DECIZIE   Nr. 314 din 14 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. d) si ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 971 din 22 octombrie 2004

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. d) si ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Mihaela Romanita in Dosarul nr. 10.097/2002 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, prin avocat Gabriela Romanita, si partea Iordan Dumitru, personal si asistat de avocat Aurelia Popescu. Lipsesc celelalte parti, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei de neconstitutionalitate solicita admiterea acesteia, aratand ca textele criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicata, intrucat prevad o sanctiune aplicabila unor raporturi juridice create inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001. De asemenea, textele criticate contravin si prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentala, intrucat dispozitiile atacate, fiind ulterioare incheierii actelor juridice si prevazand sanctiuni pentru neindeplinirea conditiilor la data intocmirii acestora, creeaza situatii juridice diferite. In sustinere depune note scrise.
    Aparatorul partii prezente solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, ca neintemeiata. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, arata ca aceste dispozitii legale nu sunt incidente in cauza aflata pe rolul instantei de fond, intrucat imobilul care face obiectul litigiului nu a trecut in proprietatea statului pentru neplata impozitelor sau prin abandon, acest fapt fiind constatat, de altfel, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Referitor la art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, precizeaza ca, asupra constitutionalitatii acestor dispozitii legale, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, statuand, cu acel prilej, conformitatea acestor dispozitii legale cu Constitutia. In sustinere depune note scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca nefondata. Astfel, arata ca Legea nr. 10/2001, in principal, iar dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. d), in special, au scopul de a statornici masuri reparatorii in interesul fostilor proprietari ale caror imobile au fost preluate in mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. Prin imobile preluate in mod abuziv se intelege, conform art. 2 alin. (1) lit. d), si imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de vointa proprietarului sau cele considerate a fi abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Din aceasta perspectiva, optiunea legiuitorului de a acorda masuri reparatorii nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate al Curtii. In ceea ce priveste art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, arata ca, in acest articol, teza a doua opereaza o derogare de la regula, exceptand de la sanctiunea nulitatii absolute actele juridice de instrainare a imobilelor care au fost dobandite cu buna-credinta. In sustinerea constitutionalitatii acestui articol este invocata jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 191/2002.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 10.097/2002, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. d) si ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Mihaela Romanita intr-o cauza civila ce are ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui contract de vanzare-cumparare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si ale art. 41 alin. (1). In acest sens, arata ca prin dispozitiile criticate sunt sanctionate cu nulitatea absoluta acte juridice incheiate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, cu respectarea reglementarilor in vigoare la data intocmirii lor. Autorul exceptiei apreciaza, astfel, ca "prin efectul Legii nr. 10/2001 nu pot fi create drepturi noi, in favorem, intrucat dreptul de proprietate este un drept garantat prin lege, in mod egal".
    Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate, apreciaza ca aceasta este neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. d) si ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este neintemeiata. In sustinerea punctului de vedere arata ca, prin continutul sau, art. 46 alin. (2) reprezinta o aplicare a principiului bunei-credinte, consacrat pana la aparitia Legii nr. 10/2001 doar de doctrina si jurisprudenta. In esenta, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale, Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. d) si ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, si anume art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si art. 44 din Constitutie, republicata.
    Avocatul Poporului, constatand ca prin incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale instanta de judecata nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate si nici nu a indicat textele constitutionale pretins incalcate prin dispozitiile legale criticate, apreciaza ca numai Curtea poate decide cadrul constitutional in care urmeaza sa fie examinata exceptia.
    Totodata, invocand jurisprudenta instantei de contencios constitutional in materie, arata ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. d) si ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare, texte a caror redactare este urmatoarea:
    - Art. 2 alin. (1) lit. d): "(1) In sensul prezentei legi, prin imobile preluate in mod abuziv se intelege: [...]
    d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de vointa proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, in baza unei dispozitii administrative sau a unei hotarari judecatoresti, in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;";
    - Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1) din Constitutie, republicata, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea retine urmatoarele:
    I. Art. 46 alin. (2) contine doua teze. Prima teza, cu valoare de principiu si de aplicabilitate generala, lipseste de eficienta juridica actele de instrainare preluate de stat fara titlu valabil, prin sanctionarea lor cu nulitate absoluta. Intrucat este de principiu ca nimeni nu poate transmite altuia mai mult decat are el insusi, respectiv "nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habit", incheierea unui act de instrainare consimtit de un neproprietar este esentialmente viciata, acesta fiind lipsit de eficienta juridica.
    A doua teza consacrata de art. 46 alin. (2) are caracter de exceptie si reglementeaza ipoteza in care, prin derogare de la regula, asemenea acte isi mentin valabilitatea in situatia in care au fost incheiate cu buna-credinta. Protejarea dobanditorului de buna-credinta a fost justificata de consideratiuni de echitate si utilitate sociala si constituie una dintre exceptiile de la principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipiens". Insa in cazul in care dobanditorul este de rea-credinta, avand cunostinta ca vanzatorul nu este proprietarul bunului, contractul incheindu-se cu fraudarea adevaratului proprietar, cu complicitatea si pe riscul cumparatorului, sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute, in virtutea principiului "fraus omnia corrumpit".
    Principiul bunei-credinte si al aparentei in drept, consacrat pana la aparitia Legii nr. 10/2001 doar de doctrina si jurisprudenta, si-a gasit astfel aplicarea intr-un domeniu particular (cand vanzator este statul), dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate in mod abuziv de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
    Curtea constata ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate prin raportare la art. 16 si 44 din Constitutie, republicata, invocate si in speta de fata, ca de exemplu Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003, si Decizia nr. 222 din 3 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003.
    In motivarea acestor decizii, Curtea Constitutionala, aplicand principiul ocrotirii bunei-credinte si pe cel al aparentei in drept, a decis ca acest text este constitutional, dat fiind ca solutia pe care o consacra nu are nimic novator si, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.
    Curtea a constatat, de asemenea, ca ocrotirea interesului dobanditorului de buna-credinta a fost determinata de ratiuni care vizeaza asigurarea securitatii circuitului civil si stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam in prezenta unei erori comune a dobanditorului cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce justifica o larga prezumtie de buna-credinta a acestora, intrucat aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel ca nu poate fi decat de buna-credinta cel ce se intemeiaza pe o dispozitie a legii.
    Solutiile adoptate, precum si considerentele pe care acestea se intemeiaza isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, neintervenind elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie.
    Analizand constitutionalitatea dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 din perspectiva proprietarului care a dobandit imobilul prin cumparare de la stat, in baza legii in vigoare la data respectiva si cu respectarea intocmai a prevederilor acesteia, fiind deci de buna-credinta la momentul cumpararii, Curtea constata ca aceste dispozitii reprezinta o aplicare a principiului ocrotirii proprietatii private prevazut de art. 44 din Constitutie, republicata.
    Curtea constata ca dispozitiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu contravin nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata. Recunoasterea prevalentei interesului subdobanditorului de buna-credinta a fost determinata in aceeasi masura de scopul asigurarii securitatii circuitului civil si al stabilitatii raporturilor civile.
    Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, de exemplu Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, a decis ca incalcarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista numai atunci cand se aplica tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. In alti termeni, principiul egalitatii nu interzice reguli specifice in situatii diferite.
    II. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate vizand dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate pentru considerentele ce urmeaza.
    Scopul Legii nr. 10/2001 este acela de a statornici masuri reparatorii in interesul fostilor proprietari ale caror imobile au fost preluate in mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. In sensul Legii nr. 10/2001, prin imobile preluate abuziv se intelege si imobile preluate de stat pentru neplata impozitelor de catre proprietarul acestora, insa din motive independente de vointa sa, sau cele considerate ca fiind bunuri abandonate, imprejurare constatata printr-o dispozitie a unui organ al administratiei de stat sau printr-o hotarare judecatoreasca. Solutia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul optiunii legiuitorului si are la baza exercitarea dreptului pe care acesta il are in a decide asupra modului de reparare a injustitiilor si abuzurilor din legislatia trecuta cu privire la dreptul de proprietate privata.
    Astfel cum, in mod constant, a statuat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, ca, de exemplu, in Decizia nr. 73/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, precum si prin Decizia nr. 136/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, "trebuie sa se recunoasca statului dreptul de a hotari neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate in proprietatea sa in baza unor titluri conforme cu legislatia existenta in momentul dobandirii dreptului sau de proprietate".
    Totodata, Curtea a mai statuat cu acelasi prilej ca "Aceasta prerogativa a statului este pe deplin compatibila cu competenta instantelor judecatoresti de a stabili [...], in fiecare caz in parte, valabilitatea titlului de preluare, ceea ce este in deplina concordanta cu prevederile constitutionale".
    Considerentele din aceste decizii sunt valabile si in cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura a determina o modificare a jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. d) si ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Mihaela Romanita in Dosarul nr. 10.097/2002 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 septembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu