Decizia Nr.338 din 10.03.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Gheorghe Gurean în Dosarul nr. 4.207/306/2010 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că textul de lege criticat a fost abrogat prin Legea nr. 255/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.207/306/2010, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Gheorghe Gurean într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii depuse împotriva unei încheieri de carte funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi (6) din Constituţie impun îndeplinirea a două condiţii în ceea ce priveşte despăgubirea cuvenită proprietarului expropriat: să fie prealabilă transferului de proprietate şi să fie dreaptă, ceea ce înseamnă că trebuie stabilită de comun acord cu proprietarul sau prin justiţie, fiind exclusă posibilitatea stabilirii acesteia în mod unilateral de către expropriator. Or, în opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate prevăd posibilitatea de transfer a imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică înainte de stabilirea despăgubirilor pentru lipsirea de proprietate şi, totodată, faptul că despăgubirea poate fi stabilită unilateral de către expropriator, fără acordul titularului dreptului de proprietate privată. Arată că, chiar dacă legea prevede posibilitatea atacării în instanţă a hotărârii de stabilire a despăgubirilor emisă de expropriator, această procedură trebuie finalizată înainte de transferul dreptului de proprietate.Judecătoria Sibiu - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege ce formează obiectul acestora reglementează transferul din proprietatea privată în proprietatea publică a statului doar după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (3).Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004. La data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate aveau următorul cuprins:– Art. 5 alin. (8): „(8) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflaţi în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declaraţia autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii.“;– Art. 15: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, în condiţiile prezentei legi.“Dispoziţiile din Legea fundamentală pe care autorul excepţiei îşi întemeiază critica sunt următoarele: art. 44 alin. (2), care statuează că proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular, art. 44 alin. (3), care prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire şi art. 44 alin. (6), potrivit căruia despăgubirile pentru expropriere se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată expres prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Prevederi asemănătoare celor cuprinse în art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 pot fi găsite la art. 7, art. 8 alin. (2) şi art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010. Redactarea acestora este următoarea: – Art. 7: „După aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligaţia consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziţia proprietarilor de imobile, individualizaţi conform listei proprietarilor, aşa cum rezultă din evidenţele Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, afectaţi de prevederile prezentei legi, precum şi obligaţia afişării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate şi care fac parte din coridorul de expropriere, anterior notificării proprietarilor.“;– Art. 8 alin. (2): „[(1) Notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor, precum şi lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poştă către proprietari. Lista imobilelor se face publică prin afişarea acesteia la sediul consiliului local respectiv şi pe pagina proprie de internet a expropriatorului.]
(2) În termen de 30 de zile lucrătoare de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.“;– Art. 9 alin. (4): „(4) Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.“Totodată, este dedicat un întreg capitol (Capitolul V) problemei acordării despăgubirilor. Din analiza comparativă a textelor legale prezentate, Curtea constată că Legea nr. 255/2010 a instituit o procedură diferită faţă de cea reglementată prin Legea nr. 198/2004, în cursul căreia notificarea intenţiei de expropriere a imobilelor se transmite proprietarilor, dându-li-se posibilitatea ca în interval de 30 de zile să se prezinte la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri, iar expropriatorul are obligaţia consemnării sumelor individuale reprezentând plata despăgubirii la dispoziţia proprietarilor de imobile. În plus, în prezent, transferul dreptului de proprietate operează ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii. Prin urmare, criticile formulate de autorul excepţiei nu mai subzistă în raport cu cadrul legislativ în vigoare, esenţial diferit de cel criticat, astfel că excepţia urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, fiind rămasă fără obiect. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (8) şi art. 15 din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Gheorghe Gurean în Dosarul nr. 4.207/306/2010 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu