DECIZIE   Nr. 317 din 14 iunie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 si art. 110^1 alin. 2 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 672 din 27 iulie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marinela Minca        - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Constantin Frangache in Dosarul nr. 7.229/2004 al Tribunalului Iasi.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, pune concluzii de respingere a exceptiei, apreciind ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 1 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 7.229/2004, Tribunalul Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Constantin Frangache in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine, in esenta, ca art. 83 din Codul penal incalca principiul egalitatii in drepturi, intrucat obliga instanta sa procedeze intr-un singur fel, respectiv sa revoce suspendarea conditionata, indiferent de gravitatea faptei si pericolul social pe care il reprezinta infractorul. Se aduce atingere astfel, in opinia autorului exceptiei, principiului individualizarii raspunderii penale si se creeaza o discriminare intre diverse categorii de infractori. In ceea ce priveste art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, se sustine ca incalca prevederile art. 49 din Constitutie, privind protectia copiilor si tinerilor, intrucat revocarea suspendarii conditionate a pedepsei se aplica neconditionat minorilor si tinerilor pentru infractiuni savarsite in timpul minoritatii, astfel incat nu exista nici o diferenta de tratament si nici o protectie in ceea ce priveste minorii. In concluzie, se afirma ca "revocarea conditionata a suspendarii executarii pedepsei impiedica instantele judecatoresti sa-si exercite atributiile legale si conduce la discriminari in randul infractorilor, atat in ceea ce priveste gravitatea faptelor savarsite, gradul de pericol social concret al fiecarui faptuitor in parte, cat si in ceea ce priveste regimul sanctionator al infractorilor minori."
    Tribunalul Iasi apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat textele de lege criticate sunt in deplina concordanta cu principiul suprematiei legii. Se arata ca, ori de cate ori legiuitorul a avut in vedere stabilirea unui regim special pentru minori, a prevazut in mod expres acest lucru in art. 110 din Codul penal.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat art. 83 din Codul penal nu creeaza privilegii sau discriminari si, ca urmare, nu incalca vreunul dintre criteriile egalitatii in drepturi enumerate de art. 4 din Constitutie. In ceea ce priveste critica art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, se arata ca este neintemeiata, iar dispozitiile art. 49 din Constitutie privind protectia copiilor si tinerilor, invocate in motivarea acestei critici, nu sunt pertinente in solutionarea cauzei.
    Avocatul Poporului considera ca reglementarea, prin dispozitiile art. 83 din Codul de procedura penala, a posibilitatii instantei judecatoresti de a revoca suspendarea conditionata a executarii pedepsei in cazul savarsirii unei infractiuni, este in deplina concordanta cu prevederile constitutionale privind egalitatea in drepturi. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 110^1 alin. 2 din Codul penal fata de art. 49 din Constitutie, se considera ca este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale referitoare la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control nu contravin sub nici un aspect dreptului copiilor si tinerilor de a avea un regim special de protectie si asistenta in realizarea drepturilor lor.
    In concluzie, Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale, il constituie dispozitiile art. 83 raportat la art. 110^1 alin. 2 din Codul penal. Din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate rezulta insa ca aceasta priveste art. 83 si art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, texte de lege criticate distinct de autorul exceptiei. Asa fiind, Curtea se va pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 si art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, avand urmatorul cuprins:
    - Art. 83: "Daca in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
    Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc insa, daca infractiunea savarsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de incercare.
    Daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.
    La stabilirea pedepsei pentru infractiunea savarsita dupa ramanerea definitiva a hotararii de suspendare nu se mai aplica sporul prevazut de lege pentru recidiva.";
    - Art. 110^1 alin. 2: "Dispozitiile art. 81 alin. 3 si 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 si 86 se aplica in mod corespunzator."
    Prevederile constitutionale invocate in motivarea exceptiei sunt cele cuprinse in art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi si in art. 49 privind protectia copiilor si tinerilor. Autorul invoca, de asemenea, si dispozitiile art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, privind egalitatea in fata legii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea retine urmatoarele:
    I. In ceea ce priveste art. 83 din Codul penal, se sustine ca incalca principiul egalitatii in drepturi, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie si de art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prin aceea ca obliga instanta sa revoce suspendarea conditionata a executarii pedepsei indiferent de gravitatea faptei si de pericolul social al infractorului. Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 din Codul penal, in raport de prevederile constitutionale ale art. 16, prin Decizia nr. 215 din 15 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003. Cu acel prilej, respingand exceptia de neconstitutionalitate ca neintemeiata, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constitutionale si, implicit, celor din acte internationale, care consacra egalitatea in fata legii, deoarece dispozitia legala criticata nu stabileste discriminari, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate in aceeasi situatie, fara nici o deosebire. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atat solutia, cat si considerentele deciziei mentionate sunt valabile si in prezenta cauza.
    De altfel, nemultumirea autorului exceptiei este determinata tocmai de faptul ca norma criticata se aplica, in mod egal, tuturor persoanelor aflate in ipoteza sa, in opinia acestuia instanta trebuind sa poata aprecia asupra masurii revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei, in functie de persoana infractorului.
    II. Curtea retine ca este neintemeiata si critica art. 110^1 din Codul penal. Faptul ca, in conformitate cu acest text legal, dispozitiile art. 83 din Codul penal, care reglementeaza revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei (respectiv cele ale art. 81 alin. 3 si 4 privind conditiile de aplicare a suspendarii conditionate, ale art. 82 alin. 3 privind termenul de incercare, ale art. 84 privind revocarea in cazul neexecutarii obligatiilor civile si cele ale art. 86 privind reabilitarea in cazul suspendarii conditionate a executarii pedepsei), sunt aplicabile si infractorilor minori, in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, nu este de natura sa aduca atingere dispozitiilor constitutionale care consacra protectia copiilor si tinerilor. Asa cum se poate observa, art. 110^1 alin. 2 din Codul penal face parte din titlul V al Codului penal, "Minoritatea", titlu ce cuprinde dispozitii instituite de legiuitor tocmai in considerarea situatiei speciale a minorului, raspunderea penala a acestuia avand o serie de particularitati care vizeaza, in principal, reducerea pedepsei si cresterea eficientei masurilor educative pentru reformarea sociala a individului. Aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 83 din Codul penal in situatia suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, in cazul infractorilor minori, se realizeaza fara nici o discriminare, in contextul regimului juridic de favoare reglementat de legiuitor in considerarea situatiei juridice speciale a categoriei de infractori mentionate, si, prin urmare, nu aduce nici o atingere regimului de protectie a copiilor si tinerilor prevazut de dispozitiile constitutionale ale art. 49.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 si art. 110^1 alin. 2 din Codul penal, exceptie ridicata de Constantin Frangache in Dosarul nr. 7.229/2004 al Tribunalului Iasi.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta