate structurile judecatoresti.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 25 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.908/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, exceptie ridicata de Ioan Emilian Imbru.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 sunt neconstitutionale, intrucat legiferarea prin ordonanta de urgenta in domeniul legii organice contravine dispozitiilor art. 114 din Constitutie. Se mai arata ca dispozitiile art. 71, art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca sunt, de asemenea, neconstitutionale in raport cu art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (1) si (2), art. 21 si art. 24 alin. (1) din Constitutie, ca urmare a suprimarii caii de atac a apelului in materia solutionarii conflictelor si litigiilor de munca.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, considera intemeiata exceptia de neconstitutionalitate, avand in vedere faptul ca legea de organizare judecatoreasca este o lege organica.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat interdictia reglementarii prin ordonanta a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabila ordonantelor de urgenta ale Guvernului. Cu privire la calea de atac a apelului se arata, pe de o parte, ca mentinerea acesteia pentru litigiile anterioare intrarii in vigoare a legii noi nu incalca principiul neretroactivitatii legii, iar pe de alta parte, ca suprimarea acesteia prin noua reglementare a fost decisa de legiuitor din motive de celeritate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, iar aptitudinea ordonantelor de urgenta de a "modifica legi organice sau de a reglementa aspecte ce tin de obiectul legilor organice ar trebui solutionata pe cale parlamentara".
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Prin Incheierea din 25 mai 2000 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Din examinarea comparativa a notelor scrise ale autorului exceptiei si a continutului incheierii de sesizare Curtea constata ca in realitate obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie atat dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, cat si dispozitiile art. 71, art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca. Acestea din urma au urmatoarea redactare:
    Art. 71
    "Instantele judecatoresti competente sa judece cereri referitoare la solutionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.";
    Art. 79
    "(1) Hotararile instantei de fond sunt definitive.
    (2) Hotararile motivate ale instantei de fond se redacteaza si se comunica partilor in termen de cel mult 15 zile de la pronuntare.";
    Art. 80
    "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii pronuntate de instanta de fond."
    Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei sunt urmatoarele:
    Art. 15 alin. (2)
    "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat.";
    Art. 72 alin. (1)
    "Parlamentul adopta legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.";
    Art. 107 alin. (3)
    "Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta.";
    Art. 114
    "(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
    (2) Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite ordonante.
    (3) Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei.
    (4) In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu.
    (5) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege in care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat potrivit alineatului (3)."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor invocate, Curtea constata ca in realitate autorul exceptiei critica, in principal, procedeul legiferarii prin ordonante de urgenta, apreciind ca acestea nu ar putea fi emise in domenii apartinand legilor organice, si, in subsidiar, suprimarea caii de atac a apelului in materia litigiilor de munca.
    Curtea retine ca emiterea de ordonante de catre Guvern este limitata la domenii care nu fac obiectul legii organice numai in ceea ce priveste ordonantele emise in temeiul unei legi speciale de abilitare. Aceasta limitare nu priveste si ordonantele de urgenta, pe care Guvernul le poate emite in mod exceptional. Intrucat emiterea acestora nu este conditionata sau limitata de existenta vreunei legi de abilitare, acestea pot fi emise in orice domeniu - inclusiv in domeniul legilor organice -, cu conditia indeplinirii unor situatii exceptionale. Prin urmare, emiterea unei ordonante de urgenta de modificare a legii pentru organizarea judecatoreasca nu incalca dispozitiile constitutionale referitoare la legiferare si delegare legislativa.
    In acest sens este si jurisprudenta Curtii Constitutionale (de exemplu, Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000).
    Curtea nu poate retine, ca fiind intemeiate, nici sustinerile autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile legale criticate ingradesc accesul liber la justitie. Aceasta deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, legiuitorului ii apartine prerogativa de a stabili competenta si procedura de judecata. In acest sens, in practica judiciara a Curtii Constitutionale s-a decis in mod constant ca "accesul liber la justitie nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de catre legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite" (Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998).
    Aceste solutii sunt, de altfel, in concordanta cu prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si cu cele ale pactelor si tratatelor privitoare la drepturile omului, la care Romania este parte, intrucat nici unul dintre aceste acte internationale nu instituie, in materie civila, principiul dublului grad de jurisdictie. Este adevarat ca, de exemplu, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnata penal, dar pe de alta parte, nu exista obligativitatea extinderii acestui principiu si in materie civila.
    Curtea constata, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate nu contravin nici art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece, potrivit art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999, cauzele in care a fost declarat apel vor fi judecate potrivit normelor legii vechi de catre instantele legal sesizate, iar cauzele aflate pe rolul judecatoriilor si cele pentru care s-a declarat recurs vor fi solutionate de completele care judeca conflictele de munca si litigiile de munca, imediat dupa infiintarea acestora.
    In acest sens este, de altfel, si jurisprudenta Curtii Constitutionale asupra dispozitiilor legale criticate (de exemplu, Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, precum si Decizia nr. 257 din 5 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000). Solutiile mentionate sunt aplicabile si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste solutia de respingere a exceptiei in raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constitutie si cu unanimitate de voturi sub celelalte aspecte,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si a dispozitiilor art. 71, art. 79 si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Emilian Ioan Imbru in Dosarul nr. 1.908/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 februarie 2001.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu