DECIZIE Nr. 32 din 24 februarie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin.
2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 19 mai 2000
Florin Bucur Vasilescu - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de
Pompiliu Bota in Dosarul nr. 538/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul
Hunedoara.
La apelul nominal se constata lipsa partilor: Pompiliu Bota si Liana Olaru.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata, considerand ca prevederile
art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala nu contravin dispozitiilor
constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la aparare. Mai
arata ca aceste dispozitii nu sunt de natura sa impiedice exercitarea dreptului
la aparare, intrucat scopul instituirii lor a fost tocmai acela de a asigura o
mai buna administrare a justitiei. S-a avut in vedere ca posibilitatea de a
ataca in mod separat incheierile de sedinta ar putea genera blocaje si
intarzieri in derularea procesului penal. Totodata considera ca textul de lege
criticat nu incalca nici dreptul oricarei persoane la un proces echitabil,
prevazut la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 octombrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 538/1998,
Judecatoria Orastie, judetul Hunedoara, a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Pompiliu Bota.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia considera ca dispozitiile textului
de lege criticat sunt neconstitutionale, deoarece incalca prevederile art. 24
din Constitutie referitoare la dreptul la aparare, precum si prevederile art. 6
pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
deoarece dispozitiile legale criticate nu ii permit sa atace cu apel
incheierile date in prima instanta decat o data cu fondul, lipsindu-l astfel de
dreptul de a-si formula apararile pe care le crede necesare.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate,
instanta de judecata apreciaza ca aceasta este "vadit nefondata",
deoarece prevederile legale criticate nu incalca dreptul la aparare garantat de
Constitutie prin art. 24 alin. (1). Se mai arata ca inculpatul are posibilitatea
de a folosi caile de atac prevazute de lege, incheierile date in prima instanta
putand fi atacate de el o data cu fondul. Totodata inculpatul are dreptul in
tot cursul procesului sa fie asistat de un avocat.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se arata ca
dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt
constitutionale, deoarece prin incheierile date in prima instanta nu se
solutioneaza fondul cauzei si, in orice caz, ele pot fi atacate totdeauna cu
apel o data cu fondul cauzei. Conform art. 24 alin. (2) din Constitutie,
partile au dreptul de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului,
dispozitii care, in opinia presedintelui Camerei Deputatilor, nu pot fi
considerate a fi incalcate prin textul de lege criticat. In final se arata ca
prin dispozitiile art. 125 alin. (3) si ale art. 128 Constitutia confera
legiuitorului dreptul de a reglementa procedura de judecata si conditiile in
care hotararile judecatoresti pot fi atacate si reformate. Optiunea
legiuitorului cuprinsa in art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala nu
este de natura a leza dreptul la aparare. In final presedintele Camerei
Deputatilor apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate nu au fost
incalcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul oricarei
persoane la un proces echitabil.
In punctul de vedere al Guvernului se considera ca exceptia este
neintemeiata, deoarece prin dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de
procedura penala nu se incalca dreptul la aparare prevazut la art. 24 din
Constitutie, intrucat incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel
o data cu fondul. Totodata aceste dispozitii se completeaza cu alte drepturi si
garantii prevazute de Codul de procedura penala, toate acestea determinand
respectarea cerintei prevazute la art. 24 alin. (1) din Constitutie.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 12 si al
art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este
competenta sa solutioneze exceptia cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
361 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatoarea redactare:
"Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu
fondul."
Autorul exceptiei considera ca acest text este neconstitutional, deoarece
incheierea data in prima instanta nu poate fi atacata cu apel, separat, ci
numai o data cu fondul, si astfel ii este incalcat dreptul la aparare, prevazut
la art. 24 din Constitutie, precum si dreptul la un proces echitabil, prevazut
la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
Referitor la incalcarea, prin prevederile art. 361 alin. 2 din Codul de
procedura penala, a dispozitiilor art. 24 din Constitutie, Curtea observa ca
aceasta critica nu poate fi primita, deoarece optiunea legislativa adoptata de
legiuitor in textul de lege mentionat, potrivit careia incheierile date in
prima instanta nu pot fi atacate cu apel decat o data cu fondul, nu este de
natura a aduce atingere prevederilor constitutionale cuprinse in art. 24,
referitoare la dreptul la aparare, conform carora: "(1) Dreptul la aparare
este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
Posibilitatea de a ataca pe calea apelului incheierile date in prima instanta
numai o data cu fondul nu constituie un obstacol pentru inculpat de a-si angaja
aparator sau de a beneficia, in conditiile legii, de un aparator numit din
oficiu.
De altfel, din sustinerile autorului exceptiei nici nu rezulta ca pe
parcursul procesului, datorita dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de
procedura penala, ar fi fost impiedicat sa isi angajeze un avocat sau sa isi
formuleze apararile asa cum credea de cuviinta, pentru a se putea confirma
ipoteza nerespectarii dreptului sau la aparare, consfintit de art. 24 din
Constitutie, pretins incalcat de dispozitia procesuala penala criticata.
Din acelasi motiv nu poate fi pusa in discutie nici violarea art. 6 pct. 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
al carui text este urmatorul: "Orice persoana are dreptul la judecarea in
mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de
catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari
fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice, ori
al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei."
Este de remarcat in acest sens faptul ca autorul exceptiei nu precizeaza care
dintre reglementarile cuprinse in prevederile de mai sus se afla in conflict cu
art. 361 alin. 2 din Codul de procedura penala, pentru a se putea retine ca in
cauza si-ar gasi aplicatie prevederile art. 20 alin. (2) din Constitutie,
conform carora "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele
privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte,
si legile interne, au prioritate reglementarile internationale".
In realitate nemultumirea autorului exceptiei cu privire la continutul art.
361 alin. 2 din Codul de procedura penala transgresata in plan constitutional
rezida nu in obstacularea dreptului sau la aparare, ci in faptul ca el nu ar
dispune de o cale de atac distincta cu privire la continutul unei incheieri si
care sa fie separata de posibilitatea de a contesta fondul cauzei prin
intermediul apelului.
Or, aceasta vizeaza un alt aspect de constitutionalitate, si anume cel
legat de exercitiul cailor de atac, in sensul unei posibile
neconstitutionalitati a textului criticat, care nu ofera posibilitatea atacarii
separate a incheierii, legand-o in mod obligatoriu de contestarea fondului
cauzei.
Sub acest aspect Constitutia Romaniei prevede, prin dispozitiile art. 125
alin. (3): "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege", iar prin dispozitiile art. 128, ca "Impotriva hotararilor
judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de
atac, in conditiile legii". Aceasta inseamna ca reglementarea in detaliu a
competentei, procedurilor si a celorlalte aspecte legate de infaptuirea actului
de justitie se afla in aria de reglementare a legiuitorului, care este liber sa
aprecieze asupra lor, cu respectarea, desigur, a tuturor drepturilor ce revin
partilor si a garantiilor procesuale ce sunt destinate sa asigure efectivitatea
lor.
Reglementarea actuala din Codul de procedura penala, criticata prin
exceptia de fata, nu lipseste partea interesata de dreptul de a ataca
incheierile pronuntate de instante in cauzele penale, iar faptul ca exercitiul
acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezinta un
impediment real, sub raport constitutional, al exercitiului unei cai de atac
pentru orice incheiere pronuntata in instanta pe parcursul solutionarii cauzei.
Dimpotriva, s-ar putea sustine chiar ca reunirea posibilitatilor de
apelare, asa cum este conceputa prin dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul de
procedura penala, este de natura sa contribuie la celeritatea solutionarii
cauzelor - mai cu seama in procesul penal -, fiind astfel conforma cu
prevederile art. 6 pct. 1 din conventia citata mai sus, in sensul asigurarii
conditiilor de solutionare a cauzelor intr-un termen rezonabil si cu
respectarea celorlalte exigente continute in acelasi text.
In acest sens Curtea retine ca prin dispozitiile art. 361 alin. 2 din Codul
de procedura penala, care prevad posibilitatea atacarii cu apel a incheierilor
date in prima instanta, numai o data cu fondul, nu si separat, legiuitorul
roman a asigurat o mai buna administrare a justitiei, prin evitarea unor
blocaje si intarzieri in desfasurarea procesului penal. In acest mod procesul
se poate solutiona intr-un termen incontestabil mai redus, fara a fi intarziat
de solutionarea apelurilor care s-ar declara separat impotriva incheierilor
date in prima instanta si care prin natura lor nu solutioneaza fondul cauzei,
dar pot conduce la amanarea rezolvarii ei.
Criticile de neconstitutionalitate fiind astfel neintemeiate, exceptia
urmeaza a fi respinsa.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2
din Codul de procedura penala, ridicata de Pompiliu Bota in Dosarul nr.
538/1998 al Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 februarie 2000.
PRESEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat asistent,
Marioara Prodan