DECIZIE Nr.
323 din 29 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 27 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anton Chelaru Gică în Dosarul
nr. 39.342/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13
martie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având
nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 29
martie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din
Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Anton Chelaru Gică cu prilejul soluţionării cauzei penale având ca
obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe dispoziţiile
ce sunt supuse controlului de constituţionalitate.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul
persoanei la viaţă, la integritatea fizică şi mentală, precum şi dreptul la
ocrotirea sănătăţii, întrucât lasă libertatea instanţei de judecată de a
aprecia dacă executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi
amânată, în funcţie de pericolul concret pe care îl implică această măsură,
chiar şi în situaţia în care s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de
o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că textul de lege criticat conţine 6 contradicţie în termeni, întrucât este greu de închipuit
că o persoană care suferă de o boală atât de gravă încât aceasta face
imposibilă executarea pedepsei ar putea prezenta un pericol concret pentru
ordinea publică. Astfel, condiţionarea amânării executării pedepsei de
aprecierea instanţei cum că persoana condamnată nu prezintă un asemenea pericol
este contrară prevederilor art. 22 şi art. 34 din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece condamnatul
beneficiază de asistenţă medicală nu numai în reţeaua sanitară a
penitenciarelor, ci şi în unităţile Ministerului Sănătăţii Publice. In acest
sens, arată că Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006, reglementează în art.
23-37 „Dreptul la asistenţă medicală", iar
în art. 27 alin. (1) se arată că serviciile medicale
spitaliceşti se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi
în alte unităţi sanitare de profil, aflate în relaţii cu casa de asigurări
sociale de sănătate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece necesitatea
aprecierii de instanţă pentru fiecare situaţie în parte dacă lăsarea în
libertate a condamnatului prezintă sau nu pericol concret pentru ordinea
publică „întăreşte aspectul privitor la independenţa judecătorilor, care se
supun numai legii".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de
procedură penală, aşa cum au fost modificate prin art. I
pct. 22 din Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr.
60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum
şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 764 din 7
septembrie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „Executarea pedepsei închisorii
sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:
a) când se constată pe baza unei expertize
medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă
executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea
în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale
criticate contravin drepturilor fundamentale consacrate şi garantate de
Constituţie la art. 22, referitor la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică
şi psihică, şi la art. 34, privind dreptul la ocrotirea sănătăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit.
a) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât
lasă posibilitatea judecătorului de a aprecia asupra oportunităţii amânării
executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, chiar şi în acele
situaţii când s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale că cel
condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei,
încălcându-se astfel drepturile fundamentale care cer protejarea sănătăţii şi
integrităţii fizice a persoanei.
Faţă de aceste susţineri Curtea reţine că textul de
lege criticat reprezintă o concretizare a principiului consacrat de art. 124
alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Judecătorii sunt independenţi şi
se supun numai legii". Intr-adevăr, unul dintre atributele indiscutabile
ale acestui principiu presupune şi libertatea pe care judecătorul o are de a
aprecia asupra probelor în baza cărora va lua o decizie, ţinând seama de toate
elementele ce sunt specifice cauzei şi de litera legii.
In situaţia concretă a textului de lege criticat, se
are în vedere posibilitatea judecătorului de a pune în balanţă, pe de o parte,
probele care solicită protejarea sănătăţii şi a integrităţii fizice a celui
condamnat, iar pe de altă parte, necesitatea protejării interesului general de
un eventual pericol pe care amânarea executării pedepsei l-ar putea genera, pericol concretizat fie prin
săvârşirea de noi infracţiuni ori încercarea de a se sustrage executării
pedepsei, fie prin chiar reacţia populaţiei, care ar putea să încerce să se
răzbune pe cel condamnat, dincolo de limitele justiţiei.
Astfel, în esenţă, se pune în discuţie de fapt
prevalenta pe care un drept fundamental particular ar trebui să o aibă asupra
interesului public.
Analizând acest aspect, Curtea constată, în acord cu
cele statuate şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în
cauza Mantencio contra Franţei (15 ianuarie
2004), că aspecte de o gravitate particulară, printre
care şi nevoia de a proteja sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a
persoanei, pot solicita şi justifică luarea unor măsuri speciale de
administrare a justiţiei.
Art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală nu contrazice însă această cerinţă.
Astfel, acest text de lege trebuie interpretat în
coroborare cu dispoziţiile legale ce reglementează executarea pedepselor,
respectiv Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care, în art. 50, garantează dreptul la
asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de
libertate şi prevede că „asistenţa medicală în penitenciare se asigura, ori
de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit,
potrivit legii", precum şi faptul că „persoanele
aflate în executarea pedepselor privative de libertate
beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente". Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 16 ianuarie
2007, detaliază aspectele ce ţin de asistenţa medicală, precizând în art. 27
alin. (1) că „Serviciile medicale spitaliceşti se realizează prin internare
în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil, aflate
în relaţii contractuale cu casa de asigurări sociale de sănătate." Astfel, se creează un cadru legal eficient
de protejare a drepturilor persoanelor condamnate. In plus, chiar prevederile
art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală lasă
posibilitatea judecătorului de a aprecia, astfel încât, dacă acesta, în baza
probelor şi a expertizei, va constata că îngrijirea persoanei nu poate fi
realizată în penitenciarele-spital sau în unităţile sanitare pe care le pune la
dispoziţie legea, va putea dispune amânarea executării pedepsei.
Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat
nu contravine dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul la ocrotirea
sănătăţii şi dreptul la integritatea fizică şi psihică a persoanei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 453
alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Anton Chelaru Gică în Dosarul nr. 39.342/3/2006 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman