Decizia Nr.326 din 30.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, art. 1 alin. (3), art. 3 pct. 7, art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 449 din 23 iunie 2015

Daniel Marius Morar	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3) raportat la art. 3 pct. 7, art. 4 teza a doua, art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 24 alin. (2), (3) şi (4) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cosmina-Alexandra Olariu Nolan, Ioan-Alexandru Olariu şi Maria Ioana Darie (fostă Cirdei) în Dosarul nr. 9.062/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.230D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. La dosar, părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au transmis note scrise cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că noua modalitate de despăgubire, în care compensaţia este doar parţială, nu conduce la o privare nelegitimă de proprietate. Arată că art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 conferă eficienţă celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. În ce priveşte art. 3 pct.7 din Legea nr. 165/2013, observă că acesta conţine definiţii care nu au legătură cu soluţionarea cauzei, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a acestor prevederi de lege. Arată, totodată, că diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor nu reprezintă o discriminare, stabilirea modalităţii prin care aceasta se realizează fiind opţiunea legiuitorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 7.815 din 23 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 9.062/2/2011*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3) raportate la cele ale art. 3 pct.7, art. 4 teza a doua, art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 24 alin. (2), (3) şi (4) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cosmina-Alexandra Olariu Nolan, Ioan-Alexandru Olariu şi Maria Ioana Darie (fostă Cirdei) într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs promovat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentinţe civile prin care recurenta-pârâtă a fost obligată să procedeze, într-un anumit termen, la analiza raportului de evaluare a unui teren solicitat în baza Legii nr. 10/2001 şi să emită în favoarea reclamanţilor decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru acesta, în condiţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile în cazul aplicării dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 asupra cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data apariţiei acestui act normativ. În opinia acestora, noile dispoziţii de lege afectează şi dreptul de proprietate privată, întrucât, prin aplicarea art. 1 alin. (3), art. 3 pct. 7 şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, singura măsură reparatorie pe care o pot obţine cesionarii de drepturi este compensarea prin puncte şi plafonarea acordării de despăgubiri la valoarea proprietăţilor imobiliare stabilite la nivelul grilei notariale corespunzătoare anului 2013, în limita a 15% din valoarea astfel calculată a bunului, pentru restul de 85% statul rămânând proprietar printr-o nouă preluare abuzivă. Inechitatea creată este evidentă prin comparaţie cu modalitatea prevăzută de legile anterioare pentru acordarea despăgubirilor în situaţii similare, respectiv cuantumul integral, neplafonat, calculat la valoarea de piaţă a imobilului. Mai mult, legea nouă nu prevede nicio posibilitate de indexare a valorii imobilului în conformitate cu fluctuaţia preţurilor pieţei imobiliare, iar pentru valorificarea dreptului de proprietate, titularii punctelor trebuie să participe la licitaţiile de scoatere la vânzare a unor bunuri aflate în domeniul public sau privat al statului, cu toate că Regulamentul de organizare a acestor licitaţii se va adopta abia după data de 1 iulie 2015. Discriminarea creată are la bază un element pur aleatoriu, şi anume celeritatea procedurilor administrative şi/sau judiciare derulate în fiecare caz de reparaţie, consecinţa constând în tratamentul juridic diferit, înainte şi după apariţia Legii nr. 165/2013, aplicat aceleiaşi categorii de persoane. De asemenea, dispoziţiile art. 4, art. 16 şi ale art. 21 alin. (6) şi (7) din legea menţionată operează o altă discriminare şi afectează dreptul de proprietate al persoanelor cărora deja le-a fost întocmit raportul de evaluare, în mod legal, sub imperiul legii aplicabile la momentul efectuării lui şi care ar trebui să se supună unei noi evaluări, prin aplicarea grilei notariale, fără ca Legea nr. 165/2013 să indice în mod expres prerogativa sau obligaţia reevaluării în atare situaţii. Autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care include în sfera noţiunii de „bun“ şi „interesul patrimonial“ reprezentat de deciziile administrative necontestate prin care li se recunoaşte părţilor interesate dreptul la o despăgubire, chiar fără a-i stabili suma, dacă acest drept este suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert, nerevocabil şi exigibil (hotărârile din 19 octombrie 2006, 9 decembrie 2008 şi 8 iunie 2010 şi cauzele Matache şi alţii împotriva României, Viaşu împotriva României şi, respectiv, Matieş împotriva României). Totodată, susţin că respectarea justului echilibru, impus de art. 1 din Primul Protocol la Convenţie, presupune acordarea de despăgubiri în mod integral, la valoarea de piaţă a imobilului.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că doar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013 este întemeiată, având în vedere că vechile dispoziţii legale care reglementau condiţiile de emitere a titlului de despăgubire la data încheierii convenţiilor de cesiune a drepturilor rezultate din procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv, la data formulării acţiunii în justiţie şi soluţionării cauzei în fond, nu făceau distincţiile prevăzute de art. 24 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 165/2013, cu repercusiuni asupra punctajului acordat prin decizia de compensare. S-ar modifica, aşadar, cu titlu retroactiv, însuşi conţinutul dreptului subiectiv cedat, ceea ce ar modifica efectele juridice ale unor contracte încheiate sub imperiul legii vechi, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) raportat la art. 3 pct.7, art. 4 teza a doua, art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 24 alin. (2), (3) şi (4) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Din motivarea scrisă a excepţiei, rezultă însă că, în realitate, obiect al excepţiei îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) şi (3), art. 3 pct.7, art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013. În privinţa dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că acestea sunt criticate în redactarea anterioară modificării acestora prin art. I pct. 1 din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 1 alin. (2) şi (3): „(2) În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.
(3) În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4).“;

