Decizia Nr.311 din 09.06.2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Diana Liliana Velicu în Dosarul nr. 6.385/62/2017/a1 al Tribunalului Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 319D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile şi că legea defineşte într-o manieră previzibilă noţiunile de „interceptare a comunicaţiilor" şi de „acces la un sistem informatic", arătând totodată condiţiile în care pot fi dispuse aceste metode de cercetare. Se susţine că măsurile analizate se circumscriu justiţiei penale şi nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.385/62/2017/a1, Tribunalul Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Diana Liliana Velicu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autoarei excepţiei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală nu sunt suficient de precise şi de previzibile, aşa încât să permită o delimitare clară a celor două ipoteze legale, prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, respectiv interceptarea comunicaţiilor sau a oricărui tip de comunicare la distanţă şi accesul la un sistem informatic. Se susţine că, pentru acest motiv, dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, lăsând deschisă calea abuzului. 6. Tribunalul Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate dau naştere unor limitări ale exercitării drepturilor fundamentale invocate de autoarea excepţiei, limitări ce sunt însă reglementate în condiţiile prevăzute la art. 53 din Constituţie. Se mai susţine că dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală sunt clare, precise şi previzibile, garantând dreptul la un proces echitabil al persoanei împotriva căreia este dispusă măsura supravegherii tehnice. Se arată că acestea descriu conţinutul fiecărei măsuri de supraveghere într-o manieră care asigură previzibilitatea legii şi permite verificarea respectării condiţiilor de încuviinţare şi de punere în executare a metodelor speciale de supraveghere. Se subliniază faptul că atât „accesul la un sistem informatic", cât şi „interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă" sunt încadrate, potrivit prevederilor art. 138 alin. (13) din Codul de procedură penală, în categoria metodelor de supraveghere tehnică, fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 138 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele:a)interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;b)accesul la un sistem informatic [...];
(2) Prin interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare se înţelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin acces la un sistem informatic se înţelege pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe. [...]"11. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) cu privire la statul de drept şi la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 26 cu privire la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 27 referitoare la inviolabilitatea domiciliului şi ale art. 28 cu privire la secretul corespondenţei. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în susţinerea acesteia, autoarea nu formulează veritabile argumente de neconstituţionalitate, ci solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la interpretarea celor două ipoteze juridice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) şi, respectiv, lit. b) din Codul de procedură penală, în condiţiile în care sintagmele „interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare" şi, respectiv, „accesul la un sistem informatic" sunt definite de legiuitor la art. 138 alin. (2) şi, respectiv, alin. (3) din Codul de procedură penală. 13. Or, conform art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Pentru acest motiv, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 14. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Diana Liliana Velicu în Dosarul nr. 6.385/62/2017/a1 al Tribunalului Braşov - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop