DECIZIE Nr. 308 din 10 iulie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 47 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 547 din 30 iulie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, exceptie ridicata de Elisaveta Cristea in Dosarul nr. 937/2002 al Curtii
Supreme de Justitie - Sectia civila.
La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei de neconstitutionalitate,
prin avocat, precum si partile, Liliana Ionescu si Carmen Benga, de asemenea,
prin aparator, lipsind partea, Consiliul General al Municipiului Bucuresti,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul autoarei exceptiei sustine neconstitutionalitatea textului
de lege criticat, aratand ca art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 creeaza o
discriminare intre reclamant si parat in cadrul unui litigiu avand ca obiect
imobile preluate de stat in mod abuziv. Intrucat partile nu se afla in situatii
juridice diferite, de natura a justifica un tratament diferentiat, ci doar pe
pozitii procesuale distincte, posibilitatea recunoscuta exclusiv reclamantului
de a alege calea Legii nr. 10/2001, renuntand la judecarea cauzei aflata in
curs de desfasurare pe rolul instantei judecatoresti sau solicitand suspendarea
acesteia, reprezinta un privilegiu acordat persoanei indreptatite, care
infrange dispozitiile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in
drepturi a cetatenilor.
Avocatul partilor Liliana Ionescu si Carmen Benga apreciaza ca nu poate
exista identitate de tratament intre persoanele deposedate in mod abuziv de
catre stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si cele care, avand
calitatea de chiriasi, au dobandit imobilele in baza unor reglementari
ulterioare. Situatiile juridice sunt in mod evident diferite, astfel incat
tratamentul aplicabil nu poate fi decat diferit. Critica de
neconstitutionalitate este cu atat mai nefondata cu cat paratul intr-un proces
nu este in masura de a renunta la judecata sau de a cere suspendarea cauzei
aflate pe rolul instantei judecatoresti, in ceea ce il priveste negasindu-si
aplicare principiul disponibilitatii.
Se mai arata ca finalitatea textului de lege criticat este aceea de a
asigura mijloace procesuale egale persoanelor indreptatite, care au intreprins
demersuri inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, ca si celor care
au formulat actiuni in temeiul legii noi, ceea ce este in deplina concordanta
cu principiul constitutional al egalitatii in drepturi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca art. 47 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001 nu incalca prevederile constitutionale invocate de
autoarea exceptiei. In acest sens, arata ca textul de lege criticat da expresie
principiului disponibilitatii in procesul civil, fara a crea privilegii sau
discriminari intre partile aflate in litigiu.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 937/2002,
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, exceptie ridicata de Elisaveta Cristea.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca din redactarea
art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reiese ca, in cazul litigiilor aflate
pe rolul instantelor in momentul intrarii in vigoare a acestei legi, numai
reclamantul ("persoana indreptatita") poate beneficia de prevederile
noii legi, nu si paratul care este, in cele mai multe cazuri, fostul chirias
dobanditor, in conditiile Legii nr. 112/1995, al imobilului revendicat.
Legea nr. 10/2001 nu se aplica in mod egal tuturor partilor din proces si,
drept urmare, ne aflam in fata unui caz neechivoc de violare a principiului
constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila apreciaza exceptia de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul
Poporului.
Guvernul considera ca textul de lege care face obiectul criticii de
neconstitutionalitate da expresie principiului disponibilitatii, in temeiul
caruia reclamantul are dreptul de a stabili cadrul procesual. Din aceasta
perspectiva, notiunea de "persoana indreptatita" trebuie inteleasa ca
desemnand persoana care are dreptul si, in acelasi timp, obligatia de a arata
temeiul juridic al pretentiilor sale, deci reclamantul care solicita
restituirea in natura a imobilului sau masuri reparatorii.
Legea nu se aplica "in mod egal tuturor", daca aceasta aplicare
presupune o pozitie procesuala diferita a partilor. Acest lucru nu reprezinta
insa o incalcare a principiului constitutional al egalitatii in fata legii.
Se considera, in consecinta, ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 47 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 se refera la doua situatii distincte, si anume, situatia fostului
proprietar care revendica imobilul (el fiind persoana indreptatita sa
beneficieze de masurile reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001) si situatia
fostului chirias care a cumparat imobilul in baza Legii nr. 112/1995. Aceste
situatii distincte creeaza premisele unui tratament juridic diferit si, prin
urmare, nu se incalca principiul egalitatii in drepturi.
Asa fiind, se apreciaza ca dispozitiile art. 47 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, modificata si completata, sunt constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu
care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 47 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal
criticat are urmatorul continut:
- Art. 47 alin. (1): "Prevederile prezentei legi sunt aplicabile si in
cazul actiunilor in curs de judecata, persoana indreptatita putand alege calea
acestei legi, renuntand la judecarea cauzei sau solicitand suspendarea
cauzei."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile constitutionale ale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca textul de
lege criticat da expresie principiului disponibilitatii, consacrat de legea
procesuala romana, care confera reclamantului - in anumite limite - dreptul de
a decide cu privire la continuarea procesului pe care l-a declansat si, prin
urmare, nu constituie o incalcare a drepturilor partilor litigante si nu
creeaza discriminari pe plan procesual intre acestea. In concordanta cu ceea ce
Curtea a statuat in mod constant, egalitatea de tratament presupune in mod
necesar identitatea de situatii juridice, calificarea unei reglementari ca
fiind discriminatorie justificandu-se doar atunci cand, pentru situatii
similare, instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele carora li se
aplica. Or, in cauza, regimul juridic diferit este determinat de apartenenta
partilor la categoria de "persoane indreptatite", cu semnificatia
conferita prin art. 3 din Legea nr. 10/2001, apartenenta care, procesual, le
confera calitate procesuala activa sau, dimpotriva, la categoria beneficiarilor
preluarii abuzive care, ca detinatori ai bunurilor in litigiu, au calitate
procesuala pasiva. Asa fiind, situatiile diferite in care se gasesc partile in
proces justifica un tratament diferentiat si, prin urmare, critica de
neconstitutionalitate a reglementarii in cauza, in raport cu prevederile art.
16 alin. (1) din Constitutie, este neintemeiata.
Pe de alta parte, Curtea constata ca dispozitiile art. 47 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001 au caracter derogator de la dreptul comun in materie, care
instituie anumite limite ale exercitarii dreptului reclamantului de a se
desista temporar sau definitiv de la judecata (art. 242 alin. 1 din Codul de
procedura civila prevede ca "Instanta va suspenda judecata: 1. cand
amandoua partile o cer; [...]", respectiv art. 246 alin. 4 din acelasi cod
dispune ca atunci "Cand partile au intrat in dezbaterea fondului,
renuntarea nu se poate face decat cu invoirea celeilalte parti"). Aceasta
derogare este justificata de scopul Legii nr. 10/2001, si anume repararea prejudiciilor
suferite de fostii proprietari, care se realizeaza prin restituirea in natura a
imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat sau, in cazul in care
restituirea nu mai este posibila, prin stabilirea unor masuri reparatorii prin
echivalent. Astfel, finalitatea textului de lege criticat este aceea de a crea
posibilitatea tuturor persoanelor indreptatite de a beneficia in egala masura
de dispozitiile Legii nr. 10/2001, indiferent de momentul in care au formulat
actiuni avand ca obiect restituirea imobilelor de care au fost deposedate,
respectiv inainte sau dupa intrarea in vigoare a legii mentionate. In virtutea
acestei reglementari, persoanele indreptatite la masuri reparatorii sunt supuse
aceluiasi tratament juridic, in deplina concordanta cu principiul egalitatii in
drepturi a cetatenilor, fara ca, in ceea ce le priveste, norma legala sa
consacre diferente pe planul regimului juridic, singura ipoteza in care s-ar fi
putut retine ca este discriminatorie, deci neconstitutionala.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 47 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de
Elisaveta Cristea in Dosarul nr. 937/2002 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu