DECIZIE   Nr. 337 din 18 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 70 alin. (1) si art. 74 alin. (3) si (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 257 din 1 aprilie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Petre Ninosu                           -judecător

Ion Predescu                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan           -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Marinela Mincă                       - procuror

Afrodita Laura Tutunaru         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) şi ale art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 7.098/55/2007 al Judecătoriei Arad.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 ca inadmisibilă şi ca neîntemeiată pentru art. 74 alin. (3) şi (7) din aceeaşi lege.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.098/55/2007, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) şi art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu în dosarul de mai sus având'ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.

Astfel, art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 este neconstituţional, deoarece nu face în niciun fel referire la abaterile disciplinare comise în exteriorul penitenciarului, cum ar fi cazul unei fapte săvârşite în incinta unui tribunal.

Articolul 74 alin. (3) şi (7) este neconstituţional, întrucât judecătorul delegat nu ascultă martorii propuşi de condamnat, care este astfel lipsit de dreptul la apărare şi nu beneficiază de un proces echitabil de vreme ce sancţiunea aplicată nu este suspendată în momentul introducerii plângerii ori a contestaţiei.

Judecătoria Arad opinează că nu pot fi primite criticile referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006, deoarece autorul excepţiei nu a invocat niciun temei constituţional în susţinerea acesteia.

De asemenea, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din aceeaşi lege este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

In sfârşit, cu privire la critica art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, instanţa de judecată opinează că este fondată, deoarece în fapt soluţionarea contestaţiilor are loc la nivelul judecătoriilor după expirarea executării sancţiunilor aplicate persoanelor condamnate. In eventualitatea admiterii contestaţiei persoanei condamnate şi anulării hotărârii comisiei de disciplină de către instanţa de judecată, sancţiunea aplicată acestuia (suspendarea dreptului la activităţi sportive pentru maximum o lună, suspendarea dreptului de a presta o muncă pentru maximum o lună, suspendarea dreptului de a primi şi cumpăra bunuri pentru maximum două luni, suspendarea dreptului de a primi vizite pentru cel mult 3 luni) este în fapt executată şi nu există o posibilitate reală de reparare în natură a unui eventual prejudiciu cauzat persoanelor condamnate. Aşa fiind, instanţa de judecată consideră că dreptul persoanelor condamnate dea se adresa judecătorului pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei sancţiunilor disciplinare aplicate împotriva lor dobândeşte un caracter pur formal, lipsit de efecte practice. In acest fel, dreptul persoanelor condamnate de a beneficia de judecarea în mod echitabil de către o instanţă asupra pretinselor încălcări ale drepturilor sale, drept impus'de dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este încălcat.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la caracterul definitiv al hotărârii'de sancţionare asigură posibilitatea tuturor părţilor de a formula apărări, de a propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează procesul echitabil şi liberul acces ia justiţie, în deplină concordanţă cu art. 21 din Constituţie.

Mai mult, dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, sens în care legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procesuale, fară ca astfel de reguli să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. In acest sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia Pilla contra Italiei din 23 septembrie 2004, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce priveşte executarea unei pedepse.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 70 alin. (1) cu denumirea marginală Abateri disciplinare şi ale art. 74 alin. (3) şi (7) cu denumirea marginală Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul conţinut:

- art. 70 alin. (1): „Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) prezenţa în zone interzise sau la ore nepermise în anumite zone din penitenciar ori nerespectarea orei de revenire în penitenciar;

b)  tulburarea în orice mod a programului de muncă, a programelor socioeducative care se derulează în penitenciar;

c) procurarea sau deţinerea de bani, bunuri ori de alte valori, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;

d) comunicarea cu exteriorul prin mijloace de comunicare la distanţă, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;

e)  utilizarea în alte condiţii decât cele prevăzute de lege a bunurilor puse la dispoziţie de administraţia penitenciarului;

f)  nerespectarea oricărei obligaţii care revine persoanei condamnate la executarea unei pedepse privative de libertate, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ale regulamentului de aplicare a acesteia, ale ordinelor emise în baza legii şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului, după punerea acestora la dispoziţie potrivit art. 43, dacă aceasta creează un pericol real pentru siguranţa sau ordinea în penitenciar.";

-  art. 74 alin. (3) şi (7): „(3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

(7) Plângerea formulată conform alin. (1) şi contestaţia introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancţiunilor disciplinare, cu excepţia celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f)."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus-menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006, Curtea constată că autorul nu a invocat niciun temei constituţional căruia să-i contravină textele legale criticate. Or, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate ".In caz contrar, Curtea s-ar substitui autorului excepţiei, poziţie care i-ar permite posibilitatea de a se autosesiza. De asemenea, critica din perspectiva unei omisiuni legislative nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1.  Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 70 alin. (1) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul' procesului penal, excepţie ridicată de Gheorghe Stancu în Dosarul nr. 7.098/55/2007 al Judecătoriei Arad.

2.  Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 alin. (3) şi (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor'dispuse de organele judiciare în cufsul procesului penal', excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţata în şedinţa publică din data de 18 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru