DECIZIE Nr.
324 din 13 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004
privind protectia si promovarea drepturilor copilului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 17 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de
Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 6
Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă
autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat Liliana Poenaru, cu delegaţie
la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele
scrise anexate la încheierea de sesizare a Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât
cauza în care excepţia a fost ridicată are ca obiect o cerere pentru plata
pensiei de întreţinere, iar prevederile criticate fac referire la „protecţia
specială" ce se acordă, la cerere, tânărului, care îşi continuă studiile
într-o formă de învăţământ de zi, pe toată durata continuării studiilor, dar
fără a se depăşi vârsta de 26 de ani, aşa încât acestea nu au legătură cu
soluţionarea cauzei deduse judecăţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30
octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.780/300/2007, Judecătoria
Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea
nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Excepţia
a fost ridicată de Dragoş Gheorghiu într-o cauză având ca obiect o cerere
pentru plata pensiei de întreţinere.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că toate actele normative
comunitare în materia întreţinerii se referă la minori, apreciind faptul că,
indiferent la ce sistem legislativ s-ar face raportare, acordarea întreţinerii
de către părinţi se realizează strict pe perioada minoratului. După ce copilul
devine major, întreţinerea lui nu mai reprezintă o obligaţie a părintelui, ci o
facultate. Arată că părintele nu mai poate fi obligat să asigure întreţinerea
tânărului cât timp acesta desfăşoară o activitate instructivă, deoarece tânărul
are capacitate de muncă pentru a-şi câştiga singur existenţa, iar desăvârşirea
studiilor nu este obligatorie, rămânând la latitudinea acestuia. Precizează
faptul că legiuitorul a încadrat art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 la
cap. III „Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de
ocrotirea părinţilor săi", acest capitol referindu-se la minori, şi nu la
majori.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
de vreme ce este chiar o modalitate prin care legiuitorul a dezvoltat principii
constituţionale. Astfel, textul de lege criticat reprezintă una din formele
prin care statul a optat să asigure respectarea dreptului la învăţătură,
prevăzut de art. 32 din Constituţie, precum şi respectarea dreptului la un
nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 din Legea fundamentală.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 sunt constituţionale,
nefiind contrare dispoziţiilor art. 21, 124 şi 148 din Constituţie, iar art. 1
şi 154 nu au incidenţă în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, având
următorul conţinut: „La cererea tânărului,
exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă
studiile într-o formă de învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în
condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi
vârsta de 26 de ani".
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privitoare la statul român, art. 21
alin. (3) relative la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 privind înfăptuirea
justiţiei, art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană şi ale art.
154 alin. (1) şi (2) relative la conflictul temporal de legi. Totodată, autorul
susţine că textul de lege criticat încalcă şi art. 6 paragraful 1 privind
dreptul la un proces echitabil, art. 8 relativ la respectarea vieţii private şi
de familie, art. 13 - dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind
interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. Critica de neconstituţionalitate a art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 se
face şi prin raportare la art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 51 alin. (1) şi (3)
din aceeaşi lege, precum şi la art. 86, 93 şi 94 din Codul familiei, la art.
12, 15, 20, 30, 34 şi 35 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea
raporturilor de drept internaţional privat.
Analizând excepţia, Curtea observă că art. 51 alin. (2)
din Legea nr. 272/2004 prevede faptul că protecţia specială se acordă la
cererea tânărului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, dacă îşi
continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi, pe toată durata continuării
acestora, fără a se depăşi vârsta de 26 de ani. Curtea reţine că dispoziţiile
legale criticate se integrează în spiritul dispoziţiilor constituţionale ale
art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi prevederilor Convenţiei
Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată de
România prin Legea nr. 18/1990 şi a celorlalte acte internaţionale în materie
la care România este parte.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 1 alin (3) şi (5), art. 21 alin. (3), art.
124, 148 şi 154 alin. (1) şi
(2), Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză.
Cât priveşte critica art. 51 alin. (2) din Legea nr.
272/2004 prin raportare la art. 6 paragraful 1, art. 8, 13 şi 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea
observă că autorul excepţiei se limitează la a enumera textele menţionate,
considerate a fi încălcate, fără a preciza, în concret, motivele pe care se
întemeiază contrarietatea cu acestea. Or, Curtea Constituţională nu se poate
substitui autorului excepţiei în formularea unor motive de
neconstituţionalitate.
Curtea constată, de asemenea, că pretinsa
neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004
este dedusă, de către autorul excepţiei, atât din raportarea acestora la art. 4
alin. (1) lit. a) şi art. 51 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege şi la art. 86,
93 şi 94 din Codul familiei, la art. 12, 15, 20, 30, 34 şi 35 din Legea nr.
105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Curtea Constituţională, în exercitarea controlului, nu examinează dispoziţiile
de lege criticate decât prin raportare la principiile şi drepturile
fundamentale cuprinse în normele constituţionale şi convenţionale sau alte
instrumente juridice la care România este parte, şi nu prin raportare la
prevederi sau acte normative din legislaţia internă. Prin urmare, Curtea
constată că, sub acest aspect, criticile de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dragoş Gheorghiu în
Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu