DECIZIE Nr.
333 din 18 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 335 din 30 aprilie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Gigi Niţu în Dosarul nr. 70/59/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
asistat de apărătorul ales Alexandru Pantea, lipsă fiind celelalte părţi, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei, prin apărător, solicită admiterea
acesteia, pentru argumentele invocate în faţa Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 70/59/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Gigi Niţu cu ocazia soluţionării
recursurilor formulate împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel
Timişoara - Secţia penală, în condiţiile în care autorul excepţiei, invocând
existenţa unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, a solicitat
continuarea procesului penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art.' 13 din Codul de 'procedură penală
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129 privind folosirea căilor de
atac, întrucât nu prevede reluarea judecăţii la instanţa de fond în situaţia în
care existenţa cauzei de înlăturare a răspunderii penale este invocată ca motiv
de recurs, iar inculpatul solicită continuarea procesului penal. Consideră că,
astfel, inculpatul este privat de calea de atac împotriva hotărârii ce urmează
a fi pronunţată de instanţa de recurs.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că, în acofd cu prevederile art. 129 din Constituţie,
inculpatul a avut posibilitatea, pe care a şi folosit-o de altfel, să exercite
căile de atac prevăzute de lege impotriva hotărârilor pronunţate de instanţa de
fond şi de cea de apel. Apreciază că cererea de continuare a procesului penal,
cu toate că a survenit cauza de înlăturare a răspunderii penale, atribuie
instanţei de recurs aptitudinea funcţională de a examina legalitatea şi
temeinicia hotărârilor pronunţate în apel şi la fond, în raport de cazurile de
casare prevăzute de art. 3859 din Codul de procedură penală. Faţă de conţinutul dispoziţiilor
art. 13 din Codul de procedură penală, numai dacă nu se constată existenţa
vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 10 alin. 1 lit. a)-e) din Codul de
procedură penală, instanţa de recurs va pronunţa încetarea procesului penal.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat
fiind în deplina concordanţă cu prevederile constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.
Arată că prevederile de lege criticate constituie norme de procedură, care,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt de competenţa exclusivă a
legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit prevederilor
art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care
a fost sesizata.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură penală, având denumirea
marginală „Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau de retragere a
plângerii prealabile ori de existenţă a unei cauze de nepedepsire", astfel cum a fost modificată această denumire prin Legea nr.
281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1
iulie 2003. Prin aceeaşi lege au primit un nou cuprins şi dispoziţiile art. 13
alin. 1 din Codul de procedură penală, în timp ce prevederile ultimului alineat
al textului de lege criticat au fost modificate prin Legea nr. 356/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august
2006, astfel că dispoziţiile art. 13 din Codul de procedură penală au următorul
cuprins:
„Art. 13. - In caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii
prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, învinuitul
sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
Dacă se constată vreunul din cazurile prevăzute în
art. 10 lit. a)-e),
procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă
achitarea.
Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile
prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia
cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată pronunţă
încetarea procesului penal."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 129
privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece critica se referă la omisiunea
reglementării posibilităţii ca judecarea cauzei să se reia la instanţa de fond
în situaţia în care inculpatul solicită continuarea
procesului penal ajuns în faza de recurs.
Or, controlul de constituţionalitate nu poate privi
omisiuni de reglementare, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului."
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Gigi Niţu în Dosarul nr. 70/59/2007 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 18 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică