DECIZIE Nr. 318 din 14 iunie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin.
(1) si (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 11 august 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Rusu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (1) si (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Costache Rogoz in
Dosarul nr. 3.893/2004 al Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 173 D/2005, avand ca
obiect aceeasi exceptie, ridicata de Elena Tulbure in Dosarul nr. 3.223/2004 al
Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
La apelul nominal este prezenta autoarea exceptiei, prin mandatar Neculai
Budau, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate care fac
obiectul dosarelor nr. 127 D/2005 si nr. 173 D/2005 au continut identic, pune
in discutie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Neculai Budau nu se opune masurii conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, dispune conexarea Dosarului
nr. 173 D/2005 la Dosarul nr. 127 D/2005, care a fost primul inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, Neculai Budau, pentru autoarea exceptiei
Elena Tulbure, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de
respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale si nici celor din actele internationale invocate
ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin incheierile din 14 februarie 2005 si 19 ianuarie 2005, pronuntate in
dosarele nr. 3.893/2004 si nr. 3.223/2004, Curtea de Apel Bacau - Sectia civila
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (1) si (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Costache Rogoz si
de Elena Tulbure in dosarele mentionate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca
prin judecarea recursului de catre aceeasi instanta care a solutionat calea de
atac a apelului, in speta Curtea de Apel Bacau, se incalca dreptul fiecarei
persoane de a fi judecata de o instanta impartiala. Se arata ca "a accepta
rationamentul contrar, cum ca nu ar exista nici o vatamare a persoanei daca
recursul ar fi solutionat de catre aceeasi instanta de judecata, inseamna ca
s-ar crea premisele unei discriminari in fata legii [...]", intrucat unii
cetateni ar putea avea la dispozitie trei grade de jurisdictie, iar altii numai
doua grade de jurisdictie.
Curtea de Apel Bacau - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat prevederile legale criticate
nu incalca dispozitiile constitutionale invocate. Se arata ca, in conformitate
cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, "competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege, iar
diferenta dintre apel si recurs este data de compunerea instantei, de procedura
de judecata incidenta in fiecare cale de atac si de efectele hotararii
pronuntate in aceste cai de atac, si nu de instanta care judeca, in speta
Curtea de Apel Bacau".
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat stabilirea normelor tranzitorii ale Legii nr. 195/2004 reprezinta o
expresie a principiului inscris in art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit
caruia atat competenta instantelor judecatoresti, cat si procedura de judecata
sunt prevazute prin lege. Se arata totodata ca accesul la justitie nu presupune
in mod necesar accesul la toate gradele de jurisdictie si la toate nivelurile
de instanta, astfel incat judecarea recursului de catre o instanta de acelasi
nivel cu cea care a solutionat apelul nu incalca acest drept constitutional. In
ceea ce priveste pretinsa lipsa a garantiilor impartialitatii instantei se
arata ca nu poate fi retinuta, intrucat aceste garantii sunt conferite de
dispozitiile care reglementeaza statutul magistratilor.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate, stabilind
competenta instantelor de judecata in materia fondului funciar, nu ingradesc
sub nici un aspect liberul acces la justitie, nu incalca dreptul partilor la un
proces echitabil si la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, astfel
incat exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
III alin. (1) si (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de
procedura civila, potrivit carora: "(1) Hotararile pronuntate de
judecatorii in prima instanta in materia fondului funciar sunt supuse apelului
la tribunal si recursului la curtea de apel.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curtilor
de apel la data intrarii in vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale,
iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit
la curtile de apel. Dispozitiile art. II alin. (3) sunt aplicabile in mod
corespunzator."
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se invoca dispozitiile
constitutionale cuprinse in art. 20 si 21, referitoare la tratatele
internationale privind drepturile omului, respectiv la accesul liber la
justitie, dispozitiile art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, care reglementeaza dreptul la un proces
echitabil, respectiv dreptul la un recurs efectiv, precum si prevederile art. 6
si 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care consacra dreptul
fiecaruia de a i se recunoaste personalitatea juridica, oriunde s-ar afla,
respectiv egalitatea in fata legii.
Examinand exceptia invocata, Curtea constata ca art. III din Legea nr.
195/2004 cuprinde in alin. (1) dispozitii privind competenta instantelor
judecatoresti in materia fondului funciar, iar in alin. (2) reglementeaza o
situatie cu caracter tranzitoriu, determinata de noile reguli de competenta
astfel instituite, care consta in faptul ca aceeasi instanta ce solutionase in
baza reglementarilor anterioare apelul impotriva hotararii judecatoriei urmeaza
ca in temeiul noilor reglementari sa solutioneze si recursul trimis de Inalta
Curte de Casatie si Justitie, pe al carei rol se afla.
Stabilirea prin dispozitiile criticate a unor noi reguli de competenta a
instantelor judecatoresti s-a realizat de catre legiuitor in temeiul
prerogativelor sale constitutionale, prevazute de art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentala, potrivit carora "competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata sunt stabilite prin lege", fiind determinata de
necesitatea deblocarii activitatii de solutionare a recursurilor de catre
Inalta Curte de Casatie si Justitie. Aceasta instanta, in aplicarea
prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, avea competenta
generala in materia recursului civil si, dat fiind numarul mare al cauzelor pe
rol, se afla in imposibilitate de a asigura solutionarea acestora in termenul
rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constitutie. Faptul ca in temeiul
noilor dispozitii privitoare la competenta instantelor judecatoresti, care sunt
de imediata aplicare, recursul a incetat sa constituie apanajul exclusiv al
Inaltei Curti de Casatie si Justitie, astfel incat aceeasi instanta care a
solutionat calea de atac a apelului solutioneaza (intr-o compunere diferita a
completului) si recursul trimis de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe al
carei rol se afla, nu este de natura sa aduca atingere dispozitiilor
constitutionale, respectiv din actele internationale invocate in motivarea
exceptiei.
Astfel, textul de lege criticat nu incalca liberul acces la justitie,
prevazut de art. 21 din Constitutie, si nici dreptul la un recurs efectiv in
fata unei instante nationale, reglementat de art. 13 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu
impiedica in nici un fel partile de a apela la instantele judecatoresti si de a
promova caile de atac prevazute de lege.
Totodata dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei nu aduc nici o
atingere principiului impartialitatii instantelor judecatoresti, in contextul
dreptului la un proces echitabil, prevazut de art. 21 alin. (3) din Legea
fundamentala si de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, intrucat judecarea recursului de catre aceeasi
instanta care a solutionat apelul nu constituie in sine o prezumtie a lipsei de
impartialitate a judecatorilor care se pronunta asupra recursului. Cele doua
cai de atac - apelul si recursul - sunt guvernate de reguli procedurale
distincte, menite sa asigure realizarea dreptului la un proces echitabil, chiar
si in situatia judecarii recursului de catre aceeasi instanta - in speta curtea
de apel - care a judecat, in temeiul normelor de competenta anterioare, apelul
impotriva hotararii judecatoriei.
Nu poate fi retinuta nici critica formulata in raport de art. 7 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care consacra egalitatea in fata
legii, intrucat prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate se aplica in mod egal tuturor persoanelor care se afla in
situatia avuta in vedere de ipoteza normei in discutie, sustinerea in sensul ca
se creeaza premisele unei discriminari in fata legii, prin aceea ca unii
cetateni ar avea la dispozitie trei grade de jurisdictie, iar altii numai doua
grade de jurisdictie, fiind fundamentata pe o interpretare eronata a textului
de lege criticat.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 6 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului, care consacra dreptul fiecaruia de a i se recunoaste personalitatea
juridica, oriunde s-ar afla, acestea nu au incidenta in cauza.
Intrucat art. III din Legea nr. 195/2004 nu incalca nici o dispozitie
cuprinsa in reglementarile internationale invocate de autorii exceptiei, nu se
poate retine nici critica formulata in raport de art. 20 din Constitutie,
referitor la tratatele internationale privind drepturile omului.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin.
(1) si (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila, exceptie ridicata de Costache Rogoz si Elena Tulbure in dosarele nr.
3.893/2004 si nr. 3.223/2004 ale Curtii de Apel Bacau - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Marieta Safta