– Art. 3 pct. 7: „În înţelesul prezentei legi, expresiile şi termenii de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) 7. grila notarială - ghidurile privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condiţiile impuse de art. 77¹ alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.“; – Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 16: „Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).“;

– Art. 21 alin. (6) şi (7): „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).“;

– Art. 24 alin. (2)-(4): „(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6). (3) Numărul de puncte acordat în condiţiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).“;

– Art. 50 lit. b): „La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...] b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.“12. În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 care garantează dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil şi art. 44 privitor la dreptul de proprietate privată. Totodată, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, se invocă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care statuează cu privire la dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil şi art. 14 din aceeaşi convenţie, referitor la interzicerea discriminării. De asemenea, sunt indicate şi prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia menţionată privind protecţia proprietăţii şi de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie referitor la interzicerea generală a discriminării.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-un recurs promovat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinţei judecătoreşti prin care a fost admisă, în parte, acţiunea reclamanţilor, instanţa de judecată obligând pârâta-recurentă să analizeze raportul de evaluare deja întocmit şi să emită titlul de despăgubire aferent respectivului dosar de despăgubire. Prin decizia care constituie şi actul de sesizare a Curţii Constituţionale, sentinţa atacată a fost modificată în sensul obligării Comisiei la verificarea existenţei dreptului persoanelor care se consideră îndreptăţite la măsuri reparatorii, la evaluarea despăgubirilor cuvenite - dacă se va face dovada dreptului - şi la emiterea deciziei de compensare. 14. Analizând situaţia specifică litigiului, Curtea observă că în cauză a fost întocmit raportul de evaluare sub imperiul legislaţiei anterioare în materie (Legea nr. 247/2005), însă procedura administrativă de soluţionare a dosarului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a fost finalizată în temeiul aceleiaşi legi. Refuzul nejustificat de soluţionare a dosarului a constituit motivul acţiunii judecătoreşti, instanţa legal învestită pronunţând o hotărâre nedefinitivă prin care obliga pârâta Comisia Centrală la analiza raportului de evaluare, iar nu la aprobarea lui, aşa cum au solicitat reclamanţii, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate.15. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), Curtea observă că autorii acesteia critică soluţia legislativă prevăzută iniţial de către textul de lege menţionat, potrivit căreia compensarea prin puncte este singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă pentru situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă. La data invocării excepţiei, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 erau modificate prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 368/2013, stabilind că, pe lângă compensarea prin puncte, este posibilă compensarea prin bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În speţă nu este, însă, incident textul de lege menţionat, întrucât, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, reiese că acestea nu au fost aplicate în litigiu în forma supusă controlului de constituţionalitate şi, deci, nu au produs efecte juridice. Prin urmare, în condiţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în forma iniţială, din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.16. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat, din perspectiva unor critici similare celor formulate în cauza de faţă, respingând-o, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele care au dobândit în temeiul unor contracte cu titlu oneros drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte, se încadrează în aceeaşi categorie a persoanelor îndreptăţite la obţinerea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013, dar acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a celor convenţionale referitoare la interzicerea discriminării. În acest context, Curtea a reţinut că opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte, a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât măsurile de preluare abuzivă nu s-au răsfrânt, direct sau indirect, asupra acestora din urmă.17. Mai mult, având în vedere că legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 18. Totodată, Curtea a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate al cesionarului. Ţinând cont de jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituţională a constatat că împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum şi faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, nu echivalează cu o expropriere, această reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. Mai mult, în acest caz, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului. 19. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la art. 3 pct. 7 din Legea nr. 165/2013 care cuprinde definiţia grilei notariale, Curtea constată că este inadmisibilă, urmând să fie respinsă ca atare, fiind lipsită de legătură cu cauza. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, observând că textul de lege criticat defineşte grilele notariale ca fiind ghidurile privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condiţiile impuse de art. 77¹ alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Cu acel prilej, Curtea a constatat că, deşi această noţiune este des utilizată în cuprinsul Legii nr. 165/2013, în special prin raportarea la art. 21 alin. (6) din lege, de asemenea criticat, totuşi, nu poate fi evidenţiată relevanţa în soluţionarea cauzei a criticii unei definiţii legale.20. În privinţa dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, care vizează modalitatea de soluţionare prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte a cererilor de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură, aplicarea grilei notariale la calcularea contravalorii bunurilor imobile revendicate, respectiv abrogarea, de la data intrării în vigoare a legii, a oricăror dispoziţii referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 19 iulie 2014, sau Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2015, mai sus citată, Curtea a reţinut, în esenţă, că textele menţionate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, Curtea Constituţională a observat că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate.21. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora „Numărul de puncte se stabileşte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6)“, Curtea observă că acestea sunt criticate, la fel ca şi art. 21 alin. (6) din aceeaşi lege, din perspectiva încălcării principiului egalităţii, considerându-se că, odată efectuat un raport de evaluare sub imperiul legii vechi, aceste dispoziţii nu pot constitui temei pentru înlăturarea vechilor rapoarte de evaluare şi efectuarea unei reevaluări conform grilei notariale şi compensarea prin puncte.22. Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute, având în vedere că aplicarea regulii tempus regit actum asupra situaţiilor juridice în curs de constituire – aşa cum se prezintă un dosar de despăgubire al cărui raport de evaluare nu a fost aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 - nu poate fi considerată ca factor generator al unei discriminări între diferite persoane destinatare ale unor acte normative distincte dacă, prin jocul unor prevederi legale, acestea pot ajunge în situaţii care, apreciate subiectiv prin prisma propriilor lor interese, apar ca defavorabile (a se vedea în acelaşi sens Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996).23. În plus, Curtea reţine că dispoziţiile art. 21 alin. (7) din Legea nr. 165/2013 nu fac altceva decât să consacre o regulă logică de calcul al despăgubirilor cuvenite sub formă de puncte, în sensul că, la stabilirea numărului de puncte, se va ţine cont de despăgubirile anterior încasate pentru imobilul în cauză. Astfel, dacă persoana îndreptăţită a încasat, în trecut, în contul aceluiaşi imobil, anumite despăgubiri, atunci valoarea actualizată a acestora se va scădea din valoarea imobilului evaluat potrivit textului de lege criticat. Această regulă consacră o modalitate echitabilă de despăgubire, din moment ce se raportează la valoarea actualizată a despăgubirilor deja încasate, dar şi la sistemul grilei notariale, aplicabil tuturor persoanelor destinatare ale Legii nr. 165/2013, şi evită, în acelaşi timp, îmbogăţirea fără justă cauză atât a destinatarului normei, pe de o parte, cât şi a statului, pe de altă parte. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în forma anterioară modificării prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, şi ale art. 3 pct. 7 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Cosmina-Alexandra Olariu Nolan, Ioan-Alexandru Olariu şi Maria Ioana Darie (fostă Cirdei) în Dosarul nr. 9.062/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3), art. 16, art. 21 alin. (6) şi (7), art. 24 alin. (2)-(4) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015. PREŞEDINTE, DANIEL MARIUS MORAR Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu