Decizia Nr.339 din 10.04.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Lazăr în Dosarul nr. 10.618/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.195D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepţiei, prin critica sa, diferenţiază legile organice de cele speciale, creând, astfel, o nouă categorie de legi ce pot fi adoptate de Parlament, pe lângă cele prevăzute la art. 73 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa penală nr. 2.077 din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 10.618/55/2010, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Lazăr într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva ordonanţei prim-procurorului prin care a fost respinsă plângerea petentului împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, respectiv a celei de avocat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 281 din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1), întrucât acesta din urmă prevede în mod exhaustiv categoriile de legi pe care Parlamentul le poate adopta, fără ca printre ele să se regăsească şi categoria legilor speciale, la care textul criticat face trimitere. Se arată, prin urmare, că autoritatea legislativă nu poate emite o lege specială cu privire la exercitarea fără drept a unei profesii, respectiv a celei de avocat, cu atât mai mult cu cât, potrivit prevederilor art. 115 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul adoptă legi speciale doar pentru a abilita Guvernul să emită ordonanţe, în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Se susţine, astfel, că legea specială invocată la art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate şi că art. 73 alin. (1) are în vedere un alt criteriu de clasificare a legilor decât cel care stă la baza împărţirii lor în legi generale şi legi speciale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 382 din 13 aprilie 2010, nr. 1.198 din 24 septembrie 2009 şi nr. 382 din 19 martie 2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 281 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.“Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (1) referitor la categorii de legi şi ale art. 115 alin. (1) cu privire la delegarea legislativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 281 din Codul penal prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale prin numeroase decizii, cum sunt Decizia nr. 1.588 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, Decizia nr. 1.293 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, şi Decizia nr. 382 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 12 mai 2010, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiată excepţia invocată şi a reţinut că atât în Codul penal anterior, cât şi în diferite legi speciale au fost prevăzute dispoziţii incriminatoare pentru nerespectarea normelor privitoare la exercitarea meseriilor sau a altor ocupaţii. În vederea sistematizării legislaţiei s-a creat o singură incriminare-cadru la care să se poată face trimitere prin legi speciale, legi care au fost adoptate atât înainte de anul 1989, cât şi ulterior. În prezent sunt în vigoare mai multe astfel de legi speciale care reglementează desfăşurarea unor profesii, meserii sau a altor activităţi şi prevăd că exercitarea nelegală a acestora constituie infracţiune, potrivit art. 281 din Codul penal. Incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activităţi, pentru care se cere o anumită pregătire şi, în consecinţă, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanţă deosebită, inclusiv viaţa şi integritatea fizică şi psihică ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare şi fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinată, astfel cum s-a mai arătat, de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului. De altfel, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistenţe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Profesia de avocat, ca de altfel şi alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că niciuna dintre prevederile constituţionale şi convenţionale invocate nu este nesocotită prin dispoziţiile de lege criticate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de cele arătate, Curtea reţine că potrivit art. 73 alin. (1) din Constituţie legile pot fi constituţionale, organice şi ordinare, iar clasificarea avută în vedere de autorul excepţiei în legi generale şi legi speciale nu se subsumează criteriului folosit de legiuitorul constituţional în textul anterior referit, respectiv importanţa valorii sociale ocrotite. De altfel, textul criticat face trimitere la o lege specială extrapenală, ce cuprinde dispoziţii de drept penal. Or, având în vedere dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legile extrapenale al căror obiect principal de reglementare vizează domeniul rezervat legilor ordinare sau al celor organice şi care prevăd infracţiuni ce nu sunt cuprinse în partea specială a Codului penal - ceea ce le califică drept speciale în accepţiunea prevederilor art. 281 din Codul penal - se adoptă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituţie, fără ca eventualele prevederi de natura legii ordinare cuprinse în actele normative respective să devină dispoziţii de natura legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, şi Decizia nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 21 decembrie 2009).Prin urmare, din punctul de vedere al dreptului constituţional, nu se conturează o nouă categorie de legi, ci, din contră, reglementarea criticată vizează categoria legilor organice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Gheorghe Lazăr în Dosarul nr. 10.618/55/2010 al Judecătoriei Arad - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa din 10 aprilie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop