DECIZIE Nr. 311 din 15 noiembrie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin.
2 din Codul de procedura civila, devenit art. 253 alin. 2 potrivit Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 138/2000
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 25 din 17 ianuarie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 252 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Dan Niculescu si Mihaela Gheorghiu in Dosarul nr. 6.212/2000 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 6 noiembrie 2001, in
prezenta autorului exceptiei Dan Niculescu si a reprezentantului Ministerului
Public, fiind consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 13 noiembrie
2001 si apoi la 15 noiembrie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 12 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 6.212/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 252 alin. 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Dan Niculescu si Mihaela Gheorghiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile art. 252 alin. 2 din Codul de procedura civila, potrivit carora
termenul de recurs impotriva hotararii prin care se constata perimarea curge de
la data pronuntarii, incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (2),
referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24, referitoare la dreptul
la aparare, ale art. 128 privind folosirea cailor de atac, precum si ale art.
20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, cu
trimitere la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Se evoca, de
asemenea, dispozitiile art. 284, 301 si ale art. 582 alin. 3 din Codul de
procedura civila, potrivit carora termenul de recurs curge de la comunicarea
hotararii.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca
aceasta este neintemeiata, intrucat stabilirea inceperii curgerii unui termen
procedural de la o anumita data nu reprezinta o incalcare a dreptului la
aparare, prevazut de art. 24 din Constitutie, si nici a liberului acces la
justitie, prevazut de art. 21 din Legea fundamentala. Totodata se considera ca
prevederile art. 20 din Constitutie nu sunt incidente in cauza, deoarece
acestea nu se refera la dreptul persoanei la un proces echitabil.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca
textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de
autorul exceptiei, mentionand ca si in alte situatii termenul de exercitare a
caii de atac curge de la data pronuntarii, iar nu de la data comunicarii (art.
158, 281 si 582 din Codul de procedura civila).
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Se considera ca ratiunea solutiei date
de art. 253 alin. 2 din Codul de procedura civila, care prevede ca termenul de
recurs impotriva hotararii prin care se constata perimarea curge de la
pronuntare, este si "aceea de a curma starea de incertitudine creata
asupra unor raporturi juridice deduse judecatii prin cererea de chemare in
judecata lasata in nelucrare timp de un an". Se evidentiaza ca, potrivit legii,
la judecarea perimarii partile sunt citate in toate cazurile si astfel cel
interesat, fiind incunostintat in timp util despre aceasta judecata, are
posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare, de a afla, la pronuntare,
solutia instantei si de a o ataca cu recurs, cand este cazul. In final se
apreciaza ca "reglementarea in discutie asigura partilor atat accesul la
justitie, cat si exercitarea corespunzatoare a dreptului la aparare si la
folosirea cailor de atac".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererea
formulata de autorii acesteia si din incheierea de sesizare, l-au constituit
dispozitiile art. 252 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Curtea constata insa ca, in urma modificarilor aduse Codului de procedura
civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000,
modificari prevazute la pct. 82 al acestei ordonante, dispozitia legala
criticata pentru neconstitutionalitate a fost preluata in art. 253 alin. 2 din Codul
de procedura civila si are urmatoarea redactare: "Hotararea care constata
perimarea este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia au
invocat incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 21 alin. (2), referitor la accesul liber la justitie: "Nici o
lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale."
Autorii exceptiei sustin ca prin dispozitiile legale criticate se incalca
dreptul la un proces echitabil, prevazut la art. 6 pct. 1 prima fraza din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
si, prin aceasta, prevederile art. 20 din Constitutie.
Art. 6 pct. 1 prima fraza din conventie are urmatorul cuprins: "Orice
persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un
termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala,
instituita prin lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii
in materie penala indreptate impotriva sa [...]."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la
incalcarea art. 21 alin. (2) din Constitutie, Curtea retine ca dispozitiile
art. 253 alin. 2 din Codul de procedura civila, care prevad calea de atac a
recursului impotriva hotararii care constata perimarea si conditiile folosirii
acestei cai de atac, nu numai ca nu contravin textului constitutional invocat,
ci, dimpotriva, constituie tocmai o reglementare a exercitarii dreptului
oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor si a
intereselor sale legitime, drept fundamental prevazut la art. 21 din
Constitutie.
Din aceeasi perspectiva Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu
incalca nici dreptul la aparare, prevazut la art. 24 din Constitutie, deoarece
nu ingradesc dreptul partilor de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din
oficiu, in tot cursul procesului, drept garantat de prevederile constitutionale
mentionate. De asemenea, o componenta a dreptului la aparare o constituie si
posibilitatea atacarii cu recurs a hotararii prin care se constata perimarea.
Prevederea legala potrivit careia termenul de recurs curge de la pronuntarea
hotararii care constata perimarea nu incalca dreptul la aparare, intrucat
partile sunt incunostintate din timp despre judecata si, prin urmare, au
posibilitatea de a-si exercita dreptul la aparare.
Curtea observa ca perimarea reprezinta o sanctiune procedurala determinata
de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creata asupra unor
raporturi juridice deduse judecatii prin cererea de chemare in judecata lasata
in nelucrare timp de un an, din vina partii. Perimarea si, implicit,
consecintele ei, prevazute de art. 254 din Codul de procedura civila, ar fi
putut fi evitate daca partile s-ar fi interesat in timp de un an de la data
suspendarii cauzei (ori 6 luni, in materie comerciala) de stadiul in care se
afla judecata. Totodata Curtea constata ca nici un text constitutional nu prevede
obligativitatea curgerii termenului de exercitare a unei cai de atac de la data
comunicarii hotararii judecatoresti. Astfel, potrivit prevederilor art. 125
alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege", iar conform art. 128 din Constitutie, "Impotriva
hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita
caile de atac, in conditiile legii", reglementari care, prin urmare, sunt
de nivelul legii, iar nu de nivelul Constitutiei. De altfel, Codul de procedura
civila prevede si alte situatii in care termenul de recurs curge de la
pronuntarea hotararii, iar nu de la comunicare (spre exemplu, art. 582,
referitor la recursul impotriva ordonantei presedintiale).
Curtea constata, de asemenea, ca nu sunt intemeiate nici criticile
referitoare la incalcarea art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind dreptul oricarei
persoane la un proces echitabil, si, ca urmare, nici cele privind incalcarea
art. 20 din Constitutie, referitoare la tratatele internationale privind
drepturile omului. Astfel, conform art. 6 pct. 1 din conventie, orice persoana
are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen
rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala,
instituita de lege. Or, art. 253 alin. 2 din Codul de procedura civila nu
contine nici o dispozitie contrara acestor prevederi, ci reglementeaza doar
existenta unei cai de atac impotriva hotararii care constata perimarea
(recursul), precum si modul de exercitare a acesteia (in termen de 5 zile de la
pronuntarea hotararii care constata perimarea), prevedere care nu poate fi
considerata contrara pactelor si tratatelor privitoare la drepturile
fundamentale ale omului. Nici un text al Conventiei pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale nu prevede ca termenul de exercitare a
unei cai de atac curge de la comunicarea hotararii judecatoresti. Dimpotriva,
este recunoscut dreptul statelor semnatare ale conventiei de a-si stabili
propriile cai de atac, Curtea Europeana a Drepturilor Omului neputand fi
sesizata decat dupa epuizarea cailor de recurs interne, asa cum este stabilit
conform principiilor de drept international general recunoscute (art. 35 din
conventie). Ca urmare, neexistand nici o neconcordanta intre textul de lege
criticat si prevederile art. 6 pct. 1 din conventie, nu se pune nici problema
incalcarii prevederilor art. 20 din Constitutie.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 252 alin. 2
din Codul de procedura civila, devenit art. 253 alin. 2 potrivit Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 138/2000, exceptie ridicata de Dan Niculescu si
Mihaela Gheorghiu in Dosarul nr. 6.212/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia
a V-a civila si de contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 noiembrie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan